Pustiul tribunelor doare cel mai tare

Nu ar fi trebuit să fie atât de contondentă confruntarea cu Europa. Pe hârtie şi raportându-ne la atuurile identificate înainte celor două meciuri.

Steaua avea de partea ei tradiţia meciurilor din această competiţie, ascendentul moral faţă de turci, plus ideea că se prezintă pe teren cu selecţionata Ligii I. Practic, Steaua asta a făcut a luat ce era mai bun din competiţia internă. Rămâne să îi mai asambleze Reghecampf. Şi, după caz, să reseteze pe ici pe colo. Cazul lui Enache cel mai elocvent. Acolo s-a rupt totul. În gestul ăla de berbec stupid şi inexplicabil. Oricum Steaua mi se pare o echipă fără aripi şi anvergură, în Europa vorbind, atâta timp cât pe benzi e o continuă improvizaţie. Lipsa lui Chipciu şi Stanciu, chiar Hamroun se simte mai mult şi mai rapid decât se gândeau ei. Nu poţi să îţi bazezi jocul ofensiv pe raidurile lui Popa, ajuns peste noapte, să fie distribuit într-un rol prea greu, prea important. Supra calificat e şi Boldrin, abia ajuns la Steaua.

Dacă steliştii aveau de partea lor brandul care înseamnă ceva în Europa, Astra s-a prezentat cu jucători care ştiu cu ce se mănâncă astfel de competiţii. Săpunaru, Lovin, Teixiera, Niculae. Practic toţi titularii aveau experienţa unor astfel de jocuri intense. Astra a oferit însă o imagine mişcată. Ca aceea pe care o vedem la televizoare când bate vântul ori sunt nori. Când lacrimă, când cu purici, când dându-se peste cap. Finalul a fost al lor şi impresia se putea salva cu un egal. Nu a fost să fie. E nimic, chiar dacă în mod evident, ne puteam alege cu ceva.

Nu e nimic pierdut şi cu reglaje pe parcurs şi o atitudine constant intens cam la nivelul de la Praga ori Londra, echipele noastre pot aduce şi puncte. Eu unul rămân cu senzaţia dinaintea startului grupelor. Şi Steaua, şi Astra pot ajunge în primăvara europeană, la fel de bine cum pot termina pe ultimul loc.

Trist e sectorul gol de tribună al steliştilor de pe arena din Ankara, cu doi-trei rătăciţi - zici că juca Urziceniul - , dar şi colosul pustiu din inima Bucureştiului. Spectacolul ăsta nu e pentru scaune vopsite...