Dracii palizi şi dragonul galez

"E cea mai mare dezamăgire din cariera mea, chiar dacă am pierdut și o finală de Champions League". Declaraţia lui Courtois sintetizează foarte bine situaţia naţionalei Belgiei. O naţională susţinută extraordinar, văzută mai de toată lumea drept una dintre favoritele acestui Euro, dar care pleacă acasă după sferturile de finală, lăsând impresia că putea face mult mai mult.

În mod normal, un al doilea sfert de finală, la doi ani distanţă de precedentul, ar reprezenta o performanţă. Poate că aşa ar fi fost, dacă echipa lui Wilmots nu ar fi nimerit pe partea uşoară a tabloului. Acum doi ani, Belgia era eliminată din sferturile de finală ale Mondialului, de Argentina, care avea să joace şi ultimul act. A fost o eliminare considerată normală, privită drept un pas firesc în direcţia potrivită. Un fel de maturizare asumată a acestei generaţii a Belgiei, care trebuia să ajungă în punctul maxim la Euro 2016. Ceva s-a schimbat însă pe parcurs, iar lucrurile au luat o turnură pe care nimeni n-o anticipa.

Spuneam, după înfrângerea în faţa Italiei, că Belgia mi s-a părut sabotată din interior. Chiar de antrenorul ei. O senzaţie pe care au întărit-o evoluţiile din optimi – da, în ciuda acelui 4-0 cu Ungaria – şi din sferturi, plus declaraţiile lui Courtois, de la finalul meciului cu Ţara Galilor. Să le luam pe rând.

4-0 cu Ungaria e cel mai mare scor de la acest Campionat European şi are toate şansele să rămână aşa, până la final. Rezultatul ascunde, însă, carenţele din jocul Belgiei. Mai ales cel defensiv. Ungaria i-a pus mari probleme echipei Belgiei. "Dracii roşii" au suferit teribil şi au avut momente în care pur şi simplu nu puteau ieşi din terenul lor. Desprinderea a venit pe final, când Bernd Strock renunţase la orice idee defensivă şi mizase tot pe cartea atacului. Calitatea individuală a jucătorilor a fost cea care a decis meciul. Mai precis, inspiraţia lui Hazard, din cele două minute în care a dat un gol şi o pasă de gol.

Aseară, s-a repetat povestea, dar rezultatul a fost altul. Belgia a avut o triplă ocazie, în startul meciului, după care a şi marcat. Imediat, a urmat retragerea în apărare. Numai că Ţara Galilor nu e la fel de naivă ca Ungaria. Galezii au tras doar un şut în plus, faţă de maghiari, pe spaţiul porţii, dar au marcat de trei ori. Au pus presiune pe linia mediană a belgienilor şi au aglomerat centrul terenului, întocmai ca italienii. Belgienii au fost nevoiţi să caute continuu marginea terenului. De Bruyne, de exemplu, a tras doar o dată la poartă şi rareori a jucat în profunzime. Cele mai multe pase le-a dat în lateral. La fel si Hazard, care a şutat de două ori la poartă, niciodată pe spaţiul porţii şi a mai avut un şut blocat înspre finalul meciului. De altfel, şuturile pe poartă ale belgienilor au fost 4, toate. Belgia a arătat că n-a învăţat nimic din meciul cu Italia.

Mai exact, Wilmots n-a învăţat nimic din meciul cu Italia şi a pierdut fără drept de apel, aspect subliniat şi de Courtois. "Am făcut aceleași greșeli tactice precum în meciul cu Italia. Eram nevoit să spun asta pentru a nu distruge tot. Am început bine meciul, dar apoi am cedat jocul", a spus goalkeeper-ul belgian, care pare cel mai mare contestatar al selecţionerului. Trădat de o apărare comică, depăşită frecvent în majoritatea duelurilor aeriene, deşi nu duce lipsă de talie, Wilmots a comis o nouă serie de erori. Disperat să stăvilească atacurile galezilor, a mutat cu Fellaini în locul lui Ferreira-Carrasco, dar nu s-a schimbat nimic. Ba, mai mult, belgienii au pierdut în agresivitate odată cu avansarea lui Nainggolan, anihilat de triunghiul Allen – Ledley – Ramsey, astfel că galezii şi-au putut vedea nestingheriţi de joc. Mertens a intrat târziu, când belgienii erau deja în criză de timp şi de idei, în timp ce Romelu Lukaku a fost ţinut inexplicabil în teren până în minutul 83, deşi a şutat o singură dată spre poartă şi nu a creat nicio ocazie. Wilmots a eşuat lamentabil în tentativa de a duce Belgia în semifinale şi e posibil ca acesta să fi fost ultimul său meci pe banca naţionalei. De fapt, aşa ar fi normal, pentru că tot ce s-a întâmplat aseară n-a fost un accident, ci rezultatul erorilor repetate cu o "admirabilă" consecvenţă.

Dominată minute bune de Irlanda de Nord în optimi, Ţara Galilor a făcut aseară meciul perfect. N-a mai fost Bale vedeta, aşa cum s-a întâmplat în faza grupelor, ci echipa. În plus, Chris Coleman a ştiut să speculeze foarte bine minusurile, deloc puţine, ale belgienilor. Acum nu ne mai rămâne decât să aşteptăm un duel pe care puţini şi l-au imaginat în semifinale: Bale – Cristiano Ronaldo.