Povestea lui Gigi Dumitrescu, ciclistul care a pedalat alături de Fausto Coppi, şi care ne-a părăsit înainte de Crăciun

• SuperLiga: FCU Craiova - ”U” Cluj, sâmbătă, 17:30, DGS 1

• SuperLiga: FCSB - Farul, sâmbătă, 20:30, DGS 1

Gigi Dumitrescu a dominat ciclismul românesc în anii 50-60, fiind omul de bătut în primele decenii de după al doilea Război Mondial. Acesta a câștigat, în cariera sa, de trei ori Turul României, a participat de 11 ori în Cursa Păcii (cea mai importantă competiție a amatorilor), în perioada 1953-1965. Fără o echipă în spate, el a terminat al doilea în 1956, iar, în 1962 s-a situat pe ultima treaptă a podiumului în cursa desfăşurată în Europa Centrală (Cursa Păcii a rezistat până în 2006, când, din lipsă de fonduri, a dispărut). De asemenea, el are în palmares mai multe titluri de campion național al României și un succes în Cursa Munților.

În anul în care a obținut cea mai bună clasare în Cursa Păcii, în 1956, Gigi Dumitrescu a luat startul și în Turul Europei, acolo unde a obținut două victorii de etapă. Potrivit blogului lui Lucian Oprea, în respectiva cursă, Dumitrescu a avut ocazia de a-l cunoaște pe marele Fausto Coppi (poreclit "Il Campionissimo"), dublu câștigător al Turului Franței și învingător de cinci ori în Giro. Mai mult, fostul rutier român a avut ocazia de a se fotografia alături de italian, acesta chiar publicând poza în propria sa carte.

Excelent şi pe Velodrom

Gigi Dumitrescu nu a fost însă un nume reprezentativ doar în ciclismul de șosea din România. El a fost printre cei mai importanți rutieri din țările din blocul comunist și pe pistă. În 1964, el a participat, în echipa României, în proba de urmărire, la Campionatele Mondiale de pe velodrom de la Paris.

Marele regret al lui Constantin Dumitrescu a fost, potrivit bunului său prieten Dragoş Panaitescu, faptul că nu a participat niciodată în Turul Franței. În 1966, el a decis să rămână în Hexagon, dar Federația Română de Ciclism a refuzat să-i acorde licența, pentru a concura, în 1968, în echipa Pelforth, al cărui lider era Bernard Guyot. Astfel, el a concurat în continuare, pe cont propriu, în diverse curse locale, iar apoi a lăsat România pentru America.

La jumătatea anilor 60, Gigi Dumitrescu, care concura pentru Steaua, a fost chiar suspendat de decidenții politici ai vremii, după ce a apărut informația că, în timp ce se afla la Berlin, a încercat să treacă de partea cealaltă a zidului. Timp de un an, el a fost obligat să ruleze la Olimpia București, care se numea Flacăra Roșie, sub îndrumarea antrenorului Marin Niculescu. Apoi, Dumitrescu a revenit la Steaua, până spre finalul anilor 60, când a fugit din România.

Timp de aproape jumătate de secol, Gigi Dumitrescu a locuit la San Diego, acolo unde a fost înconjurat de mai mulți prieteni din ciclism, care trăiau în California. În urmă cu doi ani a suferit un accident vascular, după care nu s-a refăcut complet. Marea lui dezamăgire a fost că această problemă medicală l-a făcut să renunțe la bicicleta pe care s-a urcat până la aproape 80 de ani.

Gigi Dumitrescu a fost considerat unul dintre cele mai mari talente din perioada postbelică. Fiind un foarte bun contratimpist, el ar fi putut ajunge, poate, într-un altfel de climat, la performanțele unor rutieri precum Miguel Indurain (câștigător al Turul Franței în perioada 1991-1995) sau Bradley Wiggins (câștigător al Marii Bucle în 2012), cel care și-a anunțat și retragerea din ciclism pe 28 decembrie.

Etichete: deces , turul frantei , turul româniei , san diego , velodrom , gigi dumitrescu , cursa pacii

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News