Exclusiv ”A întins mâna și apoi s-a retras”. Marius Lăcătuș, episod mai puțin cunoscut despre Emeric Ienei, la finala din 1986

• Preliminarii CM: Luxemburg - Germania, vineri, 21:45, DGS 3

• Preliminarii CM: Polonia - Olanda, vineri, 21:45, DGS 1

• Cum l-a descris Miodrag Belodedici pe Emeric Ienei, după ce a aflat de moartea acestuia

Marius Lăcătuș, amintire după finala cu Barcelona: ”Domnul Ienei nu a primit medalie”

În ziua în care Emeric Ienei a murit, Marius Lăcătuș a povestit un episod mai puțin cunoscut cu fostul tehnician, după finala Cupei Campionilor Europeni câștigată de Steaua cu Barcelona, scor 0-0 (2-0 d.l.d), la Sevilla, în 1986. 

Fostul antrenor nu a primit medalia de campion la Sevilla, iar Marius Lăcătuș a povestit cum a reacționat acesta la acel moment. 

”Eu nu l-am văzut niciodată nervos. Niciodată în fața noastră. Nu era omul care să ridice tonul. Era mereu echilibrat. În timpul meciurilor, de puține ori îl auzeai.

El zicea că degeaba striga de pe margine în timpul meciului, pentru că la ora meciului trebuia să fim pregătiți.

În 1986, eu și Balint nu eram printre executanți. L-am întrebat pe Balint dacă bate. A zis că bate, dar că nu e pe listă. Și m-am dus la domnul Ienei. L-am întrebat dacă putem să batem și a zis da.

Domnul Ienei nu a primit medalie. El a venit ultimul, a întins mâna și apoi s-a retras... Eu n-am auzit (n.r. să fi înjurat în maghiară). Dar niciodată nu-l auzeam să folosească cuvinte în maghiară în prezența noastră.

Îți dai seama prin ce a trecut el când a văzut că jucăm cu Honved? Cred că și-ar fi dorit orice alt adversar. Se vedea că nu îi convine”, a povestit Marius Lăcătuș, la Fotbal Club.

Cine a fost Emeric Ienei

Autor al celei mai mari performanţe din fotbalul românesc, Emeric Alexandru Ienei (Imre Sándor Jenei), s-a născut la 22 martie 1937, în localitatea Agrişu Mic, judeţul Arad.

Ca jucător (mijlocaş defensiv) a evoluat la: Flamura Roşie Arad (1955-1956), Steaua Bucureşti (1957-1969) și Kayserispor (Turcia, 1969-1971). Are 254 de meciuri şi şapte goluri marcate pentru Steaua.

În perioada în care a jucat la Steaua, Emeric Ienei a cucerit trei titluri de campion al României (1959-60, 1960-61, 1967-68) şi patru Cupe ale României (1962, 1966, 1967, 1969). A participat cu echipa naţională la Jocurile Olimpice de Vară din 1964, din Japonia, unde România s-a clasat pe locul al cincilea.

Are şase selecţii pentru România, însă nu a marcat niciodată pentru echipa naţională. Ca antrenor a pregătit: Steaua (1975-1978, 1983-1984, 1984-1986, 1991, 1993-1994, 1998-2000), FC Bihor (1978-1979), CS Târgovişte (1981-1982), FC Fehervar (Ungaria, 1993), Panionios (Grecia, 1996-1996), Universitatea Craiova (1996), România (1986-1990, 2000), Naţionala Ungariei (1992-1993), câştigând turneul internaţional Cupa Kirin (Japonia).

A câştigat ca antrenor cinci titluri, patru Cupe ale României şi Cupa Campionilor Europeni, toate cu Steaua Bucureşti. În cele 49 de partide ca selecţioner, România a obţinut 22 de victorii, 13 egaluri şi 14 înfrângeri, golaveraj 77-56.

A condus România la două turnee finale, Cupa Mondială din 1990 şi EURO 2000. A izbutit să califice în 1989 prima reprezentativă de fotbal, după două decenii, la o Cupă Mondială şi chiar să o aducă la un pas de sferturile de finală, fiind eliminată în optimi de Irlanda, după executarea loviturilor de la 11 metri.

A fost secretar de stat în Ministerul Tineretului şi Sportului (1997-1998). La 8 mai 1998, colonelul în retragere Emeric Ienei din Ministerul Apărării Naţionale a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea).

Din iunie 2000, se retrage din activitatea de antrenor, fiind ulterior preşedinte al FC Bihor Oradea. A continuat să lucreze pentru Federaţia Română de Fotbal. A fost decorat în martie 2008 cu Ordinul "Meritul Sportiv" Clasa a II-a cu baretă. La 9 martie 2017, a fost decorat de către preşedintele Klaus Iohannis cu Ordinul "Steaua României", potrivit Administraţiei Prezidenţiale.

Etichete: emeric ienei , marius lacatus

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News