O echipă bună și o echipă mare

Despre Pep Guardiola s-au scris ceva cărți până acum. Proabil că se vor mai scrie. Deși e foarte tânăr, ca antrenor mă refer, Guardiola are palmaresul unui veteran, iar faptul că e foarte tânăr, ca antrenor, repet, lasă deschisă larg ușa viitoarelor sale performanțe.

În toate cărțile scrise despre Guardiola există mai multe elemente comune, care-i caracterizează cumva parcursul în această meserie. Unul ar fi studiul aprofundat, până la obsesie uneori, al adversarilor. Faptul că nu poate mânca nimic în ziua meciurilor, din pricina tensiunii, nu-l consider decât o completare. În precedentul articol, de pe acest blog scriam despre Marcelo Bielsa și aventura sa la Marseille și spuneam că fotbalul întoarce în general serviciile celor care-i slujesc interesele cu pasiune. Cineva mi-a atras atenția că nu-i o regulă și are dreptate, există sufieciente exemple, dar Guardiola e unul dintre cei cărora fotbalul le-a întors, și încă destul de generos, serviciile.

Nu știu cât de mult studiază Pep înaintea unui meci cu, exemplu luat la întâmplare, Augsburg, din Bundesliga. Probabil că mai puțin decât a făcut-o în situația de față. A avut și suficient timp la dispoziție să studieze Roma în cele mai mici amănunte, căci pauza competițională rezervată echipelor naționale l-a ajutat. Când ești Guardiola și viața ta se învîrte în jurul fotbalului ce poți să faci în acele zile în care îți rămân la dispoziție o mână de jucători, căci ceilalți sunt plecați care-ncotro? De antrenat n-ai pe cine, așa că îți omori timpul studiind viitori adversari. Și gândind tot felul de scheme.

Faptul că Guardiola a studiat Roma s-a văzut limpede din startul partidei. Pep a înțeles că Rudi Garcia, pentru care și-a manifestat de mai multe ori admirația, are un stil ușor depărtat de fotbalul italian. Roma nu duce mingiile direct pe atacanți, asta și pentru că Totti, Iturbe și Gervinho nu posedă acel fizic care să le permită să câștige astfel de dueluri. Roma elaborează jocul, începe totul de la linia de apărare, trece prin cea de mijloc și abia apoi ajunge la atac. Bayern a oprit această progresie pozitivă a Romei printr-un pressing agresiv și extrem de avansat. Practic, Guardiola a împărțit echipa în două. O linie de 3 fundași centrali (ca anecdotă, UEFA a prezentat pe grafica sa o formulă cu 4 fundași și cu Bernat în dreapta, pesemne că puține lucuri știu cei care alcătuiesc acea grafică despre Guardiola!!), Benatia-Boateng-Alaba plus Xabi Alonso pe de-o parte, ceilalți 6 de partea cealaltă a centrului terenului. La cei 3 din apărare trebuie neapărat unit un al patrulea, Manuel Neuer, a cărui importanță în acest sistem e foarte mare, căci fundașii au garanția că-n caz de presiune o pasă înapoi către propriul portar nu generează probleme. Cei 6 din fața lui Xabi Alonso au blocat orice cale de ieșire a balonului din acea zonă către Iturbe, Totti și Gervinho.

Am comentat meciul pe Digi Sport 2. Nu cred că am rostit numele lui Pjanici și Nainggolan de prea multe ori în prima repriză. Iau ca reper doar prima repriză, căci a doua nu prea mai are relevanță. O altă consecință a fost dispariția lui Totti din joc. Nu știu câte mingi a atins în prima repriză, nu-s pasionat de matematică, dar oricum extrem de puține. Lui Totti nu-i poți cere să facă o imensă risipă de efort și să alerge pe tot terenul în căutarea balonului. Schimbarea sa la pauză a fost un exemplu că Rudi Garcia e un antrenor fin. N-avea nici un rost să-l expună pe Totti într-un meci ce se îndrepta evident spre dezastru.

Și a mai fost o capcană întinsă de Guardiola. În general, Bayern orienta jocul spre stânga, acolo manevrau și Xabi Alonso și Gotze și Bernat și Thomas Muller, de multe ori și Lewandowski. Iar dreapta? Dreapta îi rămânea lui Robben, care se regăsea de multe ori în situație de unu contra unu cu Ashley Cole. Cole e un fundaș rezonabil, dar s-au adunat anii și peste el, plus că atunci când Robben e în formă e greu cu el în situație de unu contra unu. Sau doi contra doi, cum a fost la faza primului gol marcat de olandez. Poate că absența lui Maicon a ușurat misiunea Bayern-ului în banda aceea, căci Maicon e mai mult mai dinamic decât Torosidis.

E greu de explicat și analizat un astfel de scor. Roma nu e o echipă rea, dimpotrivă. A demonstrat asta cu Juventus, cu City și-n alte situații. E o candidată la titlu în Serie A, o posibilă câștigătoare deci. E însă departe de Bayern în momentul ăsta, căci Bayern mi se pare, alături de Chelsea, Real Madrid și Barcelona (în ordinea asta, poate cu Chelsea în pole position) favorită certă la câștigarea trofeului. În Roma-Bayern am văzut diferența dintre o echipă bună și o echipă mare. Din păcate pentru fotbalul italian, care acum vreo 10 ani stăpânea Europa prin Milan și chiar prin Juventus, nici o echipă de azi din Serie A nu poate fi catalogată drept o echipă mare. E, dacă vreți, diferența dintre Benatia și Yanga-Mbiwa.

Pe cei de la Roma nu i-a ajutat prea tare nici atmosfera creată în jurul meciului. Iluziile au fost mari la Roma, s-au depășit recordurile la încasări, dar toată această stare i-a urcat pe cei de la Roma, vorbesc de jucători, la un nivel emoțional foarte înalt. La 0-2 au căzut de la acea înălțime și, ca de obicei, atunci când cazi mai de sus ai nevoie de timp până să-ți revii.

Întrebările ce se pun acum sunt logice. Iar răspunsurile le vom afla în timp. Va reuși Roma să-și revină din acest șoc? Prima reacție ar trebui să fie sâmbătă, când joacă la Genova cu Sampdoria. Va repeta Guardiola acest gen de meci și-n fața unui alt tip de adversar? Asta cred că vom vedea pe 1 noiembrie, atunci când Bayern primește pe teren propriu pe Borussia Dortmund. Mie mi s-a părut marți seară că Bayern a împrumutat multe din strategia lui Jurgen Klopp din zilele bune ale Borussiei, vezi acel 4-1 cu Real Madrid din 2013, asta și pentru că, în mod cert, Lewandowski și Gotze știu câte ceva din noțiunea de pressing avansat.

Și ar mai fi o întrebare, pe care mi-o pun de mult, ca simpatizant declarat al lui Guardiola: oare cum s-ar descurca Pep într-un campionat precum Serie A?