De la amatori în Serie A, în 6 ani. Minunea Carpi sau un alt mod de a face fotbal în Italia

• UCL: Barcelona - PSG, marți, 22:00, DGS 1

• UCL: Borussia Dortmund - Atletico Madrid, marți, 22:00, DGS 2

Promovarea în premieră a lui Carpi în Serie A este una dintre poveştile spectaculoase ale acestui sezon. O poveste care a început în anul 2000, atunci când clubul din Emilia-Romagna a intrat în faliment şi a fost nevoit să o ia de la capăt din Eccellenza, al cincilea eşalon al fotbalului italian. După doar doi ani, a urmat promovarea în Serie D, însă adevărata ascensiune a echipei dintr-un oraş de doar 70.000 de locuitori a început în sezonul 2009/10, la finalul căruia biancorossi au reapărut după un deceniu pe harta fotbalului profesionist din Italia, în Lega Pro Seconda Divisione. 

A fost startul unei succesiuni de promovări - Lega Pro Prima Divisone (2011), Serie B (pentru prima oară în istoria clubului, 2013) şi, în fine, Serie A (2015) - care a uimit Italia. Nimic nu a fost, însă, întâmplător în această serie impresionantă de succese. Lecţia falimentului a fost învăţată şi, 15 ani mai târziu, renaşterea este completă, iar politica inteligentă a celor care conduc echipa îşi arată roadele. 

Scurt istoric 

Carpi nu a fost niciodată un nume important pentru il calcio. Clubul s-a înfiinţat în 1909, la iniţiativa unui student pe nume Adolfo Fanconi, şi, până acum doi ani, nu reuşise să urce mai sus de al treilea eşalon. Din punct de vedere fotbalistic, oraşul se mândreşte cu Maino Neri, dublu campion al Italiei cu Inter în anii ‘50, şi Amleto Frignani, care a cucerit un titlu cu Milan, în aceeaşi decadă, dar şi cu Salvatore Lanna, unul dintre jucătorii importanţi de la Chievo de la începutul anilor 2000, atunci când veronezii au luat prin surprindere Serie A. Toţi cei trei s-au născut în Carpi şi au evoluat la echipa locală, înainte de a se consacra în altă parte. De asemenea, fostul campion mondial Marco Materazzi a îmbrăcat tricoul biancorosso, în sezonul 1996/97, când a fost împrumutat de la Perugia, reuşind să înscrie de 7 ori în 18 apariţii. 

Pentru un orăşel de provincie atât de mic, simpla prezenţă în elita fotbalului italian este o performanţă. Dacă mai adăugăm şi faptul că promovarea a venit după un sezon dominat de o manieră categorică şi la doar 15 ani de la intrarea faliment, întregul tablou devine şi mai spectaculos. Şi totuşi, Carpi nu este cea mică localitate care a fost reprezentată vreodată în prima ligă italiană. În anii ‘80, Ascoli şli Avellino, care au fiecare în jur de 50.000 de locuitori, au fost prezenţe constante în ceea ce, pe atunci, era considerat cel mai puternic campionat al lumii. În prezent, Sassuolo, o altă echipă din Emilia-Romagna, reprezentanta unui oraş cu ceva mai mult de 40.000 de locuitori, joacă în Serie A şi, excluzând o surpriză de proporţii, o va face şi în sezonul viitor, al treilea la rând. 

Un alt Sassuolo?

De altfel, ascensiunea lui Carpi până în Serie A a fost comparată cu cea a lui Sassuolo. Dar nu toţi sunt de acord cu această paralelă. “Nu ne comparaţi cu Sassuolo, acolo sunt bani. Noi suntem o realitate diversă. Un contraexemplu pentru echipele care cheltuie”, a protestat Fabrizio Castori, antrenorul biancorossilor. Iar tehnicianul de 60 de ani, un specialist al promovărilor (este a noua a carierei), nu poate fi contrazis. Patronul lui Sassuolo, Giorgio Squinzi, asigură o sponsorizare anuală de 15 milioane de euro, prin intermediul companiei pe care o conduce, Mapei, însă, atunci când situaţia o cere, omul de afaceri de 71 de ani nu ezită să bage adânc mâna în buzunar, aşa cum au arătat perioadele de mercato recente. 

Carpi are, de asemenea, un patron care a arătat că este un om de afaceri de succes. Stefano Bonacini conduce compania Gaudi, care activează în industria modei. Are o cifră de afaceri de 50 de milioane de euro, 40 de magazine în Italia şi 19 în străinătate. Procesul de extindere peste hotare este în plină desfăşurare, ţinta fiind piaţa asiatică. “Obiectivul nostru este să reducem dependenţa de piaţa italiană, care, în prezent, asigură 60% din venituri. Vrem să ajungem la 30%. În acest moment, piaţa italiană este periculoasă, iar cea europeană a ajuns la saturaţie”, a explicat Bonacini, pentru Corriere di Bologna. 

Cu toate acestea, proprietarul proaspetei promovate în Serie A nu investeşte sume nici măcar apropiate de cele puse la bătaie de Squinzi. Strategia pe care a ales-o a fost complet diferită. “Anul trecut am avut un plan greşit: am adus câteva nume importante şi am obţinut 60 de puncte. Nu e rău, dar dacă faci ceva ce nu te reprezintă, nu ajungi departe. Aşa că în vară am făcut curăţenie. Am vrut o duzină de ticăloşi, la fel ca în film. Jucători fără nume, dar ambiţioşi”, a spus Bonacini. Astfel, Carpi a început o politică de austeritate, dar inteligentă. Fondul de salarii, de trei milioane de euro, este cel mai mic din acest sezon de Serie B. Jucătorul cel mai bine plătit este nigerianul Jerry Mbakogu, golgheterul echipei, care primeşte 100.000 de euro. Gabriel, portarul brazilian împrumutat de la Milan şi cel mai cunoscut nume din echipă, are 600.000 de euro anual, dar, din această sumă, Carpi plăteşte doar 30.000 de euro. În lumina acestor cifre, promovarea reprezintă într-adevăr un miracol. Însă nu unul înfăptuit de divinitate, ci de munca unor oameni care au ştiut exact ceea ce fac.

Cristiano Giuntoli - omul care a asamblat o maşinărie perfectă cu resurse minime

Declinul accentuat al fotbalului italian a fost pus în special pe seama lipsei banilor. Deşi aspectul financiar are, fără îndoială, rolul său în scăderea competivităţii din il calcio, absenţa unor planuri bine puse la punct şi teama oficialilor de a-şi asuma anumite riscuri reprezintă alte explicaţii ale acestei căderi. În trecut, directorii sportivi ai cluburilor italiene erau văzuţi deseori pe stadioanele din Eccellenza, Serie D sau Lega Pro, acolo unde se puteau descoperi tineri talentaţi. Din lipsă de răbdare, se preferă soluţii pe termen scurt şi străini cu o valoare îndoielnică, iar faptul că în acest sezon de Serie A cei mai buni marcatori italieni sunt veteranii Luca Toni, Fabio Quagliarella şi Antonio Di Natale, toţi trecuţi bine de 30 ani, spune totul. Iar aici intră în scenă Cristiano Giuntoli. 

Directorul sportiv al celor de la Carpi s-a remarcat prin abilitatea sa extraordinară de a construi un lot cu resurse financiare minime, descoperind jucători mai mult decât interesanţi în ligile inferioare şi în cele de amatori. Majoritatea, tineri talentaţi, cu foame de performanţe şi preţuri accesibile. Este cazul lui Mbakogu, adus de la Padova şi care acum este urmărit de unele dintre cluburile importante ale Europei, printre care Borussia Dortmund. Însă simbolul politicii urmate de gruparea din Emilia-Romagna îl reprezintă Kevin Lasagna, un atacant de 22 de ani, care, în doar câteva luni, a trecut de la terenurile din Serie D la promovarea în Serie A. Marele său vis - “Ar fi fantastic să joc pe San Siro împotriva Interului meu” - este mai aproape ca oricând să devină realitate. 

Lasagna a fost adus la începutul acestui sezon, de la Este, şi a marcat de 5 ori . A reuşit chiar o dublă decisivă, în victoria cu 2-1 de pe terenul Vicenzei, însă recunoaşte că mai are mult până să devină un concurent serios pentru golgheterul Mbakogu. Deşi este o prezenţă constantă în echipa lui Castori, încă îi vine greu să creadă că evoluează la acest nivel. “Viaţa mea s-a schimbat într-un moment. Când intru pe anumite stadioane, picioarele îmi tremură”, a declarat într-un interviu recent pentru Gazzetta dello Sport. 

Modul în care Lasagna a ajuns la Carpi defineşte cel mai bine strategia clubului. Povesteşte agentul jucătorului,  Massimo Briaschi, fost jucător la Genoa şi Juventus în anii ‘80: “Au fost mai multe echipe din B interesate, dar Carpi a arătat de la început că şi-l doreşte cel mai mult pe Kevin. Alături de alţi şase fotbalişti proveniţi din Serie D şi Eccellenza, a participat la pregătirea de vară, iar el a fost singurul care nu a sfârşit prin a fi împrumutat în ligile inferioare. Au văzut în el un jucător care poate fi util de-a lungul sezonului. Dacă cei de la Carpi se află la a patra promovare în şase ani este pentru că au ştiut să descopere tineri italieni în seriile inferioare şi să construiască un grup unit şi echilibrat cu costuri mici. Mă întreb doar de ce alţii nu fac acelaşi lucru”.

Cazul Kevin Lasagna nu este singurul. Acelaşi discurs este valabil şi pentru alţi componenţi ai echipei, precum Di Gaudio, Pasciutti, Gagliolo, Poli sau Letizia. Toţi au fost descoperiţi la amatori sau în Lega Pro, iar pe entuziasmul şi ambiţia lor Carpi şi-a construit propriul noroc. 

Fabrizio Castori - omul care a făcut maşinăria să funcţioneze

Un tehnician vulcanic, a cărui carieră include experienţe în toate eşaloanele fotbalului italian, mai puţin prima ligă, este cel care a ştiut să scoată tot ce e mai bun de la un lot cu o medie de vârstă de 23 de ani şi care cuprinde doar cinci jucători cu prezenţe în Serie A: căpitanul Filippo Porcari, Simone Romagnoli, Gabriel, Simon Laner şi Salvatore Molina. Filosofia sa este cât se poate de simplă - “posesia mă enervează”. O confirmă faptul că cei de la Carpi au cea mai mică posesie din Serie B, sunt pe penultimul loc la numărul de mingi jucate pe meci şi pe poziţia a 18-a în ceea ce priveşte supremaţia teritorială. Cu toate acestea, biancorossi au al doilea cel mai bun atac din campionat, după Pescara, şi, evident, cea mai bună apărare.

Castori şi-a aşezat echipa într-un sistem 4-4-1-1, care valorifică excelent calităţile fizice şi viteza jucătorilor săi. Mbakogu, cu cele 14 goluri marcate, s-a dovedit terminalul ofensiv perfect al unei echipe care a arătat personalitate şi cinism, calităţi esenţiale pentru a fi lider într-o ligă dificilă, şi pentru care forţa grupului este mai mult decât un clişeu. De asemenea, antrenorul de 60 de ani s-a putut baza pe un nucleu important al celor din vechea gardă. Unul dintre ei este Pasciuti, care evoluează la Carpi încă din Serie D, în timp ce Poli şi Di Gaudio au venit în Lega Pro Seconda Divisione. Ei şi căpitanul Porcari au fost cei care au strâns echipa în jurul lor în momentele dificile. Iar acestea nu au lipsit în această campanie istorică, încheiată în triumf.

“La startul sezonului, toate ziarele ne-au nominalizat printre echipele care urmau să retrogradeze direct. M-am dus la jucători şi le-am spus să fie fericiţi. Ne subestimează şi asta va face lucrurile mai uşoare pentru noi", şi-a amintit patronul Stefano Bonacini. Carpi a început campionatul cu doar două victorii în primele şase etape, un debut decent pentru o candidată la retrogradare. Punctul de cotitură l-a reprezentat un 5-0 entuziasmant administrat Pescarei în deplasare, la sfârşitul lunii octombrie. Echipa lui Castori a avut o serie de 13 meciuri fără înfrângere şi a devenit lider solitar şi detaşat. Anul 2014 a fost încheiat cu un avans de 9 puncte în fruntea clasamentului (record pentru Serie B în formula cu 22 de echipe). O normală scădere de formă s-a înregistrat în luna februarie, când biancorossi au înregistrat patru remize albe la rând, dar au urmat şapte victorii în opt meciuri, înaintea eşecului de pe terenul lui Frosinone, care a amânat momentul promovării matematice. Aceasta a venit după egalul de pe teren propriu cu Bari, cu patru runde înainte de final. Marşul triumfal era complet. Carpi a fost mai întâi o surpriză plăcută, apoi lider autoritar, pentru a încheia în triumf o stagiune antologică. 

“A fost o călătorie extraordinară şi sunt încântat de această promovare. Această echipă a crescut pas cu pas, iar băieţii au un viitor mare”, a spus Castori, la Sky Italia. “Este un miracol, în 2009 eram în Eccellenza”, a completat patronul Stefano Bonacini, care a dat asigurări că politica clubului va rămâne aceeaşi şi în Serie A: “Vom folosi aceleaşi criterii şi aceeaşi filosofie. De fiecare dată când am urcat câte o categorie, mi s-a spus că dacă nu cheltui, nu câştig. Dar vedeţi cum a mers totul? Apoi, dacă vom retrograda imediat, nu va fi nicio tragedie”. 

Planuri pentru stadion

Una dintre problemele aduse de prezenţa în Serie A este cea a stadionului. Arena din Carpi are o capacitate de doar 4.200 de locuri. Pentru prima ligă, este necesar un stadion de cel puţin 20.000 de locuri. Clubul are în plan o extindere a capacităţii propriei arene, care să permită accesul a 10.000 de persoane, însă perioada până la startul următorului sezon este scurtă şi tot este nevoie de o derogare din partea federaţiei. 

În acest moment, Carpi nu are practic nicio şansă să-şi joace meciurile din Serie A pe Stadio Sandro Cabassi, iar cele mai bune variante le reprezintă Modena sau Parma. Însă aceasta este ultima grijă a lui Bonacini şi a oamenilor săi, care privesc optimişti spre primul contact cu elita fotbalului italian.

La fel ca şi în acest sezon, mulţi pariază pe faptul că micuţa echipă din Emilia-Romagna va fi doar o prezenţă pasageră în Serie A şi că impactul cu marile forţe din il calcio va fi prea puternic. Dar, indiferent de cum se va descurca în următoarea stagiune, Carpi va oferi tuturor o oportunitate excelentă de a descoperi un alt mod de a face mercato şi de a valoriza jucători tineri şi necunoscuţi. Un alt mod de a face fotbal în Italia. 

Etichete: serie a , serie b , carpi promovare , carpi , stefano bonacini , cristiano giuntoli , jerry mbakogu , fabrizio castori

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News