Video Exclusiv Rusescu, la Interviurile Digi Sport: ”Dan Petrescu nu știe cât de important a fost pentru mine”

• Cupa României: Chiajna - Oțelul, miercuri, 20:30, DGS 1

• Cupa României: Steaua - Csikszereda, joi, 17:00, DGS 1

A câștigat trei titluri de campion, a marcat golul ultimei victorii a unei echipe românești cu deținătoarea Champions League, a jucat la echipa națională, în vremea în care era unul dintre fotbaliștii care se fereau cel mai mult de interviuri. Acum, e realizator de emisiuni și podcasturi și nu mai evită să vorbească. Ba, din contră!

Discută despre cum încearcă să-și convingă fata de importanța educației, despre inteligența artificială sau despre anularea alegerilor. Dar și de ce nu ar trebui să se plângă jucătorii FCSB dacă sunt schimbați de patron, despre cum îl opresc și acum oamenii pe stradă să-i aducă aminte de golul cu Chelsea, sau ce ar vrea să vorbească în fața unei sticle cu vin cu Unai Emery.

Și dorința cea mai mare: să-i spună lui Dan Petrescu ce mult a însemnat pentru cariera lui, omul fără de care poate n-ar fi fost posibilă nici fuga de interviuri, nici apropierea de ele.

Îți închipuiai, pe vremea când erai jucător, că vei ajunge și de cealaltă parte a microfonului?
Nu, niciodată. Dacă mă întreba cineva acum zece ani dacă voi ajunge invitat permanent la o emisiune despre fotbal și că voi modera și un podcast, i-aș fi spus că este nebun. Nu credeam că voi face asta și nici că o să-mi placă atât de mult. Acum face parte din viața mea.

Paradoxal, când erai jucător încercai să eviți aparițiile publice.
Cred că vine din copilărie. Tot timpul mi-am dorit ca oamenii să vorbească despre ceea ce fac pe teren, nu despre ceea ce spun eu. În proporție de 99%, interviurile pe care le-am dat ca jucător au fost pentru că eram obligat contractual. De bunăvoie nu prea ofeream interviuri.

Dacă ai fi din nou jucător, ai proceda altfel? Ai fi mai deschis?
Probabil că în anumite momente da. Dar este greu să spun acum, pentru că atunci așa vedeam lucrurile. Așa eram eu.

Urmează cursurile de director sportiv

În paralel continui și studiile. În ce direcție mergi?
La început mi-am dorit să devin antrenor, dar destul de repede mi-a trecut ideea. În schimb, după ce m-am retras, mi-am spus că mi-ar plăcea să pot schimba ceva într-un club de fotbal, să implementez anumite lucruri. De aceea am ales direcția de management și urmez cursurile pentru directori sportivi organizate de FRF. Am făcut și alte cursuri pe care nu credeam că le voi face vreodată. Am învățat să folosesc programe pe care înainte nici nu le deschideam. Eu nu știam să folosesc Excel, iar la finalul unui curs de șase săptămâni realizam dashboard-uri în Power BI.

Ce notă ai acorda pentru săptâmâna trecută a echipelor românești în cupele europene?
Nota 5. O notă de trecere.

Cine te-a dezamăgit cel mai mult?
Nu neapărat o echipă, ci anumite momente din joc. De exemplu, la Universitatea Craiova nu mi-a plăcut deloc prima repriză. Mi s-a părut că au fost surprinși de calitatea și forța celor de la Levski, iar asta nu ar trebui să se întâmple.

FCSB?
Cred că faza defensivă a fost un eșec total. În schimb, faza ofensivă mi-a plăcut foarte mult. Pentru doar al doilea meci oficial al sezonului au creat multe ocazii. Dacă vor pierde calificarea, nu cred că o vor pierde din cauza atacului, ci din cauza modului în care au gestionat faza defensivă. Sper să nu se întâmple asta, pentru că ar fi un dezastru.

Nu ar fi făcut ce a făcut Bîrligea după meciul cu Auda

Cum ți s-a părut Bîrligea?
Foarte bun. Chiar dacă a fost criticat, mie mi-a plăcut. Dacă ne uităm la primul gol marcat de Octavian Popescu, ceea ce face el acolo arată inteligență. Nu atacă mingea pentru că știe că era în poziție de ofsaid și o lasă. Este reacția unui atacant inteligent. La golul lui Boutoutaou, când pleacă în combinație cu Stoian, ocupă exact poziția pe care trebuie să o ocupe un atacant. Da, a greșit la finalizare când a rămas singur cu portarul, dar acolo se poate lucra. Probabil că nu s-a uitat suficient la portar înainte să finalizeze. Per total însă, mie mi-a plăcut.

Bîrligea a fost criticat și pentru pentru imaginile în care filma bucuros un clip pe teren după fluierul final, în timp ce fanii erau supărați. Cum ți s-a părut acest lucru?
Eu, personal, Raul Andrei Rusescu, nu aș fi făcut niciodată un astfel de lucru. Nici după o victorie, nici după o înfrângere. Dar ăsta este felul lui de a vedea lucrurile și modul în care vede viața. În același timp, trebuie să-și asume și criticile. Mai există și partea în care clubul la care joacă acceptă astfel de comportamente. Dacă sunt acceptate în interiorul clubului, atunci este decizia lor. Eu spun doar că, personal, nu aș fi procedat în felul acesta.

Tot la Bîrligea rămânem. Crezi că are potențialul să te depășească? Ca goluri marcate și ca impresie lăsată peste ani în tricoul FCSB?
Are toate atuurile să mă depășească pe mine și pe mulți alții care au jucat înaintea lui. Are toate calitățile necesare. Totul depinde însă de el și de felul în care va gestiona anumite momente din meciuri, pentru că acolo se va face diferența.

Cum vezi situația lui Târnovanu? De ce ți se pare atât de schimbat față de cel de acum un an?
Pentru că și faza defensivă a echipei este mult mai slabă decât înainte. Ajung mult mai multe mingi și ocazii la poarta lui, iar probabilitatea să greșești crește. Acum a greșit la un gol, iar unii spun chiar că la două. De exemplu, Ciprian Tătărușanu ne-a explicat foarte clar la un podcast că ar trebui să renunțăm la ideea că „colțul scurt este al portarului”, pentru că nu există așa ceva. Toată poarta este a portarului, indiferent că vorbim de colțul scurt sau lung. Eu cred că la al doilea gol putea face mai mult, dar nu îl consider în totalitate vinovat.

Crezi că l-a afectat și faptul că a fost rezervă din cauza regulii U21 și că nu s-a realizat transferul pe care îl aștepta?
Probabil și asta a contat. Dar problema este tot la el. Ești jucător profesionist și evoluezi la clubul unde presiunea este cea mai mare din România. Presiunea rezultatului, a timpului și a fiecărui meci este uriașă. Tu trebuie să te adaptezi la ceea ce îți cere clubul, nu invers. Sigur că nu este ușor să fii scos din poartă doar pentru respectarea regulii U21, dar acestea sunt regulile și trebuie să le accepți.

E cea mai bună variantă a lui Octavian Popescu

Pentru Octavian Popescu ai vreun sfat? Pare într-o revenire de formă, dar au mai existat astfel de perioade.
Cred că la nivelul la care este acum nu l-am mai văzut niciodată. Mi se pare cea mai bună versiune a lui de până acum și este foarte încurajator. Este meritul lui, dar cred că și Mirel Rădoi are un rol important, pentru că i-a oferit încredere. Încă din mandatul precedent l-a ajutat foarte mult și cred că Octavian a rămas pe acest trend ascendent.

Ce trebuie să facă de acum înainte?
Să păstreze acest nivel și să îl crească. Aici se face diferența dintre jucătorii buni și cei foarte buni. Atunci când lucrurile nu merg, trebuie să-ți faci o analiză, să vezi ce funcționează și ce nu, iar apoi să corectezi problemele. Când lucrurile merg bine, nu trebuie să te oprești. Asta înseamnă o viață ordonată, antrenamente bune și implicare totală. Eu nu l-am văzut niciodată atât de influent într-un meci: caută permanent duelurile unu la unu și își asumă responsabilitatea.

Cum ți se par jucătorii veniți în această vară la FCSB? De exemplu, Boutoutaou?
Se vede că are calitate atunci când pune piciorul pe minge. Cred că are nevoie de puțin timp pentru adaptare, dar premisele sunt foarte bune. Și el, și Gnahore sunt jucători valoroși. Gnahore a demonstrat la Dinamo că poate controla jocul. A fost unul dintre fotbaliștii care au atins cel mai des mingea într-un sezon întreg, iar asta nu este deloc întâmplător.

I-ar fi plăcut să joace la FCSB acum

Dacă vine și Drăguș?
Atunci lucrurile devin foarte interesante, pentru că nu vor putea juca toți în același timp. Vor exista decizii dificile și va fi interesant de văzut cum vor fi gestionate. Sper ca FCSB să rămână implicată cât mai mult în cupele europene, pentru că astfel va exista loc pentru toți.

Tu unde îl vezi pe Drăguș?
Eu îl văd atacant, număr 9, exact cum a fost folosit de multe ori și la echipa națională. Asta înseamnă că Bîrligea va avea concurență, iar concurența este cel mai bun lucru care i se poate întâmpla unei echipe.

Dacă ai fi acum jucător, la ce echipă din Superligă ți-ar plăcea să joci?
Este interesant, pentru că pe toată durata carierei mi-a plăcut foarte mult fotbalul de contraatac, deși nu era stilul care mă avantaja cel mai mult. Îmi plăcea ritmul și dinamica unei faze de contraatac. În schimb, dacă mă uit la calitățile mele, cred că m-aș potrivi mai bine într-o echipă care domină posesia, care aduce mingea în careu și creează multe centrări. Dacă ne uităm la meciurile recente, cred că FCSB este echipa care pune cel mai multă presiune pe adversar și creează cele mai multe situații de gol. La astfel de echipe îți dorești să joci. De exemplu, la Unirea Urziceni practicam un fotbal complet diferit față de cel de la FCSB.

Comparând fotbalul românesc de acum cu perioada în care jucai tu, la începutul anilor 2010, cum ți se pare?
Dacă ne raportăm la prima ligă și la cupele europene, este clar că suntem în declin. Se vede cu ochiul liber. FRF a publicat un raport foarte interesant despre sezonul trecut și comparația cu ligile cu care ne luptăm la coeficient. Concluzia principală este că ne lipsește intensitatea. Campionatul nostru este, în multe momente, lent și previzibil.

Dan Petrescu și superstițiile

Ai pomenit de Unirea Urziceni. Cât de mult a însemnat Dan Petrescu pentru cariera ta?
Foarte mult. Nu știu dacă își dă seama cât de important a fost pentru mine. A avut încredere în mine atunci când eu îmi doream să plec împrumut în Liga a II-a, pentru că simțeam că nu am loc în echipă. M-a luat în cantonament și decizia aceea mi-a schimbat complet cariera.

Mai țineți legătura?
Nu prea. Nu sunt genul care să țină foarte des legătura cu oamenii, iar asta a fost o meteahnă și în perioada în care eram jucător. Ultima dată ne-am întâlnit întâmplător, într-un parc din București, acum aproximativ un an și jumătate.

Ai vrea să-i spui față în față cât de mult a însemnat pentru tine?
Da, mi-aș dori. M-am bucurat să văd recent că arată bine și că este într-o stare mai bună de sănătate. Cred că atunci când ne vom revedea ar trebui să-i spun direct cât de mult a însemnat pentru cariera mea.

Era atât de dur pe cât se spunea?
Interacțiunile mele cu el nu au fost dure. Dar dacă nu meritam să joc, nu jucam. În sezonul în care am câștigat campionatul am fost titular cinci sau șase etape, apoi am ieșit din echipă pentru alte câteva meciuri, pentru că a considerat că nu merit. Nu m-a protejat, dar m-a învățat ce înseamnă munca, mai ales atunci când nu joci. La Urziceni era o concurență uriașă pentru un loc în echipă.

Dar era superstițios?
Da, avea atât de multe superstiții, încât mi-ar fi greu să mă raportez doar la una. Dar toată lumea avea superstiții, mai toți jucătorii. Îmi aduc aminte că, în Liga a II-a, la Urziceni, am marcat într-un meci jucat pe o ploaie torențială, purtând ghete cu filet. La meciul următor erau peste 35 de grade și terenul era foarte tare, iar un coleg a venit la mine și mi-a spus: „Pune ghetele alea cu filet, că ai dat gol cu ele!”. Sunt povești care fac parte din fotbal.

Tu ai fost superstițios?
Da, până pe la 20-21 de ani. La un moment dat l-am auzit pe Galamaz spunând: „Superstiția mea de azi este să nu mai am nicio superstiție”. Atunci mi-am dat și eu un fel de reset. Până atunci, aveam multe. Săream peste dungile de pe trotuar, căutam capacele de canal cu șase găuri, aveam grijă să nu-mi taie calea o pisică și multe alte lucruri de genul acesta.

”Dirijorul” Bourceanu și ”Pitbullul” Pintilii

Avem o rubrică pentru tine: „Descrie într-un cuvânt fostul coleg”. Începem cu Latovlevici.
Nebun. Dar în sensul bun al cuvântului. Cine îl cunoaște știe exact la ce mă refer. Când o să vezi interviul, Lato, îți dai seama ce vreau să zic.

Chiricheș.
Mașină.

Pintilii.
Pitbull.

Cristi Tănase.
Jucător adevărat.

Alex Chipciu.
Forță.

Dacian Varga.
Jucător de cartier.

Tătărușanu.
Portar.

Bourceanu.
Dirijor.

Gardoș.
Calculat.

FCSB 2013, peste FCSB 2024

Ți-am promis provocări, așa că începem. FCSB 2013 sau FCSB 2024?
2013. Este o alegere subiectivă, vorbim despre echipa cu care am realizat o performanță istorică.

Reghecampf sau Dan Petrescu?
Amândoi. Nu pot să aleg și nici nu mi s-ar părea corect, pentru că fiecare a fost foarte important pentru mine în momentul respectiv al carierei.

Dumitru Bucșaru sau Gigi Becali?
Vorbind despre trecutul meu, sunt doi patroni pe care îi apreciez foarte mult. Dumitru Bucșaru a fost unul dintre cei mai buni patroni pe care i-am avut. A construit o bază sportivă într-o perioadă în care foarte puține cluburi din România aveau asemenea condiții. Noi aveam bucătar, camere de hotel, restaurant, tot ce era necesar pentru o echipă profesionistă. Când am ajuns eu acolo, prin 2004, asemenea condiții erau foarte rare. Cât timp a avut posibilități financiare, nu au existat întârzieri salariale, exista un sistem de bonusuri extraordinar și condiții excelente. În plus, nu apărea aproape niciodată la televizor.

Totuși, ce definește un patron, un conducător, este și ce lasă în urmă. Iar la Urziceni nu a rămas nimic.
Trebuie să ținem cont că înainte de Bucșaru nu exista practic nimic la Urziceni. Tot ce a construit a făcut din banii lui. Sunt mai surprins că în orașe precum Brașov, Timișoara sau Piatra Neamț lucrurile nu s-au redresat după problemele apărute acolo. La Urziceni el a construit totul de la zero. Sigur că a și câștigat bani, dar a și investit foarte mult.

Manele înainte de rock

Messi sau Ronaldo?
Ronaldo toată ziua.

Un film sau un serial preferat?
Sunt multe. Game of Thrones, Prison Break... Mi-au plăcut foarte mult și filmele inspirate din sport, dar și filme precum American Gangster. Am văzut foarte multe, mai ales în perioada în care stăteam mult prin cantonamente.

Rock sau manele?
Manele. Rockului nu prea îi găsesc locul în viața mea, dar o manea oriunde. Deși formația mea preferată din toate timpurile, BUG Mafia, nu are nicio legătură nici cu rock-ul, nici cu maneaua. Dar la o voie bună, la masă, se ascultă o manea, o lăutărească. Suntem români, până la urmă.

Espresso sau cappuccino?
Espresso toată ziua. Cappuccino n-ar trebui să existe.

Hagi sau Mutu?
Hagi. Nu am absolut nimic cu Mutu, dar Hagi e Hagi. E înaintea oricui.

Dică, printre jucătorii preferați

Ce alți jucători îți plăceau când erai copil?
Din România, Nicolae Dică. Mă încânta inteligența lui fotbalistică, tehnica, poziționarea și modul în care citea jocul. Încercam să învăț de la el, mai ales partea de poziționare, care este extrem de importantă în fotbal. Din păcate, astăzi social media îi face pe foarte mulți copii să se uite doar la driblinguri și execuții spectaculoase, la floricele și popcorn, dar uită și partea aceasta a unui număr 10.

Cine ți se pare, astăzi, regele poziționării?
Mi-a plăcut foarte mult Bruno Fernandes în ultimele sezoane. Din punctul de vedere al poziționării este excelent. Îmi place și Pedri, pentru felul în care se poziționează în raport cu mingea și adversarul. În fotbal contează enorm cum îți așezi corpul în funcție de aceste două repere. Și Florin Tănase știe foarte bine să apară între linii, deși acum îl văd folosit prea jos în teren și n-ar trebui să se întâmple lucrul ăsta.

Lipsa educației, cea mai mare problemă

Ai vorbit de social media. Cum faci față valului de fake news din prezent?
Este greu. Tocmai de aceea cred că cea mai bună soluție este cât mai puțină social media. Acesta ar fi și sfatul meu pentru generațiile tinere, începând chiar de la copiii de 7-8-9 ani: cât mai puțin timp petrecut pe rețelele sociale.

Cât de des folosești inteligența artificială?
În ultima perioadă o folosesc destul de des. Îmi place să mă „distrez” cu ea, să pun întrebări și să port conversații lungi. Este interesant să vezi perspective noi.

Ți-e frică de inteligența artificială?
Nu. Cred că noi, oamenii, vom găsi o soluție ca să nu devină mai bună decât noi. Sentimentul de supraviețuire este foarte puternic și când apare acel instinct, cred că vom găsi resurse nebănuite. Am urmărit câteva podcasturi pe această temă și unele sunt chiar cutremurătoare.

Urmărești politica? Votezi de fiecare dată? Cât de conectat ești la ceea ce se întâmplă în societate?
În ultima perioadă am început să fiu mai atent la politică. Mi-a lăsat un gust amar că am anulat un tur al alegerilor prezidențiale și încă nu știm foarte clar de ce. Nu mi-a plăcut nici faptul că am stat o perioadă fără președinte. Nu-mi place că nu avem un președinte care să facă o misiune din sport. Și ușor-ușor începe să devină iritant că nu punem accent pe educația copiilor și pe sportul de masă.

Cum? Că am avut și un proiect de țară ”România educată”.
Se vede? Adică noi ne dorim să prindem din urmă Vestul la fotbal. Dar nu avem cum, dacă nu punem accent pe educația copiilor atunci când au și timp să o facă: 7-13 ani. Atunci trebuie să le dezvoltăm cultura generală și aprofundarea informațiilor. Mai târziu, când ajung la 14-15 ani și încep să facă sport de performanță, trebuie să poată înțelege informații despre tactică, tehnică, poziționare, nutriție și stil de viață. Dacă baza nu există, este foarte greu să recuperezi ulterior.

Ar copia modelul Spaniei în toată societatea noastră

Care este cel mai mare pericol pe care îl vezi în viitor?
Acesta, lipsa educației. Mai exact, faptul că nu punem accent pe educație încă de la vârste foarte mici. Să prioritizăm educația în copilărie. Copiii până la 12 ani ar trebui să facă sport din plăcere și să învețe. Abia apoi vine specializarea. Mi-aș dori ca sportul să fie obligatoriu în fiecare zi pentru clasele mici. Mă preocupă și mai mult acum, pentru că sunt tată și vreau să-i transmit fetei mele valorile în care cred. În plus, dacă ne uităm la statistici, aproximativ 30% dintre copii sunt supraponderali sau obezi, iar procentajul continuă să crească.

Reușești să-ți convingi fata că educația este în continuare cheia succesului? În jur nu vede alte metode de reușită?
La cum văd eu viața, există două căi prin care poți reuși: școala sau sportul. Amândouă presupun muncă și sacrificiu. Sigur că vede toate aceste modele de care spui. Dar dacă, în familie, se pune accent pe educație, dacă părinții învață și vorbesc despre performanță și despre sacrificiile pe care aceasta le presupune, copilul începe să înțeleagă că este important să citească și să învețe. Citiți, copii! Ca apoi să te poți specializa într-un domeniu.

Ultima carte pe care ai citit-o.
Atomic Habits, de James Clear. Bombă. O recomand tuturor.

Ai jucat în Spania și Portugalia. Dacă ai putea aduce ceva din acele țări în România, ce ai alege?
Tot din Spania. Să-i mutăm la noi. În afară de religie, tot. Modul de viață, educația, sportul și organizarea societății. Îmi place religia noastră și nu văd de ce ar trebui schimbată. Nu merg la biserică atât de des pe cât mi-aș dori, dar cred în Dumnezeu și uneori mă întreb ce am fi fără credință. Nimic.

Nu îi înțelege pe jucătorii deranjați de la FCSB

Când ai semnat cu Steaua, ți-ai făcut vreo promisiune?
Nu. Pentru mine, visul era să intru măcar un minut pe stadionul din Ghencea, cu tricoul Stelei pe mine și să scrie Rusescu pe spate. Mi-am spus că, dacă voi reuși asta, pot să mă las. După aceea, din dorința de a demonstra că sunt bun, am vrut să arăt că merit să joc la un club atât de mare. Acesta era motorul meu în fiecare zi.

Cum era Gigi Becali atunci, comparativ cu acum?
Vorbea mult mai puțin cu jucătorii decât o face astăzi. Eu am vorbit foarte rar cu el. L-am sunat doar de două ori: o dată când aveam nevoie de un document pentru leasingul unei mașini și o dată când am plecat de la Steaua.

Ți s-a întâmplat să fii schimbat într-un meci și să fii convins că decizia a venit de la Gigi Becali?
Da, de multe ori. Dar era un lucru pe care mi l-am asumat în momentul în care am semnat. Adică știam că se poate întâmpla.

Deci nu îi înțelegi pe jucătorii care se plâng acum de astfel de situații?
Nu, nu-i înțeleg. În momentul în care alegi să semnezi și accepți contractul, accepți și riscurile. Există partea frumoasă: când câștigi, când ești aplaudat, când ai un salariu bun și îți faci un viitor. Dar vine și partea neplăcută: când te huiduie un stadion întreg, când ești criticat și toate emisiunile discută despre o ratare de-a ta. Eu am trecut prin toate acestea și cred că trebuie să-ți asumi toate lucrurile astea.

Dacă ai fi fost antrenor, ai fi venit să lucrezi la FCSB în condițiile de acum?
Nu cred. Ca antrenor este foarte diferit. Ca jucător depinzi de tine și de ceea ce faci atunci când atingi mingea. Ca antrenor depinzi de jucătorii care te privesc într-un anumit fel. Și lucrul ăsta poate dăuna.

Crezi că, la un moment dat, în condițiile specifice de la FCSB, antrenorul își pierde din autoritate în fața jucătorilor?
Este foarte posibil să se întâmple asta. Dar depinde foarte mult de modul în care antrenorul gestionează situația. În momentul în care el își asumă lucrurile astea, datoria lui este ca jucătorii să fie pregătiți pentru momentul meciului. La asta trebuie să te simplifici. Trebuie să se rezume doar la a-i antrena foarte bine și toți să fie pregătiți pentru meci.

Petrescu, mai dur decât Unai Emery

Dacă ai putea da timpul înapoi, ai renunța la golul din penalty cu Chelsea în schimbul calificării?
Ce întrebare rea... Probabil că da. Dar niciodată nu mi-am imaginat că un singur moment poate să te definească peste atât de mulți ani. Au trecut treisprezece ani și încă oamenii vin la mine și îmi spun: 'Ai dat gol cu Chelsea! I-ai dat gol lui Petr Cech!'. Nu credeam că acele câteva secunde îți pot marca imaginea pentru atât de mult timp.

E lung drumul cu mingea în mână până la punctul de la 11m?
Nu. În clipa în care am luat mingea și am pus-o la punctul cu var nu exista nimic altceva în mintea mea. Mă gândeam doar să lovesc mingea corect, cu șiretul plin. Eram convins în proporție de 99% că, dacă lovesc așa cum vreau eu, portarul nu are cum să o apere, chiar dacă pleacă înainte. Chiar și Petr Cech a plecat înainte la acel penalty. Deci lucrurile erau destul de simple pentru mine. De altfel, și cele două lovituri de la 11 metri pe care le-am ratat au fost când am încercat să complic lucrurile și să execut cu latul sus. O tâmpenie colosală. Dar na, tinerețe…

Cine a fost mai dur: Dan Petrescu sau Unai Emery?
Petrescu. Unai Emery era dur cu ceea ce se întâmpla la antrenamente și prin intensitatea pe care o impunea. Aici cred că noi suferim foarte mult. Nu poți avea intensitate în meci dacă nu ai intensitate la antrenament. Tocmai asta făcea el extraordinar de bine.

Dacă te-ai întâlni acum cu Unai Emery, ce i-ai spune?
I-aș duce o sticlă bună de vin spaniol, pentru că știu că îi place, și l-aș ruga să-mi acorde trei ore să vorbim doar despre fotbal. Astăzi cred că l-aș înțelege mult mai bine decât atunci. Atunci eram și subiectiv și egoist și vedeam totul doar prin prisma mea de jucător. Acum văd lucrurile și din perspectiva unui club și a unei organizații.

Florin Costea, printre cei mai talentați colegi

O ultimă rubrică: cel mai... Cel mai talentat jucător alături de care ai jucat?
Sunt doi: Florin Costea și Cristian Tănase. De fapt trei, și Reyes. Reyes era un jucător spectaculos. Spec-ta-cu-los! Cristi Tănase este unul dintre cei mai buni mijlocași cu care am jucat, dacă vorbim despre IQ fotbalistic și importanța lui în joc. Iar Florin Costea... am copilărit cu el la Vâlcea. Eu sunt din generația 1988, el din 1986, iar la Vâlcea făceam multe meciuri amicale între generații. Aveam coșmaruri când jucam împotriva lui, pentru că știam că vine ”Cioară” și ne driblează pe toți, de la portar până la ultimul. Avea un talent incredibil.

Cel mai amuzant coleg?
Sunt mulți. Lato este unul dintre ei. Dar e amuzant când îl percepi amuzant. Uneori te poate și deranja.

Cel mai supărăcios coleg?
Mihai Costea. Mai bine spus, foarte ofticos. La antrenamente, la meciuri, în orice situație. Dacă făceai un cinci contra cinci și îi puneai în aceeași echipă pe Mihai și Florin Costea, ieșea un adevărat reality show. Ar fi trebuit filmat cu drona.

Cel mai enervant adversar pe care l-ai avut?
Ca jucător nu îmi vine imediat un nume. Dar, ca echipă, cea mai enervantă CFR Cluj. La un moment dat nu mai știu cu cine vorbeam atunci, mă gândeam: 'Dacă le dăm, mă, mingea? Luați voi mingea și veniți să ne atacați voi pe noi, nu vă mai baricadați atât!'. Se apărau foarte bine, te prindeau la o fază fixă și apoi nu mai puteam să le dăm gol.

Cel mai nebun meci în care ai jucat?
Sunt mai multe, dar aleg derby-urile cu Dinamo, mai ales cele din sezonul 2011-2012. Meciul câștigat cu 3-2 și apoi acel 3-1 din Ștefan cel Mare. Atunci am simțit pentru prima dată ce înseamnă un derby Steaua – Dinamo.

VIDEO cu ediția integrală Interviurile Digi Sport, invitat Raul Rusescu

Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media

Etichete: raul rusescu , radu dragut , bogdan pop , rusescu interviurile digi sport

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News