Revoluția de la Nice schimbă împăratul în Franța

Duminică seara, pe Allianz Riviera, fotbalul francez și-a schimbat stăpânul după ce revoluția de la Nisa l-a silit pe împăratul parizian să abdice după patru ani de domnie și să cedeze tronul tânărului prinț din Monte Carlo. Dictatura Parisului trufaș a fost oprită de revolta bufonului cu tuse de geniu, Mario Balotelli, jucătorul care mereu s-a ridicat împotriva autorității prin nebuniile sale pozitive din teren. Balotelli a fost, din nou, SuperMario, redevenind acel atacant dezechilibrant și imprevizibil pentru orice apărare din lume, după ce a făcut cele mai bune 45 de minute ale sale de când a ajuns la Nice. Iar cifrele sale, 14 goluri în 21 de meciuri, sunt cele mai bune în întreaga sa carieră, un mare merit în acest sens având și Lucien Favre, antrenorul care a știut să-i ofere și libertatea după care tânjea într-un schimb reciproc avantajos.

Împăratul Franței a fost gol tocmai când dădea impresia că merge la turație maximă, după cele opt victorii consecutive din Ligue 1, precum și după succesul categoric din semifinala Cupei Franței împotriva viitoarei, probabil, supergenerații de campioni a lui AS Monaco. PSG-ul lui Unai Emery s-a gripat, însă, tocmai în cel mai important test al finalului de sezon și, în acest moment, mai are tot atâtea șanse la titlu câte mai avea Barcelona la calificarea în sferturile Champions League, după acel 0-4 de pe Parc des Princes! Doar un miracol de acele proporții o mai poate face pe Paris Saint-Germain campioană și să-l salveze cumva pe antrenorul basc de la demitere în condițiile în care monegascilor le sunt suficiente doar șase puncte în ultimele patru jocuri ale stagiunii.

Nice a făcut duminică un joc tactic impecabil, mai ales în prima repriză, când i-a neutralizat perfect pe Angel Di Maria, omul care orchestrează toate atacurile lui PSG, dar mai ales pe Edinson Cavani, care nu a putut fi hrănit cu baloane utile în fața porții. Foarte puține mingi au ajuns la uruguayan, iar când ajungeau, îl găseau de regulă cu spatele la poartă sau în situații în care nu își putea pune în valoare instinctul de killer. În plus, măiestria strategică a lui Lucien Favre a împiedicat-o pe Paris Saint-Germain să realizeze prea multe combinații periculoase în treimea gazdelor. Iar dacă PSG a ajuns în fața porții lui Nice, a fost blocată excelent de Yohan Cardinale, cardinalul care a contribuit semnificativ, prin paradele sale salvatoare, la schimbarea polului de putere din fotbalul francez dinspre Paris spre Coasta de Azur.

Jocul precis din defensiva al „vulturilor” din Nisa a fost completat de golul-bijuterie înscris în startul reprizei secunde de Ricardo Pereira, apoi, PSG a lăsat impresia că poate reveni, așa cum a mai făcut-o de atâtea ori în acest sezon grație căpitanului Thiago Silva, care a taxat neatenția fundașilor lui Nice la fazele fixe.

Parisul nu a mai regăsit formula câștigătoare, însă, într-o noapte neagră în care golgeterul Ligue 1, Cavani, a fost inexistent, Lucas Moura, al doilea marcator al echipei a intrat prea târziu în locul unui Draxler foarte șters, iar Thiago Motta și Angel Di Maria au recunoscut capitularea totală prin cele două eliminări ce au subliniat toate frustrările posibile ale gruparii din Capitală. Când un jucător de calitatea tehnică a lui Di Maria comite un asemenea atac asupra unui adversar la scorul de 3-1, este semnalul evident al aruncării prosopului în ring fără a se mai aștepta gongul final, care să te scoată din pumnii nemiloși ai adversarului.

La finalul sezonului trecut, Zlatan Ibrahimovic prevestea, mai în glumă, mai în serios, că lui PSG îi va fi greu să repete succesele din ultimii patru ani fără Ibracadabra. Părea doar o glumă specifică starului suedez plecat la Man. United, însă, fără el, Parisul a ieșit din Champions League încă din optimile de finală, iar în Ligue 1, a obținut doar două puncte din cele 12 puse în joc cu celelalte două cluburi de pe podium, Monaco și Nice!

Într-un an în care șeicii din Qatar au plătit peste 130 de milioane de euro pe transferuri, locul doi al Parisului înseamnă un eșec total, mai mare chiar decât acel titlu ratat în 2012 în fața lui Montpellier!