San Siro a fost inaugurat cu un meci cu 9 goluri. Primul Derby della Madonnina la “Scala fotbalului”

• SuperLiga: Dinamo - Unirea Slobozia, luni, 20:00, DGS 1

• SuperLiga: Hermannstadt - CFR Cluj, luni, 17:00, DGS 1

Geoffrey Kondogbia, Stevan Jovetic sau Ivan Perisic, la Inter, şi Carlos Bacca, Luiz Adriano sau Alessio Romagnoli, la Milan, sunt doar câteva dintre numele importante care se vor afla pe teren în această seară. Achiziţiile din perioada de mercato încheiată recent au readus entuziasmul în cele două tabere, iar fanii speră că revoluţia din această vară este doar primul pas spre revenirea vremurilor în care Milano dădea ora exactă în fotbalul italian.

Deşi nici Inter, nici Milan nu au impresionat în debutul noii ediţii de campionat, există un interes uriaş pentru primul Derby al sezonului. Numeroasele noutăţi din ambele echipe, duelul antrenorilor Roberto Mancini şi Sinisa Mihajlovic, foşti coechipieri la Sampdoria şi Lazio şi colaboratori pe banca nerazzurrilor, şi blazonul celor două cluburilor sunt doar câteva motive pentru care Stadio Giuseppe Meazza va fi arhiplin la ora duelului din această seară.

Celebra arenă milaneză, supranumită “La Scala del Calcio” (Scala fotbalului) datorită succeselor obţinute de-a lungurul timpului de Milan şi Inter, are o istorie la fel de spectaculoasă ca a celor două echipe cărora le este casă. Iar aceasta a început, nici nu se putea altfel, chiar cu un Derby della Madonnina, în urmă cu aproape 90 de ani.

Fiul fondatorului Pirelli, sponsorul actual al Interului, a construit San Siro pentru Milan

Este, fără îndoială, una dintre marile ironii ale fotbalului italian. Stadio San Siro a fost construit pentru a fi folosit ca teren propriu de AC Milan, iar iniţiativa i-a aparţinut lui Piero Pirelli, preşedinte al rossonerilor în perioada 1909-1929 şi fiul lui Giovanni Battista Pirelli, fondatorul companiei Pirelli, sponsorul Interului în ultimele două decenii. La acel moment, nimeni nu bănuia că noua arena va deveni una dintre cele mai importante ale lumii. De fapt, mulţi considerau că un asemenea proiect nici măcar nu este o idee bună. “Şi dacă această modă a fotbalului va trece, ce vom face?”, a fost întrebat Piero Pirelli de către Ulisse Stacchini, arhitectul care a primit sarcina de a proiecta stadionul.

Preşedintele Milanului nu îl alesese la întâmplare pe Stacchini. Acesta a realizat planurile pentru Milano Centrale, principala gară a oraşului şi una dintre cele mai importante din Europa, dar şi o construcţie spectaculoasă din punct de vedere al arhitecturii. Piero Pirelli voia ceva diferit faţă de alte arene ale vremii în Italia, precum Stadio Partito Nazionale Fascista, în prezent Flaminio (Roma), Stadio Littoriale, actualul Dall'Ara (Bologna) sau Stadio Comunale din Florenţa şi Torino. Omul care conducea destinele rossonerilor visa la un stadion pe modelul celor din Anglia, dedicat exclusiv fotbalului, cu tribunele aproape de teren şi fără pistă de atletism. A avut grijă să primească ceea ce şi-a dorit.

Construcţia a început pe 1 august 1925 şi s-a încheiat într-un timp record, deşi au fost folosiţi doar 120 de muncitori. Nu trecuseră decât 13 luni de la momentul în care a fost pusă prima piatră, iar noul stadion era gata. Costase 5 milioane de lire italiene (echivalentul a 1,5 milioane de euro în prezent), o sumă care acum trezeşte zâmbete, şi arăta exact aşa cum îşi imaginase Piero Pirelli. Primul San Siro putea primi 35.000 de spectatori în cele patru tribune din beton armat, dintre care doar una era acoperită, iar jurnaliştii l-au putut descoperi pe 7 septembrie 1926, cu ocazia unui prânz organizat de preşedintele Milanului. Cei prezenţi au fost impresionaţi şi asta s-a putut observa în presa vremii. "Stadionul se prezintă singur, cu autoritatea care emană din frumuseţea sa maiestuoasă. Primele impresii sunt cele care rămân: impresii de grandoare şi eleganţă, de soliditate şi frumuseţe. Madonnina poate fi mândră de băieţii săi: i-au oferit un stadion demn de Milano", scria Gazzetta dello Sport, a doua zi.

În aceeaşi zi, Piero Pirelli a anunţat şi data inaugurării oficiale a stadionului - 19 septembrie 1926, când Milan urma să joace un meci amical împotriva rivalilor de la Inter.

Primul Derby pe San Siro

Pare greu de crezut, dar în anii ‘20 un derby al oraşului Milano era un eveniment rar. La data la care Inter şi Milan au fost adversare în primul meci disputat pe noua arenă a oraşului, cele două rivale nu se mai întâlniseră într-un joc oficial din ianuarie 1921. Motivul îl reprezenta sistemul de desfăşurare al campionatului italian - Prima Divisione. Practic, aveau loc două campionate: Lega Nord, cu 24 de echipe împărţite în două serii, şi Lega Sud, cu 10 echipe, de asemenea împărţite în două serii. Câştigătoarea titlului era desemnată după o finală între campioana din nord şi cea din sud. În condiţiile în care Inter şi Milan făceau parte din serii diferite, ele se puteau întâlni doar într-o eventuală finală din Lega Nord, dar acest lucru nu s-a întâmplat.

Cu toate acestea, numărul spectatorilor care au asistat la inaugurarea arenei a fost mult mai mic decât ar fi sperat organizatorii. Doar 10.000 de oameni s-au aflat în tribune, de unde nu au lipsit însă numele importante ale vremii. Adalberto di Savoia, duce de Bergamo, a fost cel care a tăiat panglica, în acordurile "Marcia Reale", imnul Italiei până în 1946, iar în tribune s-au mai aflat preşedintele CONI, Lando Ferretti, preşedintele FIGC, Leandro Arpinati (un cunoscut lider fascist), şi secretarul Partidului Naţional Fascist Milano, Achille Starace. După ce au asistat de pe margine la ceremonii şi au salutat autorităţile, fotbaliştii au trecut la partea la care se pricepeau cel mai bine.

Primii jucători ai Milanului care au disputat un Derby della Madonnina pe San Siro au fost Carmignato, Barzan, Schienoni, De Franceschini, Hajos, Pomi, Ballerin, Santagostino, Ostromann, Savelli şi Paride. De cealaltă parte, pentru Inter au intrat pe teren Zamberletti, Bellini, Gianfardoni, Pietroboni, Giustacchini, Agrati, Conti, Cevenini III, Bernardini, Powolny şi Castellazzi. Presa din acea perioadă îi considera favoriţi pe nerazzurri, astfel că nu a fost nicio surpriză faptul că, imediat după primul fluier al arbitrului Giuseppe Turbiani, oaspeţii s-au aruncat în atac.

Cu toate acestea, primul gol de pe noul stadion a fost marcat de un jucător al Milanului. În minutul 11, Giuseppe Santagostino a deschis scorul cu un şut de la marginea careului, după un contraatac rapid. Bucuria spectatorilor, în majoritate fani ai rossonerilor, a durat doar patru minute, pentru că austriacul Antonio Powolny a restabilit egalitatea. În minutul 24, Inter a trecut în avantaj, prin reuşita lui Fulvio Bernardini, viitor selecţioner al squadrei azzurra şi cel care, din postura de antrenor, a cucerit titlul cu Fiorentina şi Bologna, după cel de-Al Doilea Război Mondial. Superioritatea nerazzurrilor a fost confirmată de alte două goluri înscrise până la pauză, de Cevenini III şi Castellazzi.

Lucrurile nu au mers mai bine pentru Milan nici după pauză. În minutul 62, Inter conducea cu 6-1, din nou Castellazzi, după o eroare a portarului Carmignato, şi Conti fiind autorii golurilor. Scorul putea căpăta proporţii greu de imaginat, dar gazdele au fost salvate în două rânduri de bară, înainte ca Savelli şi Ostromann să puncteze în ultimul sfert de oră al partidei şi să stabilească rezultatul final, 6-3 în favoarea nerazzurrilor.

Inter îşi trecea în cont primul Derby della Madonnina jucat pe arena care avea să-i devină casă după Al Doilea Război Mondial şi care, în 1980, a primit numele lui Giuseppe Meazza, unul dintre cei mai mari jucători din istoria clubului şi golgheterul său absolut până în prezent. La o zi după partida inaugurală, tot pe San Siro, o echipă formată din cei mai reprezentativi fotbalişti ai celor două rivale milaneze a învins cu 4-0 pe Deutscher FC Praga. Interiştii Powolny şi Castelazzi, doi dintre protagoniştii meciului disputat cu o zi înainte, au marcat câte o dublă.

“La Scala del Calcio”

La mai puţin de o lună de la înfrângerea cu Inter, Milan debuta oficial în campionat pe noul său stadion şi o făcea tot cu stângul. Pe 3 octombrie 1926, Sampierdarenese, una dintre echipele care mai târziu au fuzionat pentru a da naştere Sampdoriei, se impunea cu 2-1 în faţa rossonerilor, care au obţinut în cele din urmă primul succes pe San Siro două săptămâni mai târziu, 1-0 cu Cremonese.

Pe 20 februarie 1927, naţionala Italiei a jucat în premieră pe noua arenă milaneză, împotriva Cehoslovaciei, ocazie cu care s-a înregistrat primul sold-out din scurta sa istorie. Odată cu trecerea cu anilor şi cu numeroasele modificări suferite, San Siro a devenit unul dintre cele mai importante stadioane ale lumii, iar succesele înregistrate de Milan şi Inter şi numele uriaşe care i-au călcat gazonul i-au adus renumele de “Scala fotbalului”.

În ultimii ani, distribuţia nu a mai fost la fel de spectaculoasă ca în trecut, dar scena rămâne fascinantă şi atrage în continuare ca un magnet.

Etichete: serie a , ac milan , inter milano , derby della madonnina , san siro , serie a tim , stadio giuseppe meazza , piero pirelli

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News