Play-off şi aoleu!

Astra la care ne referim acum nu e nici societate de asigurări, nici casă de pariuri. E lider în Liga I. Şi vrea să rămână aşa. Eventual şi la finele sezonului neregulat, pentru că, în cazul celui regulat, un singur punct duminică împotriva lui Dinamo îi garantează statutul. Altfel, suspans în ceea ce priveşte suspendarea lui Şumudică, dar şi echilibristica financiară, atâta timp cât Ioan Niculae rămâne închis.

Dinamo pare să se fi stabilizat la nivel de lot. Are coerenţă în exprimare şi cunoscătorii ştiu despre ce vorbesc. Rednic şi-a impus principiile, ideile, modul de lucru. De văzut în ce măsură starea asta de graţie se va putea permanentiza. Cei mai mulţi spun că minunea în mandatul său ţine primul sezon. Oricum, incertitudine în ceea ce priveşte participarea în cupele europene. Mai degrabă nu, spun mulţi.

Viitorul şi-a schimbat planurile. Trecutul apropiat (meciul cu Iaşi) l-a supărat rău pe Hagi şi titlul nu mai e un cuvânt care să fie de actualitate în discursul său. S-a revenit la politica „low profile” şi la statutul de permanent outsider. Ca joc e echipa care poate oricând să explodeze.
Pandurii! Auch. Şi-au pierdut energia odată cu anunţul celui care conduce ministerul de profil. Lovitură grea pentru Narcis şi Edi, un cuplu care arătase lucruri interesante şi care puteau face din această echipă una care să se bată de la egal la egal cu Steaua, cu Dinamo. Cu toată lumea. Situaţia lor pare în actualul context cea mai disperată.

Steaua îşi linge rănile! Ganea i-a avariat în ceea ce majoritatea se grăbeşte să numească un accident. Reghecampf încearcă să-i menţină conectaţi pe ai lui, dar e clar că mai are de asamblat la puzzle-ul ăsta. Are nume, are lot, trebuie să mai facă o echipă. Cu relaţii de joc, cu ritm, cu implicare, cu vioiciune. Rodajul era prevăzut pentru ultimele trei etape ale sezonului regulat, dar maşinăria a dat primul rateu. Asta ca să nu mai zicem de interminabilul război fratricid şi civil cu armata.

Iaşiul lui Prunea nu urmăreşte decât ca sâmbătă, la 22:30, clasamentul să arate la fel ca acum. Adică să rămână pe locul acesta. Părea imposibil la un moment dat, dar acum mai au un pas şi 90 de minute. Cum se întoarce roata! Ultima etapă din sezonul trecut, Steaua nu putea învinge Iaşiul în deplasare pentru a câştiga un titlu. A fost nevoie să bată Oţelul la Târgu Mureş, pentru ca totuşi roş-albaştrii să se bucure sub ochii unor ieşeni care făcuseră tot ce putuseră să îi încurce. Acum rolurile sunt un pic inversate. Iaşiul e la mâna ei, dar pe terenul Stelei (dacă Piteştiul poate fi considerat astfel...). ASA trebuie să bată Botoşaniul şi să aştepte să nu câştige trupa lui Napoli. E şi un duel la distanţă între două filosofii. Prunea nu şi-a demis antrenorul în ciuda unei serii cumplite de eşecuri în toamna trecută, în timp ce, la Târgu Mureş, un Maior a executat în numele Consiliului de Administraţie antrenori pe banda rulantă. Indiferent de ultimul dintre cele şase nume de pe lista formaţiilor de play-off, în afara confruntărilor pe care le vrem cât mai antrenante, fiecare dintre pretendente are războaiele sale interne. Cu finanţele, cu instabilitatea...