Capul sus, Gâlcă!

Steaua a ratat calificarea în primăvara europeană, dar a făcut-o după ce a luptat formidabil în ultimul meci şi după ce a prestat un fotbal frumos pe toată durata acestei campanii europene.

Dacă în competiţia internă Steaua defilează datorită omogenităţii şi valorii net superioare a lotului de jucători, pentru ratarea obiectivelor europene este arătat cu degetul Gâlcă. Acolo ar fi trebuit să intervină antrenorul pentru a-şi ajuta elevii să depăşească adversari de aceeaşi valoare sau chiar mai buni. În primul rând, să nu uităm că fostul mijlocaş central de la începutul anilor 90 se află la prima experienţă ca antrenor al unei echipe de seniori. Că a preluat un lot cu multe vedete, un lot care a avut o conexiune deosebită cu fostul antrenor, Laurenţiu Reghecampf. Întotdeauna este foarte greu să creezi o relaţie strânsă atât de repede după ce alta s-a destrămat, să te apropii şi să atingi acea coardă sensibilă care să-i facă pe fotbalişti să mănânce jar pe teren. Îţi trebuie multă experienţă în lucrul cu oamenii, iar una dintre soluţii pentru a te impune în astfel de condiţii este să vii cu ceva nou, care să le capteze atenţia jucătorilor şi să-i facă să fie atenţi zi de zi la ce vrei tu să transmiţi. Gîlcă a venit cu o idee ofensivă, cu o posesie mai bună, cu un joc mai elaborat decât al predecesorului său.

Antrenorul Stelei vrea ca echipa sa să poată domina orice adversar prin privarea acestuia de obiectul muncii. Este foarte greu însă să faci aşa ceva chiar şi la Steaua. Echipele noastre, mai ales la nivel european au fost obişnuite să se apere şi să lovească pe contraatac. Unii jucători nu au această ştiinţă de a ţine de minge. De aceea fotbalul arătat de Steaua a fost fluctuant. Când jucătorii s-au simţit bine, siguri pe ei, jocul prestat a fost unul de calitate, când a intervenit teama sau oboseala s-a jucat la ce o fi. Dar ideea de bază s-a văzut în toate partidele. Steaua a avut ocazii în fiecare meci şi poate spune că putea obţine mai mult. Uneori, alegerile lui Gâlcă au fost discutabile (vezi nefolosirea lui Keșeru ca titular cu Ludogorets în tur, deşi marcase 6 goluri cu Pandurii, folosirea cu insistenţă a lui Chipciu al doilea vârf sau vârf şi titularizarea lui Adi Popa în dreapta, folosirea lui Stanciu deşi acesta a arătat că nu face faţă meciurilor cu miză), alteori a avut ghinion (vezi golul încasat la ultima fază cu Ludogorets, accidentarea lui Rusescu sau criza de inspiraţie a lui Keseru la Aalborg) sau s-a păcălit cu jucători ca Breeveld, pentru care a insistat foarte mult.

Impresia generală, după această jumătate de sezon, este că Gâlcă acumulează pe zi ce trece, învaţă din greşeli, de aceea nu trebuie blamat. Steaua a oferit mult fotbal sub comanda sa, este o echipă spectaculoasă, care are ocazii şi marchează după faze lucrate. A gestionat excelent momentele delicate în care l-a pus Sânmărtean, dovedind mult tact. A continuat să antreneze echipa să fie ofensivă, să aibă posesie, deşi aici intervine şi calitatea jucătorilor pe care-i ai la dispoziţie. A renunţat să mai insiste cu Stanciu şi l-a readus pe Chipciu în bandă la ultimele partide, prestaţiile acestuia fiind net superioare. De aceea nu trebuie judecat aspru, iar suporterii Stelei trebuie să-l susţină şi să fie alături de el. Un antrenor care nu epatează prin declaraţii, care îşi vede de munca lui şi nu intră prin telefon la toate emisiunile. Un antrenor normal care nu aleargă după imagine ca disperatul. Gâlcă trebuie lăsat să-şi continue munca, deşi nu-i va fi uşor nici din primăvară. Steaua poate pierde mulţi titulari în pauza de iarnă, iar antrenorul roş-albaştrilor va trebui să o ia de la capăt.