Un vero argentino non gioca a Torino?

“Un vero argentino non gioca a Torino” e fraza cel mai des întâlnită în ultimele zile. Iar când o spune însuşi marele Maradona, atunci capătă şi mai multă greutate. Doar că napoletanii refuză să realizeze că lumea s-a schimbat şi că lucrurile valabile pe vremea când Il Pibe D’Oro avea Vezuviul însuşi la picioare a apus. Fotbalul mai provoacă emoţia din urmă cu trei decenii doar suporterilor şi nici acelora în totalitate. Cluburile, preşedinţii, jucătorii, toată lumea se învârte în jurul banilor. Cei care joacă la un singur club sunt foarte rari şi, în general, la final de carieră.

Juventus a ajuns la un nivel economic ce o face monstruoasă, în comparaţie cu celelalte competitoare. Campioana din Serie A a devenit un fel de Bayern al Italiei, din moment ce îşi permite să achite clauzele de reziliere ale golgheterului campionatului şi celui mai bun mijlocaş din sezonul trecut.

A cui e trădarea?

Negocieri existau de ceva vreme, dar clauza uriaşă părea imposibil de plătit. Aşa o fi gândit De Laurentiis când a introdus-o în contract. Doar că a lăsat o portiţă cu acea posibilitate de a fi achitată în două tranşe. Mai mult, în ultimele luni, negocierile pentru prelungirea contractului argentinianului eşuaseră. Fratele lui Higuain, care-i este şi impresar, lansase în presă acuze la adresa şefului de pe San Paolo, care spunea că e nemulţumit de cum se prezintă golgheterul campionatului din punct de vedere fizic. Mereu îl caracteriza pe Pipita drept gras.

Când Beppe Marrotta spunea, însă, în urmă cu doar câteva zile că Juve se mai gândeşte dacă face sau nu o astfel de investiţie, situaţia se mai calmase. Aparent, deoarece, în acelaşi timp, piemontezii lucrau în tăcere şi puneau la punct toate amănuntele. Inclusiv alegerea clinicii în care Pipita va face vizita medicală. Acesta a fost amănuntul care a declanşat furia napoletanilor. „Ne fură jucătorul!” a strigat toată lumea, iar Aurelio De Laurentiis stătea liniştit, căci furia suporterilor se abătuse asupra rivalei de moarte şi a jucătorului. Putea însă Juventus să-l ducă pe argentinian la vizita medicală fără să-i anunţe pe napoletani? Nicidecum. Higuain a făcut testele la Madrid doar după ce De Laurentiis a fost anunţat că Juventus s-a hotărât să achite clauza. Din acel moment nu mai avea ce face altceva, decât să lase ca furia suporterilor să se canalizeze asupra celorlalţi.

Ce va face De Laurentiis?

Când lucrurile se vor mai linişti cât de cât, suporterii vor realiza care sunt planurile conducerii. Ce va face De Laurentiis cu suma încasată de pe urma celui mai costisitor transfer din istoria campionatului italian? Cu Higuain în cel mai bun an al carierei, Napoli n-a reuşit să-i ia faţa lui Juventus. Aşa că şi cu el şi fără el va fi, cumva, acelaşi lucru, glumesc amar fanii napoletanilor, pe reţelele de socializare. Într-un fel au dreptate. Şi-au pus toate speranţele acumulate de la plecarea lui Maradona în Gonzalo Higuain. Argentianul a bătut un record vechi de 66 de ani, dar n-a câştigat titlul. Aşa că va rămâne în memoria fanilor drept cel care a trădat, plecând la Juve.

Când şi dacă banii vor fi investiţi în transferuri care să o aducă pe Napoli la un nivel superior, e o altă întrebare importantă pentru fani. Anul acesta va fi greu să se întâmple acest lucru. Toate cluburile care vor negocia cu Napoli vor ţine la preţ, date fiind cele 90 de milioane încasate pe Higuain. Aşa că ofertele de 20 de milioane plus un jucător, aşa cum au primit Milan şi Inter, iniţial, pentru Bacca şi Icardi vor fi refuzate din start. În acest sezon, Napoli trebuie să se asigure că are, în primul rând, o echipă competitivă, care să ducă un sezon întreg, cap-coadă şi să meargă din nou în grupele Champions League. Realist vorbind, acesta ar trebui să fie obiectivul. Sigur că, după Cavani şi Higuain, e nevoie de un nume important în atac, dar cred că, în acest moment, napoletanii au nevoie de echipă, în primul rând. Problemele vor apărea dacă De Laurentiis nu va fi dispus să cheltuiască prea mult din această sumă. Napoli a făcut o super afacere, cu un plus de 53 de milioane între suma cu care l-a cumpărat de la Real, 37 de milioane, şi cele 90 încasate de la Juve, iar suporterii se tem că banii nu vor fi reinvestiţi.

Semnalele lui Juventus

Monstruos e cuvântul pe care l-am folosit mai devreme şi care mi se pare cel mai bun pentru a defini statutul campioanei Italiei. Şi-a slăbit contracanditatele din ultimii doi ani, luându-le cei mai buni jucători, iar atacul va fi format din Higuain şi Dybala, posibil cea mai bună pereche de atac de la Del Piero - Trezeguet încoace. Din această nebunie, polii de putere s-ar putea răsturna din nou. Nordul ar avea şansa de a reveni la putere, dacă Inter îl va păstra pe Icardi, iar Berlusconi se va hotărî, într-un final, dacă vinde sau nu. Napoli şi Roma au doar de pierdut de pe urma acestei situaţii. Ceea ce a făcut Juventus e un semnal clar că piemontezii ţintesc mai sus decât dominarea competiţiei interne. Acum doi ani, Allegri a jucat finala Ligii, iar în sezonul trecut a fost la câteva minute s-o elimine pe Bayern. Pasul firesc ar fi să anunţe că obiectivul lui Juventus pentru sezonul viitor este să câştige Champions League, după o pauză de 21 de ani. Cu Higuain, Pjanic, Dani Alves, Dybala şi celebrul BBC defensiv, dar cu sau fără Pogba, pentru care campioana Italiei a refuzat o ofertă de 120 de milioane de la Manchester United. Anunţând că venirea lui Higuain nu depinde de o eventuală plecare a lui Pogba si spunând că suma investită poate fi amortizată din vânzările altor jucători, Juventus mai face un pas într-o direcţie inaccesibilă, deocamdată, celorlalte cluburi din Serie A. Aceea de recăpătare a statutului de mare putere a fotbalului european.