90 de minute. Şi nouă ani!

"Nu se face aşa ceva. Părerea mea este că trebuie să ia masuri şi Liga, şi Federaţia, şi UEFA. Nu poţi chiar să faci ce vrei la fotbal. Când eşti la fotbal, eşti într-o asociaţie de 14 echipe, nu eşti tu singur pe tarla să semeni grâu şi porumb cum vrei tu. Dacă eşti în casă cu 14 oameni, nu faci doar ce vrei tu. Probabil în regulament se stipulează despre desconsiderarea competiţiei, dar probabil nu sunt în regulament mai multe sancţiuni pentru că nu s-a gândit nimeni că cineva poate să facă aşa ceva, să aibă o asemenea obrăznicie. Părerea mea este că trebuie penalizaţi de către noi, cei 14" - Gigi Becali, mai 2017, după Craiova-Viitorul...

„Da, păi sunt fericit. Nu? Hai să vă spun un lucru. Eu nu fac aranjamente, ăsta nu a fost niciun aranjament, niciun blat. Dar eu am voie să mă bucur pentru nașul meu. Așa am simțit! Care e problema, nu mai am voie să-mi exprim sentimentele? Echipa campioană, lejer, relaxat, probabil a văzut și galeria care striga 'Gică Hagi! Gică Hagi!' A fost o chestiune de bun simț, asta s-a întâmplat în seara asta.N-au jucat nici ei la turație maximă (n.r. rezervele Stelei). Campioni sunt. Le era și lor jenă de Dică, au fost niște chestii de omenie. Iancu venea de la ei...Dar nu blaturi! Nu poate să mă oprească nimeni să mă bucur pentru nașul meu. Mi-a fost frică să nu egalăm la 1-4. Doru Bratu e cel mai bun băiat!" - Gigi Becali, mai 2013, după Steaua-Viitorul

Între aceste două declaraţii putem spune, specula, crede orice. Sunt borne înfipte subiectiv într-un fotbal care ne-a învăţat că orice este posibil şi că orice poate fi spus. Fără teamă de consecinţe. Fără respect. Fără discernământ. Numai şi numai în funcţie de interesul de moment.
Numitorul comun sau numitorii comuni mai bine spus sunt Steaua, Hagi, Gigi Becali, Viitorul. Becali însă e aşa cum îi place în rol principal! În trecut, adică în 2013 ironic, sfidător, maliţios. În prezent, adică azi revoltat, acuzator, disperat. Speţa e asemănătoare, dacă nu cumva e mai grav ce a fost atunci, întrucât memoria colectivă nu a uitat declaraţiile antrenorului de la acea vreme, acelaşi ca şi azi, care spunea că vrea să plece pentru că nu acceptă circul. De plecat, a plecat, dar nu atunci şi între timp s-a şi întors. Şi a rămas. „Pentru că e cuminte!”, aşa cum tot patronul spunea.

Hagi e obraznic...Vrea titlul. Ignoră „omenia” din 2013, de care s-a delimitat cât a putut şi atunci...Şi-a suflecat mânecile, a coborât în iarbă şi e pe cale să şteargă eticheta cu care a rămas după acel meci, ca patron. De fapt să îşi pună o stea în frunte şi ştampila cu campion. Şi-a construit Viitorul după chipul şi asemănarea lui. Câteodată încăpăţânat, uneori trufaş, urmărindu-şi cu obstinaţie ţelul, visul. Din tot ce s-a spus, bun şi rău, despre nebunia de proiect în care numai Hagi a crezut, eu rămân cu povestirea aceea a lui Gică: „Popescu spunea <<Luaţi-i, băutura!>>, atunci când eu vorbeam despre planurile mele şi ce am de gând să fac cu Academia asta...”. Mai departe?! Dacă şi cât, când şi ce s-a făcut necurat şi în ce proporţie, nimeni din afară nu are de unde să ştie. E simplu să acuzi. Ca în orice final de campionat, aici şi oriunde, poţi interpreta. O formulă de echipă, o fază, un meci.

Subiectiv, poate naiv, profan, nostalgic şi uşor lacrimogen am tendinţa să spun că eu cred în Hagi-ul copilăriei şi tinereţii mele, acela care e mai presus de orice lucru negativ şi acela care mi-a furnizat bucurii (de microbist) în stare pură.

A făcut din Viitorul un proiect cu cap şi coadă, iar faptul că a ajuns în 9 ani la 90 de minute de un titlu e o reuşită în sine. Restul ţine de percepţii...