Sistemul foarte nervos

Zicea bine cineva (parcă Vivi Răchită) într-o emisiune, că play-off-ul a adus suspans şi tensiune. Sistemul ăsta e nervos, dar nu garantează calitatea.
În cel mai aşteptat meci al finalului de lună am văzut fotbal cu pipeta. Şi premisele păreau altele după începutul furibund al Stelei cu protagoniştii din meciul cu Spania, Stanciu şi Adi Popa în rol principal.

Prin prezenţa sa în mai toate fazele primei reprize, prin felul său inimos şi dezordonat, Popică l-a făcut, fără să vrea, pe Avram să îşi arate, a câta oară, limitele. E un arbitru mic, fără autoritate şi incapabil să tempereze spiritele. Din contră, chiar agită pe toată lumea cu simpla sa prezenţă. Prin delegarea lui Avram la un astfel de meci, Comisia de Arbitri e în postura bonei care se miră că un copil hiper activ nu stă potolit în condiţiile în care foloseşte ca remediu la agitaţie ciocolata neagră. Asta în condiţiile în care pe Haţegan îl scosese la plimbare după somnul de prânz în Parcul Ştefan cel Mare, la Voluntari cu CFR.

Revenind la Popa. A dat foc, fie şi involuntar, deşi fiind vorba de el am rezerve, la meci. În ceea ce priveşte judecarea fazelor în care e implicat, aş aplica vorba aia:.Să nu crezi ce zice Popa că face. În cazul ăsta eu nu iau de bun tot ce i se întîmplă lui pe teren. Mă uit de două ori. Are stilul ăsta provocator, obstrucţionist, dezordonat cum spuneam. La faza din minutul 20 e contact. Săpunaru îl atinge, dar eu cred că Adi vede şi simte că pe direcţia sa de alergare va fi adversarul şi caută, provoacă, accentuează contactul. Dar când zice Crăciunescu că e penalty...La faza eliminării, face henţ. Şi nu e prima oară. Nici măcar nu îl acuz, doar spun că are obiceiul de a se folosi de orice (mai ales de mâini) şi oricum pentru a încerca să îşi creze avantaj. Dar ce mă enervează cu adevărat la el e că se prăbuşeşte ca împuşcat atunci când simte o adiere venită din partea adversarului. O fi în avantajul echipei sale şi s-o scuza că îşi urmăreşte interesul, dar nu e în ceea ce cred eu că ar trebui să fie spiritul jocului.

Cum, necum, Steaua şi-a atins scopul. E pe primul loc măcar până vineri, când se va juca Dinamo cu Astra. A fost o victorie scurtă, chinuită şi cei de acolo ştiu cel mai bine că nu a venit în urma unei prestaţii consistente ca joc. A fost un meci urât şi fără ocazii, şi pentru că Pandurii s-au pus pe două linii obligaţi fiind de eliminarea din prima repriză. E de văzut ce va fi mai departe şi măsura în care odată instalată pe prima poziţie, Steaua va mai putea fi detronată. Senzaţia e că şi-au făcut temele foarte bine, că au o strategie atent pusă la punct şi că au resursele foarte bine dozate. Nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă situaţia ar fi fost în oglindă...
Mai sunt şase etape! Nu ştiu cât fotbal va fi, dar polemici, discuţii şi dezbateri vor fi. Până la urmă şi despre asta e fotbalul, iar atunci când pe teren resursele sunt limitate, compensează spectacolul mai mult sau mai puţin reuşit.