EXCLUSIV Florescu: "Mie mi se cerea să fac la națională ce face Sânmărtean azi"

• SuperLiga: Hermannstadt - Botoșani, vineri, 17:30, DGS 1

• SuperLiga: Farul - CFR Cluj, vineri, 20:30, DGS 1

La 31 de ani, George Florescu se află la primul sezon complet în Liga 1. După 11 ani în Moldova, Danemarca, Rusia și Ucraina, mijlocașul clujean s-a reîntors în țară în vara trecută, alegând Astra Giurgiu.

Și el, și clubul aveau așteptări mari reciproce. Astra "repatriase" un jucător de echipa națională, Florescu venise la o formație care se bătea la titlu.

După mai puțin de un an, ambele părți "strâmbă din nas". Astra nu s-a dovedit echipa care să poată lupta la campionat, ba e în pericol să piardă până și locul de Europa League, în timp ce Florescu a prins constant primul 11 abia după venirea lui Dorinel Munteanu.

Despre acest contact neașteptat de dur cu fotbalul românesc, despre cum l-a reprofilat Sabău din atacant în mijlocaș central și despre cum s-a simțit "hărțuit" pe când purta numărul 10 la naționala lui Răzvan Lucescu, în cele ce urmează.

Digi Sport: Ce te-a determinat să vii la Astra?
George Florescu: Știam că Astra e o echipă cu pretenții la titlu, dar, din păcate, rezultatele din tur nu ne-au permis să ne gândim nici măcar la locul 2. E o situație dificilă. Dar eu am venit la Astra în primul rând să joc și nu am făcut-o atât de mult pe cât mă așteptam.

Dar atât de bine pe cât te așteptai?
Nu pot să zic că au fost evoluții excepționale ale mele, dar nu am avut nici evoluții slabe. Pentru că mie îmi place să-mi fac autoanaliza după fiecare meci, iau și analiza celor de la Instat și acolo vezi exact tot ce faci pe durata fiecărui joc. Iar eu am avut cifre destul de bune.

Tu ești mulțumit, totuși, cu ce ai realizat aici?
Nu sunt mulțumit, mă așteptam la mai mult. Mă așteptam la evoluții mai bune. E clar că trebuie să progresez din punctul acesta de vedere, al evoluțiilor mele pentru Astra. Dar mi s-a părut că nu mi s-a acordat destulă încredere și probabil și acesta e unul dintre motivele pentru care nu am jucat atât de bine. Eu am jucat titular peste tot la echipele pe unde am jucat, cu excepția Dinamo Moscova, unde era, într-adevăr, o concurență foarte puternică. E o situație nouă pentru mine aceasta.

"Poate au fost și influențe de mai sus asupra antrenorului de am jucat așa puțin..."

I-ai simțit și pe cei din jurul tău dezamăgiți?
Cu siguranță că se așteptau la mai mult de la mine, dar atât timp cât nu ești lăsat să oferi mai acest mai mult, degeaba așteaptă cineva ceva de la tine. Să dau un exemplu. În retur, am început cu meciul din Cupa Ligii, a fost o înfrângere cu 3-0 cu Steaua. Dar cifrele mele au fost cele mai bune din echipă. Pe urmă, la primul meci din campionat, eu nu am mai jucat deloc. Vă dați seama cum m-am simțit eu… Am fost, practic, scos din echipă având cele mai bune cifre… Nu zic că am avut o evoluție bună din moment ce am pierdut cu 3-0, dar probabil puteau fi scoși din echipă alți jucători care nu au avut cifrele mele. Probabil că au fost și influențe asupra antrenorului de mai sus, nu știu, nu pot să-mi dau seama, dar e adevărat că și eu puteam să ofer mai mult.

Tu ce-ți reproșezi?
Faptul că nu m-am adaptat suficient la stilul campionatului românesc și la stilul Astrei.

Dar care e stilul campionatului românesc?
Unul foarte ciudat… Vedeți și voi cum echipele mici care se bat la retrogradare au în ultimul timp rezultate deosebite, iar echipele mari au probleme…

"Aș vrea să rămân și din vară la Astra, să le dovedesc celor din jur că altul e Florescu"

Dar acum crezi că ești pregătit, adaptat?
Da, eu chiar cred că sunt pregătit. Dar trebuie să mai creadă și alții, să mi se ofere încredere și, cu siguranță, voi putea să ajut echipa să-și atingă obiectivele.

Fizic cum te simți?
Eu mă pregătesc sută la sută, nu cred că a avut niciun antrenor ce să-mi reproșeze din punctul ăsta de vedere.

Până când mai ai contract?
Până în vară.

Și ai avut vreo discuție cu cei din club legată de prelungire?
Nu, deocamdată nu. Dar mi-ar plăcea să rămân la Astra, pentru că m-am obișnuit în sfârșit cu tot ce înseamnă Astra, îmi place colectivul de aici, chiar cred că e o echipă care poate să se bată la titlu în următoarele sezoane. Eu am, sau cel puțin așa cred despre mine, o mentalitate de învingător, și mi-ar plăcea să am performanțe deosebite cu Astra.

Ai vrea să-ți dovedești ție și celor din jur că altul este Florescu?
Da, în primul rând celor din jur și abia apoi mie.

"Anul acesta, am jucat fără prime la Astra"

Care sunt diferențele între ce te așteptai să găsești în România și ce ai găsit?
Sunt diferențe în primul rând în ceea ce privește infrastructura. Dar sunt probleme care s-au creat în timp. Terenuri lipsă, stadioane puține și acelea derăpănate și uzate.

Spune un episod care te-a șocat de când ai venit în România.
Păi cel mai nou caz e că am fost obligați să ne antrenăm la Giurgiu, majoritatea stăm în București, pentru că e greu să trăiești în Giurgiu. Iar naveta asta pe care trebuie s-o facem zilnic e obositoare. Sunt totuși 100 de km pe care trebuie să-i străbați în fiecare zi până la antrenament și înapoi, pierzi zilnic 3 ore pe drum și nu e ușor.

Cu patronii din Liga 1 te-ai obișnuit?
E clar că în străinătate nu am întâlnit ce e în România. Acolo, patronii nu se arată în fața jucătorilor decât dacă vor să-i premieze. Aici, la Astra, anul acesta am jucat fără prime. Avem doar o primă mai consistentă pentru obiectiv. Sperăm să-l îndeplinim…

"Aș fi preferat să rămân în străinătate"

Ai avut vreo interacțiune deosebită cu patronul Astrei?
Nu, nu. Eu l-am văzut doar de două ori în vestiar. Odată la precedenta mea apariție în echipa Astrei, a venit la un antrenament și a vorbit cu noi, dar pe un ton foarte pozitiv, și altădată a venit la meciul de la Salzburg, pentru că era deosebit de furios, și a venit la pauză și ne-a spus să ne băgăm puțin mințile în cap pentru că arătăm ca o echipă dezbinată și într-adevăr așa și era în momentul respectiv.

Ești la al treilea antrenor la Astra în acest sezon. Nu ți se pare cam mult?
Ba da, așa e… Dar e opțiunea patronului.

Spune un lucru care nu-ți place în România.
(după o pauză lungă) Aaaa, insolvența! Prima dată am auzit de insolvență în România…

Regreți, totuși, că te-ai întors în România?
Pot să zic că aș fi preferat să rămân în străinătate. Nu m-am gândit niciodată să revin în România atât de repede. Dar dacă s-a întâmplat asta, am făcut-o la o echipă cu pretenții. Nu știu dacă voi răm
ne în țară din sezonul viitor, dar înainte să mă las de fotbal mă gândesc să trec și pe la U Cluj, să închid cercul.

"Am fost atacant la început, Sabău m-a reprofilat mijlocaș defensiv"

Ce-ți aduci aminte din începuturile în fotbal de la U Cluj?
Îmi amintesc de multe dintre visurile pe care le aveam când eram copil. Țin minte că eram atacant în acea perioadă. Iar idolul meu era Ronaldo, ”căpcăunul”, vechiul Ronaldo. Și mă tundeam la chelie ca și el, purtam mereu tricoul cu numărul 9.

Cum ai ajuns din atacant mijlocaș central?
Era o concurență foarte mare când eram eu la Universitatea Cluj, eram 7 atacanți pe două posturi. Printre care Goga, Cociș, Janos Szekely, Jula… Și era antrenor Neluțu Sabău, care s-a gândit să reformuleze puțin echipa pentru că erau jucători de valoare care nu puteau să joace. Și atunci am coborât eu ca mijlocaș defensiv, Szekely mijlocaș dreapta, Cociș mijlocaș stânga…

Ți-a părut rău vreun moment că nu ai rămas atacant?
Nu, din postura de mijlocaș central m-am transferat afară, am jucat și la echipa națională… Nu știu cum ar fi stat lucrurile dacă aș fi rămas atacant. Deși nu eram unul rău (râde). La Universitatea, la 18 ani, după ce am debutat la echipa mare, am dat 9 goluri în 11 meciuri în Liga a 2-a.

Poreclă aveai când erai mic?
Toată lumea îmi spunea Geo. Din cauza asta mi-am pus și pe spate Geo Flores.

"Când am jucat titular și cu Pițurcă, a fost o confirmare că-mi meritam cu adevărat locul la națională"

La echipa națională te mai gândești?
Da, nu o să încetez niciodată. Dar trebuie să demonstrez înainte în teren că merit să fiu chemat.

Cu ce sentimente ai rămas după meciurile de la națională? Ai fost unul dintre cei mai criticați jucători din ultimii ani.
Știu că am fost criticat foarte mult, dar îmi făceam analizele după jocuri. Luam și cifrele de la Instat și niciodată în cele 11 meciuri în care am fost la echipa națională nu am fost sub primii 5 după cifre. Așa că nu, nu am de ce să-mi pară rău de acea perioadă. Eu consider că, în acel moment, îmi meritam locul de la echipa națională.

S-a spus și că aveai o relație privilegiată cu Răzvan Lucescu.
Atâta timp cât făceam tot ce-mi cerea… Cred că e ideal pentru un antrenor să aibă un jucător care să facă tot ce-i ceri. Astfel de jucători își doresc toți antrenorii. Am avut o relație foarte bună cu el și îi mulțumesc încă o dată pentru încrederea acordată. Dar apoi am jucat titular și cu Victor Pițurcă selecționer și a fost o confirmare, pentru mine în primul rând, că meritam cu adevărat să port tricoul echipei naționale.

"Era o vânătoare împotriva mea. Nu devii brusc mai tehnic dacă porți tricoul cu numărul 10"

Dar te-au deranjat mult acele reproșuri?
Normal că m-au afectat. Era o vânătoare pornită împotriva mea. Pe orice post TV te uitai, toată lumea comenta legat de faptul că eu am numărul 10 la națională. Cel mai tare mă enerva că se aștepta mult prea mult de la mine. Nu ai cum să aștepți ca un mijlocaș defensiv să fie genul de jucător ca Hagi sau Mutu. Dar numărul de pe spate nu cred că ar trebui să influențeze în niciun fel judecata celorlalți. Tot ce ar trebui să conteze e evoluția jucătorului. Pentru că faptul că aveam numărul 10 nu-mi aducea niciun beneficiu din punct de vedere tehnic. Nu deveneam brusc mai tehnic. Simt că lumea îmi cerea mie să fac la echipa națională ce face Sânmărtean acum. Ceea ce este practic imposibil, trebuie să recunosc. Noi voi avea niciodată calitatea lui tehnică.

Ți-ar fi făcut plăcere să joci alături de el?
Da, cum să nu? Pentru mine, ca mijlocaș defensiv, vă dați seama cât de ușor ar fi fost. Să recuperez orice minge, să ridic capul și să-l caut pe Sânmărtean. Poftim, descurcă-te! Cum era la Real Madrid, unde Makelele mergea cu toporul pe umăr, recupera toate mingile și apoi dădea mereu o pasă de doi metri la Zidane (râde).

"Nu m-a întrebat nimeni dacă vreau tricoul cu numărul 10, mi-a fost oferit gata inscripționat"

Dar cum ai ajuns să porți tricoul cu numărul 10?
Mi-a fost oferit. Chiar de la primul meci. Am intrat în vestiar și era tricoul atârnat pe umeraș, scria numele meu și numărul 10. Ce trebuia să fac? Să-i zic magazionerului: "Băi, frate, schimbă-mi tricoul?"

Nu te-a întrebat nimeni dacă îl vrei?
Nu, nu m-a întrebat nimeni.

"Vreau să mă fac antrenor, îmi place foarte mult această meserie"

Regreți că ai purtat acel tricou? Nu te gândești că, dacă ai fi avut alt număr, poate evoluțiile tale ar fi fost judecate în alt context și poate ar fi fost apreciate mai mult?
Nu, nu pot să regret niciodată. Pentru că am îmbrăcat tricoul echipei naționale. Și cred că cei care se pricep la fotbal le-au judecat așa cum ar fi trebuit judecate, iar de restul nu cred că ar trebui să-mi bat eu prea mult capul.

Te-ai gândit ce vei face după ce vei încheia cariera de jucător?
Probabil că o să continui tot în fotbal. Îmi place foarte mult meseria de antrenor și o să văd dacă o să reușesc. Cred că după ce o să renunț la cariera de jucător, asta o să-mi lipsească cel mai mult. E o plăcere să intri în vestiar în fiecare zi, să te revezi cu colegii, să glumești cu ei… Chiar e ceva deosebit. Mă simt norocos pentru ce am trăit și trăiesc în continuare.

Etichete: liga 1 , george florescu , astra giurgiu , radu dragut , interviuri si reportaje , exclusiv florescu mie mi se cerea sa fac ce face sanmartea

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News