Nedreptate pentru o legendă

La 36 de ani, Ionel Daniel Dănciulescu a fost retras. Scos cu forţa de pe teren şi aşezat undeva în debaraua clubului, jucătorul cu cele mai multe prezenţe pe scena Ligii 1 a avut parte, la Dinamo, de un tratament care cu siguranţă îl necăjeşte. Iar tăcerea suporterilor probabil că este şi mai dureroasă.

După un număr record de 500 de meciuri în Liga 1, cel mai devotat profesionist din lotul "câinilor" a primit de la Negoiţă o palmă pe umăr, un şut prietenesc în fund şi un costum strălucitor. Gata! Începe viaţa de după fotbal, e drept, tot la Dinamo. A fost îndepărtat scurt, brutal, fără fast şi fără emoţii. Cu încărcătura sentimentală cu care-l concediezi pe tipul care trasează tuşele pe teren, dinamoviştii au reuşit să batjocorească simbolul echipei din ultimul deceniu. Util prin prezenţă (pentru că-l poate învăţa pe Ndaw să lovească mingea corect), Dănciulescu era liantul perfect între tineri şi veterani, un factor de echilibru la antrenamente şi un munte de experienţă competiţională, avantaje pe care şefii dinamovişti le-au nesocotit. 

515 meciuri în Liga 1 a jucat Dănciulescu. Nimeni n-a mai atins această bornă 

De acum înainte, problema la Dinamo nu va fi neapărat lipsa jucătorului Dănciulescu, ci semnificaţia dispariţiei sale din vestiar. Fotbalul are darul de a naşte legende strălucitoare, dar ele nu apar în fiecare an. Din fericire, la Dinamo a apărut Dănciulescu. Din nefericire, şefii actuali au nedreptăţit legenda. A fost o decizie dictată din birouri şi nici pe departe o judecată a lui Flavius Stoican, iar asta scoate în evidenţă un aspect important. Tânărul antrenor de la Dinamo tocmai a demonstrat că, pentru cele câteva mii de euro încasate, este maleabil ca o lesă din piele alb-roşie, acceptând fără probleme decizia mătrăşirii lui "Danciugol". Asta, în condiţiile în care nu mai are niciun atacant decent în lot! Joel Thomas te face să râzi când îl vezi la minge, iar Pape Ndaw te face să plângi. Ţucudean este la fel de roditor precum economia ţării, iar micuţul Zougoula încă nu există pe harta fotbalului profesionist.

Dinamo 2013, New Dinamo, se chinuie să smulgă puncte cu Braşov sau Chiajna şi nu poate emite pretenţii atunci când întâlneşte echipe tari, precum CFR, Astra sau Steaua. Adevărul e că echipa arată rău, fotbalul e schingiuit meci de meci, iar decizia revoluţionară pe final de an a fost renunţarea la Dănciulescu, pe criterii de vârstă, deşi este cel mai valoros jucător de atac din lot. Totul cu o conferinţă de presă seacă, fără meci de retragere, fără decenţa de a-l lăsa să termine acest sezon aşa cum şi-a derulat toată cariera: onest şi dedicat, în aplauzele tribunei.

11 sezoane a petrecut Dănciulescu la Dinamo. Are însă şi trei sezoane la Steaua

Ce mă surprinde cel mai mult este atitudinea pasivă a fanilor alb-roşii. Ei n-au protestat, nu au contestat decizia conducerii şi nu l-au cerut pe Dănciulescu pe gazon. Oare chiar a fost îndrăgit acest jucător? Sau nimeni nu i-a iertat, de fapt, trecerea la Steaua? Probabil că zecile de goluri şi sutele de meciuri l-au ajutat pe Dănciulescu să scape de furia fanilor, porniţi recent la vânătoare de stelişti. Dar nu l-au ajutat să aibă parte de o retragere glorioasă.   

Probabil că domnul Negoiţă şi venerabilul Constantin Anghelache sunt destul de mulţumiţi cu ceea ce fac la club. Primul a arătat că nu prea se pricepe la fotbal, dar nici nu pretinde asta. Celălalt a adus la Dinamo jucători modeşti şi are prea multe atribuţii sportive, care au justificat la un moment dat nervii explozivului Gigi Mulţescu. În această vâltoare de decizii îndoielnice, nu cred că patronul a reflectat prea mult la situaţia lui Danciu. Cufundat în scaunul său alb-roşu, şeful suprem are norocul că nu va apuca să trăiască umilinţa fotbalistului bătrân. Pentru că e patron şi are bani, el nu se va întâlni peste 20-30 de ani cu un tip rece, venit să-i transmită următorul mesaj prietenesc: "Ionele, eşti cam în vârstă pentru industria hotelieră, avem nevoie de idei avangardiste, nu de oameni rutinaţi. Hai, la băile de nămol cu tine!".