Cristi Dănălache (33 de ani) e, poate, specialistul român numărul 1 în fotbalul chinez. A jucat cinci ani acolo, dintre care trei ani în prima ligă, la Jiangsu Sainty, echipa antrenată acum de Dan Petrescu și care a fost, în această iarnă, formația cu cei mai mulți bani cheltuiți pe transferuri din întreaga lume.

În cel mai bun sezon al său în China, fostul atacant al Unirii Urziceni a marcat 23 de goluri, iar până să plece la începutul acestui an în Coreea de Sud, la echipa de liga a doua Gyeongnam, a înscris de 74 de ori.

Înainte de începerea noului sezon cu noua sa formație, Dănălache a petrecut câteva zile în România și și-a făcut timp să vorbească despre experiența sa în China, dar și despre românii care au trecut pe acolo sau care sunt încă. Dănălache explică, pe rând, de ce nu au reușit Contra, Bicfalvi sau Cristi Tănase, de ce e în pericol să fie demis Dan Petrescu și ce îl așteaptă pe Budescu la noua sa echipă. 

Digi Sport: De ce ai plecat din China?
Cristian Dănălache: După 5 ani în China am simțit nevoia să schimb puțin. Așa că am zis că e nouă provocare pentru mine oferta din Coreea. Am avut și propuneri din China, dar în final am făcut această alegere. Lumea vorbește că fotbalul e mult mai bun în Coreea și am vrut să simt și pe propria piele dacă așa e.

Din România nu au fost oferte?
Nu. Și nici nu puteau să fie. Nu am mai păstrat legătura cu lumea fotbalului de aici. Și nici nu am avut intenția de a veni să joc din nou în România. Încă nu e momentul. Pentru că, din toate punctele de vedere, e mai bine în Coreea sau în China. Sper să mai pot juca doi-trei ani în această zonă din Asia.

Te gândești și la posibilitatea de a te stabili acolo după ce te retragi?
Nu e exclusă această variantă, ținând cont că soția și fetița sunt înnebunite cu China și ele chiar își doresc să stea aproape tot timpul acolo. Pentru ele e mai bine în China din toate punctele de vedere. Fetița are prieteni, se duce la grădiniță, înțelege limba, chiar ultima dată când am venit în țară mi-a spus plângând că nu-i place aici și că vrea la prietenii ei chinezi și să meargă la școala la care a fost anul trecut.

Vorbești și tu limba?
După 5 ani de stat acolo pot să zic și să înțeleg câte ceva. Pot să mă înțeleg cu jucătorii în teren și în chineză, nu trebuie să folosesc engleza. Acum am ajuns în Coreea și mi se pare iar cum mi se părea chineza la început (râde). O iau de la capăt.

Dar ai ajuns și să poți scrie ceva?
Nu, Doamne ferește! Nu știu cât îți poate lua să înveți așa ceva… Dar am întâlnit acolo și români care știau să scrie și care vorbeau la perfecție chineza, mi-era și ciudat să-i aud. Dar la mine nu va fi, cu siguranță, cazul, nu voi învăța să scriu… Nici să citesc. Doar să vorbesc puțin. E și grea și diferită limba lor. Același cuvânt pronunțat altfel poate însemna cu totul și cu totul alt lucru… Tu să crezi că zici ceva de bine și să fie de rău. Tonul face diferența. Plus că sunt 7.000 de dialecte…

Ție cum îți spuneau colegii?
”Da-șî” mă strigau. Primele două litere sunt din numele meu de familie, iar ”șî” înseamnă ”zece” în chineză. Și eu am jucat cu numărul 10 pe spate. Iar atunci au compus acest nume. Era ușor și pentru ei, iar atât timp cât eu înțelegeam că mă strigă pe mine, era ok…

Care crezi că e primul lucru pe care trebuie să-l facă un străin în China ca să se adapteze?
Să înțeleagă că totul e diferit față de orice a învățat până atunci. Impactul e foarte mare. Gândește-te că, după 5 ani în China, mi-e greu acum în Coreea. Și nu sunt străin de zona Asiei. Dar când vii prima dată în China e destul de greu.

Cu ce ți-a fost cel mai greu să te obișnuiești în China?
Poate cu șofatul. Mie mi-au luat trei ani să-mi fac curaj să conduc pe acolo. Am luat-o mai întâi cu scuterul. Și cu mărimea orașelor. Eu stăteam într-un ”orășel”, că așa îi spuneau ei, de 7 milioane de locuitori… Și, într-adevăr, era mic pe lângă altele.

Dar ce ți-a plăcut cel mai mult în China?
Cred că e cea mai sigură țară. Adică nu ai frică să ieși pe stradă cu copilul, nu ai teamă că ți se poate întâmpla ceva. Au camere de filmat la fiecare intersecție.

Ai fost ani de zile printre cei mai buni marcatori din China. Cu toate acestea, nu ai fost convocat niciodată la națională. Cât de dezamăgit ai fost?
Nu pot să zic că am fost dezamăgit. Dar am sperat tot timpul că aș putea fi și eu acolo. În general, părerea noastră despre campionatele din zona Asiei e foarte proastă. Și ne considerăm net superiori. Dar, din păcate, nu mai e cazul.

De ce crezi că nu a reușit Cosmin Contra în China?
A fost adus la o echipă puternică, care-și dorea foarte mult să se bată la câștigarea titlului. Pe plan ofensiv, echipa juca foarte bine, dar pe faza defensivă au avut tot timpul probleme, și, din păcate, cred că asta l-a costat. Pentru că e greu să dai 4 goluri în fiecare meci, știind sigur că iei 1-2…

Cu Dan Petrescu ce se întâmplă? Au apărut niște știri că ar putea fi demis…
Nu știu nimic despre această variantă… Dar orice e posibil, ținând cont că s-au adus acum doi jucători imenși, s-au cheltuit zeci de milioane de euro și mai mult ca sigur, dacă rezultatele nu vor veni imediat, va avea viață grea. Nici la ei nu există foarte multă răbdare. Și atunci când echipa nu merge, după 2-3 meciuri e posibilitatea de a fi schimbat, chiar dacă tu ai un contract de durată.

Informația era că ar putea fi schimbat chiar înainte de începerea campionatului…
Nu știu dacă asta e posibil, știu că au meci în Supercupa Chinei. Nu cred că se poate schimba antrenorul până atunci. Dar vor juca împotriva lui Guangzhou, echipa care a luat titlul în ultimii cinci ani. Meci ușor (râde).

Cum ți s-a părut când l-ai auzit pe Dan Petrescu, antrenorul echipei care a cheltuit cei mai mulți bani în această campanie de transferuri, să spună că nu e mulțumit de campania de achiziții?
În general, Dan Peterscu e greu de mulțumit în orice situație (râde). Dar probabil că nu au venit jucătorii pe posturile pe care avea el nevoie… Acum, că a făcut publică această nemulțumire e alta.

S-ar putea să-l coste?
Nu știu dacă s-ar putea să-l coste, poate a făcut-o intenționat…

Unde crezi că se vor opri chinezii cu această politică agresivă de transferuri? Care e scopul final?
Nu știu unde se va termina… Și eu sunt curios să văd până unde pot concura unul cu altul. Pentru că e un orgoliu între patronii de acolo, fiecare vrea să facă un transfer și mai răsunător decât a fost cel mai răsunător de până atunci. Sunt oameni bogați și sunt și ajutați în ultima vreme de statul chinez, care acordă tot felul de facilități celor care investesc în fotbal, reducând taxele.

Cristi Tănase a rezistat doar jumătate de an. De ce crezi?
Atunci când vii în vară, la jumătatea campionatului, cum a venit el, e destul de greu să te impui. Vii deja într-o echipă formată, e greu să te adaptezi la ritmul ei de joc, la felul în care gândesc ei fotbalul. Mai ales că, fiind străin, toată lumea se așteaptă să faci minuni.

La fel și Bicfalvi. Fost golgheter în Ucraina.
Din ce știu, el a fost pus în primele meciuri pe un post total diferit. Era folosit vârf sau vârf retras și nu cred că-l avantajează. Ulterior a fost retras pe poziția lui și a făcut câteva meciuri bune.

Cel mai bun jucător din Liga 1 din sezonul trecut, Budescu, s-a transferat în Liga a doua din China. Nouă, aici, ni se pare un pic ciudat...
Nu e deloc ciudat. Nivelul diviziei a doua din China nu e așa scăzut cum credem noi. Echipele au bugete mai mari decât cele din Liga 1 din România. Anul trecut a fost antrenor Radomir Antic, acum Vanderlei Luxemburgo.

Echipa lui Budescu la ce nivel e?
A jucat mulți ani în prima divizie, e o formație de tradiție, la care patronul are ambiții mari, iar acum vor neapărat promovarea.

E bogat patronul?
Bănuiesc că, dacă și-a permis de-a lungul timpului să-i aducă la echipă pe Rochemback și Keita, e puțin mai bogat decât noi (râde).

Salariul lui Budescu, 3 milioane de euro în trei ani, cum s-a vehiculat, e unul normal în Liga a doua din China?
Nu știu dacă asta e suma reală… Dar străinii au salarii destul de bune și în a doua divizie, cu toate că cei mai mulți nu ajung la acest sume.

Te-a căutat înainte să semneze?
Da, am vorbit cu el. M-a sunat să-l ajut cu detalii despre viața din China, atâta tot. I-am spus și că acum a fost anul nou chinezesc. Și ei sărbătoresc asta prin 7 zile de repaus total. Timp în care toate magazinele sunt închise și e aproape imposibil să dai de ei în această perioadă. De aceea s-a și întors în țară acum.

Crezi că va reuși Budescu în China?
Are toate calitățile să reușească, dar trebuie să înțeleagă că îi va fi destul de greu. Pentru că toată lumea așteaptă enorm de la el. Și de la primul meci se vor aștepta să câștige meciul de unul singur. Și nu îi va fi ușor.

Va rezista? Sau se va întoarce și el după 6 luni?
Eu sper să nu revină după 6 luni și să rămână acolo. E la o echipă bună, are șansele ca anul viitor să fie în prima divizie și, dacă va avea evoluții bune poate trece la un club și mai mare și ați văzut ce sume se învârt acum la acele formații de top din China. Eu zic că e un pas înainte pentru el din toate punctele de vedere.

Nu riscă totuși Budescu să piardă contactul cu echipa națională?
Și altfel îi garanta cineva că mergea la Euro? Dacă rămânea în țară și se accidenta? Au pățit-o mulți… Dar la noi s-a împământenit ideea că, din cauza distanței, jucătorii sunt greu de urmărit în China. Și atunci nu au șanse să joace la națională. Au fost cazuri și de alți jucători din alte naționale care au fost selecționați din China. Inclusiv la naționala Braziliei… Doar la noi nu… Eu cred că, dacă va avea evoluții bune, selecționerul va fi nevoit măcar să-l urmărească…

Ești și tu de acord cu afirmația lui Dani Coman, că, după ce te retragi, nu te întreabă nimeni dacă ai fost la Euro? Ci doar dacă ai Euro?
Da, dar poate nu aș formula așa, însă ideea e aceeași. Și eu am simțit-o pe pielea mea atunci când m-am accidentat. Șapte luni am stat mai mult prin spitale, nu m-a mai băgat nimeni în seamă.