Cum au ajuns băieții peste fete

Campionatele Mondiale Universitare din Malaga au readus în prim plan handbaliștii români, care au câștigat medaliile de aur, în vreme ce româncele au terminat doar pe locul 2.

Ne-am obișnuit, în ultimul deceniu, ca speranțele la o medalie în handbal să fie legate de reprezentativa feminină. Prima și singura calificare a băieților la un campionat european, Spania 1996, a fost ultima oară când ei s-au aflat în prim plan. Locul 4 la "mondialele" Norvegia 1997 a atras toate privirile asupra fetelor. Care și-au continuat performanțele, bazate pe generațiile "tineret" 1995 și 1998.

A apărut, parcă din neant, această generație cu Ionuț Iancu, Ramon Șomlea, Vlad Rotaru, Nicușor Negru, care s-a calificat la CM 2015. Un aer proaspăt, un suflu puternic adus, practic, de cei crescuți la Centrul Național de Excelență din Sighișoara. Evident, nu toți, printre excepțiile notabile numărându-se Nicușor Negru. A fost un prim mare semn pozitiv pentru proiectul gândit la vremea respectivă de Cristian Gațu, fost șef al FRH.

Malaga a reprezentat a treia încercare pentru Ioan Mihăilă, profesorul universitar din Pitești. A treia oară când el s-a aflat la conducerea naționalei masculine universitare a României. Mihăilă, fost inter stânga, a căutat îndelung. A verificat, a schimbat, a înlocuit. A făcut de toate. Una peste alta, a demonstrat că un om lăsat să muncească învață din propriile greșeli și, finalmente, izbândește. Veți spune că sunt mulți trei ani ca să câștigi un titlul universitar. Cred că aș aștepta și zece ani ca România să devină iar campioană mondială la masculin. Dacă nu sunt cumva cel mai optimist dintre români.

Fetele, cu Nicoleta Cristina Gâscă Alexandrescu și Costică Buceschi antrenori, au plecat de acasă favorite și s-au întors doar cu medaliile de argint (locul 2, de altfel, o obișnuință pentru românce, înregistrat în 1998, 2000, 2010 și 2012). Continuitatea, în domeniu, de Gâscă Alexandrescu, antrenoare federală.

Tinere și tineri, jucătoare și jucători de perspectivă în ambele tabere. Cu această ocazie, a reînviat un obicei devenit celebru în cluburile universitare: să îi susții pe colegii care joacă. Prilej de comunicare, de schimb de experiență (nu râdeți, este extrem de importantă!), de amiciție, de socializare, măcar.

Important ar fi ca tinerele și tinerii care au reprezentat România la CMU Malaga să fi înțeles că se poate. Mentalitatea de învingător ar fi cel mai mare câștig. Pe care o așteptăm să dea roade aproape imediat. Poate, cu acest impuls, băieții își amintesc că mergeau cot la cot cu fetele pe podiumul "mondialelor" în perioada de glorie a handbalului românesc. Ambiția, determinarea, concentrarea reprezintă factori importanți. Mai ales când ești tânăr și nu știi cât de multe poți să realizezi. Băieții nu mai câștigaresă un titlu mondial universitar din 1987, fetele, din 2002.