Steaua lor și Astra nimănui

"Decât să picăm cu City în grupe, mai bine îi scoatem acum." De aici aș pleca. De la declarațiile de după meci. Declarațiile lui Tamaș. Cel care face notă discordantă în peisajul fotbalului nostru. Cu tot cu picioarele îndesate unor uși, la ore mici. Dincolo de reușitele lui Stanciu, omul dublei cu Sparta, l-aș evidenția pe Tamaș. Cel de la interviuri, cel care a încercat poarta de la 60 de metri. Vă mai amintiți un astfel de tupeu? Omul care are mereu ceva de zis. Steaua lui Stanciu este, în aceeași măsură, și Steaua lui Tamaș.

A fost, cu siguranță, cel mai bun meci al Stelei de la revenirea lui Reghecampf. Mult peste ce a arătat în acea confruntare cu Astra, de la Pitești, care rămăsese, cumva, principalul reper din ultimul an. O asemenea foame de fotbal n-am mai văzut de multă vreme. Probabil la acest aspect se referea antrenorul la conferința de presă, când spunea că vom avea parte de surprize. A fost, într-adevăr, o surpriză, dar nu numai pentru noi. Ci și pentru cehi, care, cu excepția fazei de la golul nevalidat, n-au fost deloc în meci.

Steaua a câștigat trei din cele patru reprize ale dublei cu Sparta și a făcut-o într-un mod care nu lasă loc dubiilor. Pornită cu șansa a doua, vicecampioana a făcut ceea ce știa, odinioară, să facă mai bine. Să joace în viteză, să atace permanent, poate și pentru a masca problemele dintr-o defensivă care clachează la fazele fixe. Sigur, roș-albaștrii au scăpat, cred că acesta e cuvântul potrivit, cu bine în câteva momente esențiale, precum finalul de repriză de la Praga și în cazul mingii salvate de Golubovic din fața porții, dar superioritatea afișată în ansamblu nu poate fi contestată.
Șansele de a ajunge în grupele Ligii Campionilor sunt, mai degrabă, modeste, văzând posibilii adversari, dar Steaua și-a asigurat continuitatea în Europa, cel puțin până în decembrie. Ceea ce nu e deloc de neglijat, după tot ce s-a petrecut în ultima vreme. Mă gândeam că ziua în care Steaua va renunța la Varela și Chipciu va fi ziua în care Steaua va spune adio Europei. N-a fost așa, iar meritul este al lui Laurențiu Reghecampf, care, cu toate defectele lui, rămâne unul dintre reperele ultimilor ani în ceea ce privește antrenoratul în Liga 1.

Meciul de pe Arena Națională a reprezentat jumătatea plină a unei seri în care Astra se făcea de râs în nordul Europei. Campioana s-a prezentat la Copenhaga și mai rău decât o făcuse la Giurgiu, în urmă cu o săptămână. Astra a încasat trei goluri, dar acesta e aspectul mai puțin important. Puteau fi șase, doar în prima repriză, dar nu asta contează, ci modul în care au jucat giurgiuvenii. Meciurile cu Lyon și West Ham sunt doar amintiri dintr-un trecut ce pare a fi tare îndepărtat. Astra nu mai păstrează nimic din sclipirile acelor vremuri. Nici în teren, nici pe margine. Cu o apărare comică în care a gafat din nou cel mai tare transfer al verii, cu un mijloc tehnic doar pe hârtie și cu un atacant la care mingile ajung la fel rar precum avioanele pe aeroportul din Tulcea, Astra a produs o zbatere continuă, asemănătoare agoniei celui care se trezește în apă fără să știe să înoate.

O echipă fără antrenor nu are cum să reușească. Steaua a pățit-o în sezonul trecut și sunt motive să credem că Astra se îndreaptă în aceeași direcție. Suspendarea lui Șumudică, pe care antrenorul o voia aplicată în pauza competițională sau chiar înlocuită cu o amendă, nu are cum să nu afecteze echipa. Judecând după startul ratat de sezon, probabil că lui Marius Șumudică îi pare rău că a scăpat de suspendare la începutul anului. La cum s-a jucat în play-off, Astra ar fi putut câștiga titlul și fără el pe bancă sau, în cel mai rău caz, ar fi terminat pe 2, în locul Stelei. O calificare în grupele unei competiții europene ar fi mai profitabilă, din toate punctele de vedere, decât un titlu pe care l-au mai câștigat și alții și apoi s-au desființat.

Susținând cauza unui antrenor care nu putea ajuta echipa, Astra s-a sabotat din interior, și-a diminuat șansele în cel mai important moment din istoria clubului. Copenhaga nu a fost o sperietoare, ci doar o echipă care, de la meciurile cu Steaua de acum 4 ani, a urmat drumul corect. Danezii au profitat de slăbiciunile campioanei României și au căpătat imaginea unor monștri, ceea ce nu sunt.

Astra are șansele ei de a merge în grupele Europa League, dar e nevoie de o transformare radicală a jocului echipei. Și mai e nevoie de un antrenor.