Drama prin care a trecut soția lui Florinel Coman în ultimele luni! A "dispărut" și s-a izolat de toată lumea

• SuperLiga: Csikszereda - FC Botoșani, sâmbătă, 18:30, DGS 1

• SuperLiga: Dinamo - CFR Cluj, sâmbătă, 21:00, DGS 1

Plecarea fotbalistului din România a produs schimbări și în familia sa, iar Ioana Coman a povestit cu lux de amănunte ce a pățit în ultimele 6 luni. 

Soția lui Florinel Coman s-a izolat: "Anxietate, frici pe care nici măcar nu știam că le am"

Galerie Foto

Chiar dacă au o familie frumoasă și pare că totul merge perfect, Florinel și Ioana Coman au și momente în care nu sunt bine. Soția fotbalistului a povestit cu ce problemă s-a confruntat în ultimele luni și cât de greu i-a fost să gestioneze anumite trăiri pe care nu le mai experimentase până atunci.

Florinel Coman a plecat în vara anului 2024 de la FCSB. De atunci, fotbalistul a avut mai multe perioade în care a stat departe de familia sa, iar atacurile recente din Orientul Mijlociu nu au făcut altceva decât să-i facă și mai mult rău soției sale.

"6 luni fără Instagram, timp în care am primit constant aceeași întrebare: unde am dispărut, dacă sunt gravidă sau dacă pregătesc vreo surpriză. Nu sunt nici gravidă și nici nu am pregătit vreo surpriză. Am avut nevoie, pur și simplu, să mă întorc la mine.

2025 a fost, pentru mine, un an extrem de intens, așa cum cred că a fost pentru multă lume. Un an care m-a pus în fața multor provocări: unele pe care le-am gestionat, altele în care simt că m-am pierdut. Dar dincolo de bine sau rău, a fost un an care m-a obligat să mă văd mai clar decât am făcut-o vreodată.

Spre finalul lui 2025, am simțit o nevoie foarte mare de retragere, de liniște, de spațiu în care să pot înțelege ce se întâmplă cu mine. Am trecut prin stări pe care, sincer, nu credeam că o să le experimentez vreodată: anxietate, frici pe care nici măcar nu știam că le am și o confuzie generală în care nu mai înțelegeam viața, direcția și, mai ales, ce am de făcut.

Eram într-o continuă fugă de mine și de emoțiile mele. Ascultam non-stop podcasturi, informații… dar, de fapt, era prea multă gălăgie. Din exterior părea că fac bine, dar în interior mă îndepărtam tot mai mult de mine.

Atunci am ales să-mi închid rețelele sociale. Nu mă mai regăseam în ceea ce postam. Simțeam că totul devenise fals, adaptat la ceea ce se cere. Fără să realizez, ajunsesem să pun pe mine o presiune constantă de a fi într-un anumit fel, de a livra într-un anumit mod.

În perioada aceea de retragere, după câteva săptămâni de liniște și prezență, am început să înțeleg mai profund ideea de oglindire: că ceea ce trăiesc în exterior reflectă foarte clar interiorul meu. Iar interiorul meu era exact ceea ce vedeam: haos, incertitudine, critică.

"Pur și simplu, nu mai puteam să vorbesc"

Am continuat să caut răspunsuri, să ascult, să înțeleg, să integrez. Au fost momente în care simțeam că totul devine clar, că viața poate fi mult mai simplă… până când veneau alte provocări, mai grele, și iar se rupea ceva din înțelegerea mea.

Un moment intens a fost de Crăciun, când am rămas fără voce. Pur și simplu nu mai puteam să vorbesc. Atunci am realizat cât de sensibil devenise corpul meu și cât de repede reacționa la tot ce simțeam.

M-am oprit din nou și am reanalizat tot parcursul. Am simțit că nu mai pot continua fără să-mi setez repere interne ferme: valori, limite și direcții asumate. Să-mi conturez clar cine sunt și cine aleg să fiu, nu în funcție de context sau de oamenii din jur, ci în funcție de mine.

Pentru că, până atunci, deși aveam principii, mă lăsam influențată. Nu din lipsă de încredere, ci din nevoia de a fi acceptată, de a fi pe placul tuturor, de a nu deranja.

Știam, într-un fel, ce am de făcut, dar nu acționasem pe deplin. Îmi conturasem în minte o direcție, dar nu o asumasem conștient.

Iar începutul lui 2026 nu a venit cu liniște, ci cu o intensificare a tot ce nu era clar în mine. Fiecare nevoie ignorată, fiecare limită nespusă, fiecare alegere amânată a reapărut prin contexte și oameni. Era ca și cum viața îmi spunea foarte clar: ce nu ai înțeles, vei retrăi până când alegi diferit.

Am revenit în România, iar oamenii și situațiile din jur reflectau exact ce nu era stabil în mine. Atunci am înțeles că trebuie să fiu mai clară, mai fermă. Că nu mai pot să-mi construiesc viața încercând să mulțumesc pe toată lumea, în timp ce eu mă pierd.

A fost momentul în care am realizat că drumul meu nu mai poate fi despre exterior. Că trebuie să-mi găsesc echilibrul în mine, să mă aleg conștient, fără compromisuri făcute din frică sau din nevoia de validare.

Și, din fericire, după toate aceste etape, am reușit să mă recentrez. Nu perfect, nu „gata”, dar suficient cât să înțeleg ce au vrut să mă învețe toate aceste experiențe.

Pentru că regăsirea nu este un drum liniar. Vine cu căderi și reveniri, cu momente în care simți că te-ai pierdut din nou… și apoi, încet, te aduni, a scris Ioana Coman, pe Instagram.

Etichete: florinel coman , ioana coman , mesaj ioana coman

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News