VIDEO EXCLUSIV Adrian Cristea: “Dacă m-aş fi sacrificat în carieră, probabil acum îmi părea rău. Aşa...”

• SuperLiga: FCU Craiova - Dinamo, sâmbătă, 17:30, DGS 1

• SuperLiga: FCSB - Rapid, sâmbătă, 20:30, DGS 1

La prima vedere, Adrian Cristea se potriveşte perfect în şablon. Ştiţi povestea. Jucător talentat, nu şi-a exploatat nici pe sfert potenţialul, iar un cor de bocitori, inclusiv semnatarul acestor rânduri, plânge, storcând regrete, pe marginea calităţilor lui irosite. Bla, bla... Am mai avut mulţi ca el. Şi o să mai avem.

Dar pe măsură ce discuţia curge, te loveşte ceva. Nu că e altfel decât pare, pentru că şi acesta e un şablon. Ci că e exact aşa cum pare. Şi că mai multe păreri de rău ai tu decât el. Şi atunci te izbeşte întrebarea. Dar dacă Adrian Cristea nu e un fotbalist irosit? Ci mai degrabă e cineva care s-a irosit în fotbal? Şi că talentul lui nu e o calitate? Ci un defect, care l-a ţinut captiv ani de zile într-un domeniu cu care nu are altceva în comun?

Privind prin noua perspectivă, lucrurile încep parcă să capete sens. Şi începi să înţelegi. De ce are doar 30 de ani, dar pare dintotdeauna în pragul retragerii. De ce a fost singurul jucător al Stelei care şi-a recuperat toţi banii de la Becali, fiind dispus, fără ezitări, să plătească pentru ei cu o pauză de jumătate de an. De ce poate să accepte fără nicio frustrare că unii jucători, mult mai puţin talentaţi decât el, au câştigat şi câştigă mult mai mulţi bani decât el. De ce nu are nostalgii în fotbal. Şi nici invidii. De ce poate să spargă tocmai el, atât de uşor, cu înţepătura scurtă a realităţii, balonul de iluzii de la Dinamo. De ce poate să accepte franc că nu a fost “pe calapodul” echipei naţionale. Şi cum găseşte rezerva, altfel inexplicabilă, de nonşalanţă: “Dacă m-aş fi sacrificat şi n-aş fi reuşit, poate aş fi avut regrete. Dar aşa...”.

Aşa, relaţia jucătorului Adrian Cristea cu fotbalul se apropie de sfârşit. O relaţie sortită eşecului încă de la început, una de care a “tras” mai mult fotbalul. Şi să nu vă mire dacă, peste ani, deşi a primit atât de puţin, fotbalul îşi va aminti mai mult de Adrian Cristea decât Adrian Cristea de el.

Digi Sport: Ce mai face Adrian Cristea?
Adrian Cristea: Acum sunt şomer, îmi caut o echipă. Dar trebuie să facem ceva şi pe lângă fotbal. Îmi place să am grijă de imaginea mea, să mă îmbrac cât mai elegant, aşa că m-am întrebat de ce să nu fac şi un business din asta. Aşa că am deschis un brand de haine. Fiecare piesă e făcută pe măsura clientului. Cu materiale din Anglia, Franţa, Italia.

Dar vrei să mai joci? Sau te gândeşti şi să închei cariera de fotbalist?
Nu m-am gândit niciodată să mă retrag. Îmi caut o echipă. Am 30 de ani şi o să mai joc 2-3-4 ani, cât voi putea, cât mă va ţine fizicul. De găsit voi găsi ceva, o iau de la zero, nicio problemă.

Şi sunt ceva oferte?
Au fost nişte discuţii, dar nu s-a ajuns la un numitor comun.

Vrei neapărat afară? Sau iei în calcul şi o echipă din ţară?
Iau în calcul orice ofertă. În situaţia mea, orice ofertă e de luat în calcul.

Dar crezi că mai faci faţă acum în Liga 1 la nivel înalt?
Bineînţeles că aş face faţă...

Cu antrenamentele cum stai?
Mă antrenez singur, dar îţi dai seama că nu e la fel să te pregăteşti singur cum e cu o echipă. Am mai făcut mişcare, dar nu aşa cum ar fi trebuit.

Şi nu ţi-e dor de fotbal?
Bineînţeles că mi-e. Toată viaţa am jucat, normal că mi-e dor.

“M-au felicitat şi suporterii Stelei că mi-am luat banii”

Cu Steaua în ce relaţii mai eşti? Ai încheiat definitiv conturile?
Definitiv nu pot spune, mai am unele procese cu ei, dar sunt pe drumul cel bun. Am câştigat aici un proces la comisiile noastre, mai am două procese la TAS, ne judecăm...

Ce procese?
Păi cu prime, salarii, contract, au fost mai multe procese, vreo 3-4.

Dar de ce s-a ajuns la procese cu Steaua?
Păi dacă nu au vrut să respecte un contract semnat... Din păcate, aşa e la noi. Chiar dacă ai contract, conducătorii încearcă să găsească orice portiţă să nu plătească jucătorii. Îmi voiam prima de Champions League. Cum bine ştiţi, asta e meteahna cluburilor de la noi. Dacă pleci, trebuie să renunţi la tot ce ai de luat. Eu nu am renunţat şi, bineînţeles, m-au întârziat cu actele. Asta a fost problema. De asta nu am mai putut să semnez cu echipa din Israel şi am stat 6 luni. Dar mi-am luat banii.

Cine a încercat să găsească astfel de portiţe în cazul tău?
Au fost câteva persoane care nu m-au vrut acolo, dar nu are rost să mai vorbim. Au fost alte motive pentru care eu am fost îndepărtat, nu cele sportive.

Regreţi că ai venit la Steaua?
Nu. Steaua e un club mare, mai ales în perioada în care am fost eu erau toate condiţiile, de la echipă, suporteri, antrenamente, tot. Singurul lucru care îi lipseşte e o conducere profesionistă. Eu am fost puţin mai norocos, mi-am trecut toate drepturile în contract, inclusiv prima de Champions League. Ceilalţi, din păcate, au avut doar pe vorbe. Iar la noi, vorba, cuvântul, nu mai contează. M-au felicitat şi suporterii stelişti că mi-am luat banii. E păcat că acei băieţi s-au sacrificat, au adus milioane în conturile clubului, iar tu să nu-i plăteşti e trist.

“Cu Reghe m-am înţeles bine, alţii nu m-au vrut”

Cu Reghe în ce relaţii ai rămas?
Foarte bune. Şi când am fost la Steaua am avut o relaţie ok, e un antrenor foarte bun şi sunt convins că va avea succes oriunde va fi.

El te-a vrut atunci la Steaua?
Da, el şi Ana, care e impresarul meu. Ei au fost principalii.

Şi atunci de ce nu ai jucat mai mult?
Păi ţi-am zis, alţii au fost care nu m-au vrut...

Cum te-ai împăcat în acea perioadă cu antrenamentele lui Neubert?
Reghe şi Neubert puneau accent pe intensitate maximă. Poate chiar peste intensitatea maximă. Dar nu erau antrenamente foarte dure, ore în continuu... Erau foarte intense. La început, nu eşti obişnuit, e mai greu, dar apoi m-am adaptat, nu am avut probleme.

“Mi-ar fi plăcut să joc alături de Sânmărtean”

Cum ţi se pare Steaua de acum?
Părerea mea e că a slăbit cam mult în momentul de faţă. Astra e o echipă foarte bună şi cred că va fi mai strâns campionatul anul acesta.

Costel Gâlcă?
Am înţeles că e un antrenor foarte bun. Vine cu mentalitatea din Spania, probabil e foarte bun pentru genul meu de jucător...

Dar la Dinamo cum vezi că merg lucrurile?
Astea sunt vremurile, asta e realitatea. Să trăim astăzi, acum, să nu ne gândim ce a fost Dinamo, câte titluri a câştigat, realitatea e că e în insolvenţă şi că nu o să mai joace în Europa doi ani. Joacă doar pentru glorie, pentru palmares, să ia Cupa sau titlul. Tot spun că fac de 2-3 ani reconstrucţie, dar nu ştiu care e treaba acolo exact, nu vreau să-mi dau eu cu părerea, să fiu înţeles greşit.

Cine ţi se pare cel mai bun fotbalist din Liga 1?
Sânmărtean.

Nu ai apucat să joci alături de el. Când ai plecat tu a venit el. Ţi-ai fi dorit?
Da, cum să nu? E un fotbalist foarte bun şi normal că mi-ar fi plăcut să jucăm împreună.

Cine e mai tehnic? Tu sau el?
Amândoi la fel.

“La noi, dacă te dai cu capul de bară, toată lumea e în extaz”

Care e cel mai des reproş care ţi s-a făcut?
Îţi dai seama, că nu fac faza de apărare. Că nu bag alunecări... Mai ales în ultima perioadă au apărut şi aceste tehnologii care măsoară orice şi veneau şi cu cifre... Cât ai alergat, ce ai făcut...

Şi cât alergai?
Eram bine, să ştii... Eram acolo, în media echipei. Nu cel mai mult, îţi dai seama, dar eram bine... Dar la noi, dacă te dai cu capul de bară sau începi să ţipi şi să dai cu pumnul, toată lumea e în extaz, vezi Doamne, ce-şi doreşte ăsta şi ce determinat e... Şi asta e o greşeală a antrenorilor. Cum a fost cu mine. În loc să-mi antreneze calităţile şi să le aducă la perfecţiune, ei încercau să-mi antreneze defectele... Afară încearcă să-ţi ascundă defectele. A fost o abordare greşită.

“Nu sunt prieten cu Mutu”

Ce nu a mers la Standard Liege? A fost singura ta experienţă în străinătate şi te-ai întors după jumătate de an.
E un subiect mai delicat, nu mă include doar pe mine. A fost o situaţie nefericită care m-a atras şi pe mine, dar care implică mai multe persoane.

Cine e cel mai bun prieten al tău din fotbal?
Mărgăritescu. Am fost multă vreme colegi de cameră.

Nu prea semănaţi...
Poate şi de asta ne înţelegem atât de bine.

Cu Mutu eşti prieten? S-a spus că sunteţi apropiaţi.
Nu, nu suntem prieteni. Nu ne sunăm. Am fost la lot şi atâta tot. Am ieşit doar de două ori împreună.

“Poate unii au avut aşteptări prea mari de la mine”

Cu ce visuri te-ai apucat de fotbal?
Păi visam să ajung cel mai bun fotbalist din lume, îţi dai seama. Visuri mari. Îmi plăceau Van Basten, Romario şi Ronaldo, brazilianul. Şi visam să fiu ca ei. Eram fan AC Milan. Din România îmi plăcea de Hagi, bineînţeles.

Şi cât s-a împlinit din aceste dorinţe?
Am câştigat şi campionate, am jucat şi la naţională, bineînţeles că se putea mai mult, dar ăsta a fost destinul, viaţa... Nu sunt genul care să trăiesc din amintiri şi din iluzii... Îmi place să fiu un tip realist, nu ce bun eram când jucam şi ce făceam şi dregeam, ce mare fotbalist eram eu şi ăştia de azi habar n-au. Nu sunt cu din astea.

Dar cum te simţi când toţi din jurul tău spun că ai fi putut mai mult?
Nu e nicio frustare. Nu am regrete în viaţa mea, am făcut mereu ce mi-a plăcut, ce am crezut atunci.

Dar cine greşeşte? Noi, că ne-am aşteptat prea mult de la tine, sau tu, că nu te-ai ridicat la aşteptările noastre?
Probabil ambele părţi, ca să zic aşa... Poate nici eu nu m-am ridicat la nişte aşteptări, poate unii oameni au prea mari aşteptări de la alţii... Dar să ştii ceva. L-am auzit pe Zidane spunând ceva şi are mare dreptate. Poţi să ai toate calităţile din lume, dacă nu ai noroc şi oameni care să te ajute, nu reuşeşti nimic.

Aşa crezi că a fost şi la tine?
Da, nu au fost conjucturile potrivite, situaţiile favorabile, am greşit şi eu, nu am avut oamenii lângă mine care să mă ajute, sau să mă împingă, cum au avut atâţia... Unii au avut mai mult noroc sau au avut oamenii potriviţi şi i-au împins să ajungă la echipe bune de afară.

“Nu eram pe calapodul echipei naţionale”

Chiar nu ai niciun regret?
Ba da. Şi o spun acum şi o spun pentru tinerii fotbalişti şi pentru părinţii lor. Când am venit la Dinamo, am venit 50-50 la sută cu Iaşiul. Şi asta e o situaţie... E moarte pentru fotbalist. Cele două cluburi nu s-au înţeles când venea câte o ofertă şi aşa au trecut ofertele, a trecut şi timpul... Şi de asta dau un sfat tinerilor fotbalişti şi celor care se ocupă de ei, niciodată să nu accepte acest lucru, cu procente la transfer. Ori să se transfere de tot, ori deloc.

Îţi pare rău că nu ai mai multe meciuri la echipa naţională?
Nu. Pentru că nu eram pe calapodul echipei naţionale.

Cum adică?
Când eram eu, se cerea altceva, era alt stil, erau alte dorinţe la echipa naţională. Dar am spus bine, nu eram pe calapodul echipei naţionale.

Cum te simţi când unii oameni care au avut încredere în tine spun apoi că i-ai dezamăgit? Cazul lui Răzvan Lucescu, de exemplu.
Păi au dreptate... Cu Răzvan, eu am greşit atunci. Dar tot aşa, nu au fost motive sportive, am greşit, a avut dreptate în momentul respectiv, mi-am cerut scuze, asta a fost situaţia.

“Între un gol şi o fată frumoasă le aleg pe amândouă”

Cum e Adrian Cristea în afara fotbalului şi a tabloidelor?
Îmi place vânătoarea foarte mult, am permis de vânător. Şi tenisul de câmp. Sunt un om normal, liniştit, mai introvertit. Ăsta sunt eu. Timid? Sunt timid, să ştii, sunt un băiat timid.

Ce ai alege între un gol şi o fată frumoasă?
Amândouă. Dau un gol şi după meci aleg şi o fată frumoasă.

Foştii tăi colegi de la Dinamo spuneau că vei trăi 100 de ani la cât de calm eşti. Aşa e?
Nu ştiu dacă voi trăi 100 de ani, dar vreau să trăiesc frumos.

Ce te sperie cel mai mult?
Nu mi-e teamă de nimic. Sunt optimist, poate prea optimist, şi nu mă gândesc ce mi s-ar întâmpla rău. Iau doar lucrurile bune din viaţa mea.

Cât de mare crezi că e diferenţa dintre ce cred oamenii despre tine şi cum eşti tu cu adevărat?
Foarte mare, să ştii...

Cum crezi că eşti privit?
Nu am o imagine foarte bună, îţi dai seama. Nu e niciun secret.

“Dacă m-aş fi sacrificat şi nu aş fi reuşit, mi-ar fi părut rău. Aşa...”

Ce sfat ai da acum unui tânăr fotbalist român la fel de talentat ca tine? Ce greşeli să nu repete?
Să nu se bucure aşa mult de viaţa din afara fotbalului.

Tu te-ai bucurat?
M-am bucurat, da, să ştii... De asta nici nu am regrete în viaţa mea. Dacă te sacrifici şi nu reuşeşti, poate te gândeşti, “uite, am făcut sacrificii, dar nu am reuşit”. Dar aşa...

Tu nu prea te-ai sacrificat...
Nu am făcut, sincer, sacrificii aşa mari...

Cum te vezi după ce nu vei mai juca?
Mi-aş dori o poziţie de manager, de scouter...

Antrenor nu?
Nu mă văd antrenor, nu-mi place. Mai degrabă om de afaceri.

Etichete: interviu exclusiv , adrian cristea , radu dragut , interviu adrian cristea digisport

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News