Brăila - Craiova, după 23 de ani …

Era vara lui 1993 … Alte vremuri, alti oameni … Inca nu ne obisnuisem complet cu libertatea castigata in decembrie ’89, nu existau inca nici PRO TV-ul si nici Procesul Etapei, generatia de aur a fotbalului romanesc nu stia atunci ca peste un an va deveni cu adevarat de aur si ca ne va face sa iesim pe strazi in acele nopti magice americane pentru a ne striga bucuria intr-un dans al fericirii pure, iar in Liga 1, pardon Divizia A, celebra „Cooperativa” devenise, prin practicile sale de a face si desface totul, un fel de La Cosa Nostra, mafia siciliana.

Intr-o asemenea perioada tulbure, Universitatea Craiova si Dacia Unirea Braila si-au disputat finala Cupei Romaniei pe Stadionul National pe 26 iunie 1993. Oltenii reveneau in ultimul act la doi ani dupa ce realizasera eventul, in timp ce Braila era in fata celei mai mari performante din istoria sa. O istorie ce incepuse in 1919, la un an dupa Marea Unire …

Nimeni nu se gandea atunci ca acela va fi ultimul trofeu pe care-l va castiga Stiinta pentru care jucau atunci Silviu Lung (Senior), Emil Sandoi, Corneliu Papura, Ovidiu Stanga, Eugen Neagoe, Silvian Cristescu, Jerry Gane, Cristi Vasc si Gica Craioveanu intr-o echipa antrenata de Marian Bondrea. Ca sa ajunga in finala, Craiova a avut un drum destul de usor la prima vedere, insa destul de complicat daca privim rezultatele: 6-0 cu Venus Lugoj in 16-imi, 1-0 dupa prelungiri cu CSM Resita in optimi, 2-0 si 2-3 cu U Cluj in sferturi si 1-0 si 1-1, dupa prelungiri, cu Gloria Bistrita in semifinale.

De partea cealalta, Dacia Unirea Braila il avea pe Ioan Sdrobis pe banca, dupa ce acesta il schimbase la jumatatea stagiunii pe … Gigi Multescu, cel care este acum antrenorul Craiovei! Dacia Unirea isi incununa un sezon de vis, dupa ce ajunsese si in semifinalele Cupei Balcanice la doar un an dupa cea mai buna clasare a sa in esalonul de elita, locul 6. La braileni, au evoluat printre altii: fratii Bratianu, Tudorel Pelin, Lucian Mastacan, Vasile Matinca si Arben Minga, primul albanez venit in fotbalul romanesc in 1991, alaturi de Sulejman Demollari, si care a murit in 2007, la 47 de ani, in Canada din cauza unui cancer pancreatic.

In acel sfarsit de iunie, cand nici Federatia Romana de Fotbal nu se grabea sa incheie sezonul mai repede pentru echipa nationala, asa cum se intampla acum, desi nu mai are pentru cine, Craiova s-a impus cu 2-0 prin doua goluri marcate in ultimele zece minute. Intrat din postura de rezerva in minutul 70, cand l-a inlocuit pe Cristescu, Gica Craioveanu a schimbat soarta unei finale care se indrepta spre un 0-0, adica spre prelungiri. Vasc a deschis scorul in minutul 81, dar imediat bucuria Universitatii s-a transformat in grimasa de durere pentru ca Marin Petrache, fundasul Brailei, i-a provocat lui Sandoi o dubla fractura de tibie si peroneu. „Am auzit trosnetul oaselor”, a povestit ulterior cu regret Petrache, dupa ce i-a frant destinul lui Sandoi, care era la ultimul meci pentru Craiova inainte de a pleca la Rennes! O data cu acea accidentare cumplita, capitanul oltenilor a ratat si lotul Romaniei pentru World Cup 1994 …

„A fost un meci frumos, dar nu ne-am putut bucura prea mult de trofeu din cauza accidentarii lui Emil”, isi aminteste Jerry Gane: „Aveam o echipa valoroasa, iar anul urmator am jucat iar finala cu Gloria Bistrita, in Regie. Noi ne pregateam sa sarbatorim, dar nu a fost sa fie pentru ca am pierdut cu 1-0! Oricum, prieteniile care s-au legat in acea perioada au fost deosebite.”

In acel decor sumbru, Craioveanu a inchis tabela in minutul 88, aducand in Banie cea de-a sasea si, pana in prezent, ultima Cupa a Romaniei.

„Aveam febra de 40 de grade si de aceea am intrat abia in minutul 70. A fost, insa, un meci trist in ciuda castigarii Cupei. De fapt, a fost singurul trofeu pentru care am fost mai mult tristi decat fericiti. Eram colegul de camera al lui Sandoi de mult timp, era unul dintre liderii vestiarului, urma sa plece in Franta si initial eu am vrut sa bat acea lovitura libera. Dar mai devreme, Emil a prins un sut bun si a vrut sa incerce si atunci. Eram cel mai aproape de el cand s-a produs nenorocirea. Anul urmator, am mai jucat o finala de Cupa, dar a fost ceva tare ciudat acolo. Toate finalele de pana atunci le jucasem pe fostul 23 August, doar atunci cu Bistrita, ne-au pus sa jucam pe Sportul Studentesc intr-o cutie de chibrituri, unde Gloria a avut un singur sut pe poarta si ne-a batut cu 1-0. Nici acum nu stiu cine a acceptat sa jucam acolo”, povesteste in stilul sau inconfundabil Gica Craioveanu.

De atunci, au trecut 23 de ani … Vasile Bratianu si Pelin au facut parte, ulterior, din gasca nebuna a Otelului Galati, cea mai frumoasa echipa din Provincie de la sfarsitul anilor ’90, condusa de Marius Stan si Mihai Stoica. Gica Craioveanu este vedeta si in Romania, datorita reclamelor la Digi Mobil si a interventiilor excelente de la Fotbal European, si in Spania, unde este un analist foarte apreciat si la radio si la televiziune.

Nici lumea nu mai e cea de atunci … Universitatea este acum CS U Craiova, un club cu o identitate cel putin incerta, in timp ce Dacia Unirea se zbate undeva in a doua parte a ierarhiei ligii secunde. Acum, Brailei i-ar fi aproape imposibil un traseu spre finala precum cel din 1993: 1-0 cu Steaua Mizil in 16-imi, 1-0 cu Minerul Motru in optimi, 1-0 si 1-1 cu FC Brasov in sferturi si 3-2 si 1-1 cu FC Maramures in penultimul act! Au aparut capii de serie la tragerile la sorti, iar echipelor mici le este tot mai greu sa razbata pana sa lupte cu trofeul pe masa. In plus, Dacia Unirea Braila nici nu mai are conditiile necesare pentru a putea gazdui un meci in optimile de finala ale Cupei Romaniei pe stadionul sau, Municipal, si trebuie sa joace la Buzau.

Un singur lucru nu s-a schimbat din 1993 pana astazi. Si atunci, si acum, tot PSD-ul conduce Romania, chiar daca in urma cu 23 de ani se numea FDSN …