Denis Alibec a împlinit de curând șase ani de când s-a transferat de la Farul la Inter Milano. Sau de când era văzut ca viitorul vârf al naționalei. Sau de când era comparat cu Benzema. Alegeți-vă fiecare reperul care vă place. Nu contează care e, pentru că toate sunt valabile și acum.
Denis Alibec va împlini în curând 25 de ani. Între aceste două puncte ale cercului care închid cariera actualului fotbalist al Astrei se învârtesc amestecate povești cu Mourinho și Isăilă, Benitez și Șumudică, ciocolată și goluri, țigări și transferuri, toate topite și turnate în forma imperfectă a celui despre care Hagi spune că e cel mai talentat atacant român.

Digi Sport: Te antrenezi în aceste zile cu Astra. Nu ai fi preferat să o faci cu echipa națională?
Denis Alibec: Da, aș fi vrut să fiu acolo, dar probabil că greșeala pe care am făcut-o la Tg. Mureș, când am fost eliminat, m-a costat convocarea.

Îți pare rău că nu ai fost convocat?
Da. Pentru că se joacă și în Italia, chiar unde am evoluat eu, la Bologna, și îmi pare puțin rău.

Ai fost amendat pentru acel gest?
Mi-au reproșat cei din club ce am făcut, dar am scăpat fără amendă. Regret acea ieșire pe care am avut-o... Promit că nu veți mai vedea la mine astfel de lucruri.

Te gândești la refacerea parteneriatului cu Budescu la echipa națională?
Da, cred că el nu mai iese de acum din echipă, ați văzut, o să joace toate meciurile titular în mod normal. Sper să-l urmez și eu și să jucăm împreună.

Cum s-a născut această legătură dintre voi?
Am stat cu el în cameră. Bine, noi ne cunoșteam de la națională, când am fost la un amical cu Polonia și ne-am împrietenit. Acesta cred că e secretul, că ne înțelegem bine și în afara terenului. Eu zic că, la momentul actual, el e cel mai bun jucător din România.

Ai un nou partener în atac, Daniel Niculae.
Încă nu am apucat să joc alături de el, dar la meciul cu Timișoara am înțeles că vom evolua amândoi. E un exemplu pentru noi modul în care se pregătește și se comportă, îl admir și sper să ajung și eu la nivelul lui.

Cum va arăta Astra cu Alibec, Niculae și Budescu?
Jucăm totul pe atac, să vedem ce-o fi! (râde).

Crezi că Astra e favorită la titlu?
Eu zic că da. După cum jucăm și după câte puncte avem, eu zic că suntem favoriți.

Și care sunt cei mai periculoși adversari?
Păi sunt mulți... Și Viitorul, și Pandurii... Și Steaua, normal.

E vreo posibilitate să pleci în iarnă?
Nu, eu vreau să rămân la Astra și să câștigăm campionatul. Și Cupa și tot ce mai este de câștigat.

Cum te înțelegi cu Șumudică?
Foarte bine. După cum ați văzut, el m-a relansat după ce am avut acea accidentare. Și îi mulțumesc pentru asta. Șumudică mă înțelege. Și asta îmi dă foarte multă încredere, mă ajută foarte mult. Eu sunt un caracter mai vulcanic, dar el m-a înțeles mereu și tocmai de aceea am și dat randament mai bun.

Te consideri un jucător-problemă?
Acum nu mai sunt. Înainte eram. Nu prea mă înțelegeam cu antrenorii, lucruri de genul ăsta...

De asta nici nu te-ai impus de la început la Astra?
Da. Prima oară a fost cu domnul Isăilă. Nu știu de ce, nu am putut să mă înțeleg cu el, nici cu el, nici cu domnul Dinu Gheorghe. Nu știu ce s-a întâmplat atunci.

Dar acum, care e relația ta cu Daniel Isăilă? E secundul naționalei.
Acum ne înțelegem foarte bine. Și atunci eram ok, dar parcă nu aveam o legătură… Cu Protasov m-am înțeles foarte bine, el m-a ajutat să-mi revin, m-a chemat de la echipa a doua, mi-a zis că are nevoie de mine.

Mircea Sandu spunea că te enervezi prea repede pe teren.
Așa e. Eu, înainte de fiecare meci, îmi propun să nu mă enervez. Dar când sunt pe teren, mă schimb imediat acolo. Încerc să mă abțin, dar nu pot. Nu știu de ce.

Dar ce te enervează cel mai mult?
Când nu-mi dau arbitrii fault (râde).

Cu greutatea cum mai stai?
Eu zic că destul de bine deocamdată. Sper să mai slăbesc câteva kg și să ajung la greutatea optimă.

Mai mănânci ciocolată?
Câteodată mai mănânc și eu, dar niciodată în exces.

Ai avut dintotdeauna probleme cu greutatea?
Nu. Când eram mic, eram slab rău. Iar pe la 8 ani am avut reumatism, boala aceea la oase, și de atunci am început să mă îngraș, mi s-a schimbat metabolismul.

Dar de fumat, mai aprinzi câte o țigară?
Nu, gata. M-am lăsat.

Dar care sunt lucrurile care s-au spus despre tine și care te-au deranjat cel mai mult?
Că sunt un golan, că ies în cluburi, că beau și toate cele. Mie nu-mi place alcoolul, nu ies în cluburi, doar când am vacanță.

Ce greșeli crezi tu că ai făcut și nu le-ai mai face acum?
Nu am realizat unde mă aflu când am ajuns la Inter. Și am crezut că totul este normal și, după ce am plecat de acolo, am văzut că în altă parte nu e așa roz.

Cum ai ajuns la Inter?
Eram la Farul atunci. Și primul meu impresar, care era din Slovenia, era și scouter la Inter. Și a venit la calificări la U17 și acolo am vorbit cu el și m-a întrebat dacă vreau să merg la Inter. Și normal că am zis ”Da”. Și după vreo două luni m-a luat Mourinho la echipa mare și făceam deja antrenamente cu ei.

Îți mai aduci aminte prima întâlnire cu Mourinho? Cum a fost?
Vă dați seama, aveam emoții mari de tot, nu știam ce să fac. Are un caracter unic, nu am mai văzut un caracter atât de puternic precum al lui.

Adică? Spune-ne un exemplu.
Păi, dacă se întâmpla ca un jucător să comenteze ceva, nu-i spunea nimic. Îl scotea din echipă și asta era. Nu stătea la discuții cu nimeni, indiferent de numele jucătorului.

Apoi ai lucrat și cu Rafa Benitez. El cum era?
Cu Benitez m-am înțeles mai bine, pentru că îi plăcea de mine și cu el am debutat la echipa mare. După aceea a venit Leonardo și nu prea am mai jucat cu e. Eram în lot, dar nu mai intram de loc în meciuri.

L-ai avut coleg și pe Balotelli. E chiar așa cum se spune despre el?
Da, făcea și atunci tot felul de pozne. Când putea, totuși, că erau cei mai în vârstă acolo, care nu prea-i permiteau tot timpul…

Cine erau șefii vestiarului?
Materazzi, Ibrahimovic, Zanetti…

Ai senzația acum, privind în spate, că ai pierdut ceva timp?
Da, am pierdut. Vreo 3-4 ani…

Și tu ce-ți reproșezi?
Ce să-mi reproșez? Că nu mi-a fost capul la fotbal când a trebuit.

Și acum îți e?
Da.

Cum erai când te-ai întors în țară?
Foarte dezamăgit de mine și cu moralul la pământ, nu mai aveam încredere în mine. Și îi mulțumesc domnului Hagi că m-a ajutat și mi-a dat încrederea necesară să-mi revin.

Ce ți-a zis Hagi atunci?
Mi-a spus că sunt cel mai bun. Că sunt un atacant mare, să trag tare pentru că voi ajunge sus, unde mi-e locul. Prima oară, la început, nu-mi venea să cred că-mi spunea aceste lucruri. Dar apoi m-am obișnuit, că mi le zicea mereu.

Și aveai nevoie să-ți spună cineva asta?
Da. La un moment dat, oricine are nevoie de asta.

Spune un lucru care te-a impresionat la Hagi.
Faptul că încă îi place fotbalul. După ce a fost cel mai bun fotbalist, acum e și antrenor și încă îi place ce face. Totul e numai despre fotbal la dânsul.

Ce faci dacă iei titlul cu Astra? Rămâi să joci pentru Champions League, sau vrei să pleci iar?
Nu știu, vom vedea atunci. Dar, poate, printr-o ofertă am putea ajuta și clubul să scape din aceste probleme.

Dar la Steaua se mai pune problema să ajungi? Am văzut că a fost pronunțat din nou numele tău acolo.
Da, am auzit și eu asta. Dar chiar nu știu nimic, nu am vorbit cu nimeni.

Dar nu excluzi…
Nu, nicio variantă nu e exclusă.

Cum a fost, până la urmă, în vară? De ce nu ați mai ajuns tu și De Amorim la Steaua?
Nu ne-am înțeles, pur și simplu.

Și ai avut vreun moment în care ți-a părut rău?
Nu, de ce? Pot să mă duc oricând, poate…

Anul acesta câte goluri îți propui?
Vreau să ies golgheter. Dar am văzut că mi-au luat-o în față câțiva.

Acum care e cea mai mare ambiție a ta?
Să joc la EURO. Și să iau campionatul cu Astra.

Mai jos ai VIDEO INTERVIUL cu Denis Alibec