Povestea unui antrenor mare

Marius Șumudică nu mai avea nevoie ca Astra să o bată pe ASA Târgu Mureș pentru a-și demonstra valoarea de antrenor. Însă, a făcut-o și pe asta pentru a confirma că pentru el cuvântul compromis nu există, chiar dacă asta înseamnă să o facă aproape campioană pe Steaua, echipa pe care a tot anunțat că o urăște cel mai mult.

Șumudică arată deja ca un erou pentru că și-a apărat corect șansele într-un campionat în care majoritatea conducătorilor, antrenorilor și jucătorilor și-au călcat în picioare principiile, dacă le-au avut vreodată! Nu i-a fost deloc ușor pentru că în cazul unui eșec, plauzibil, totuși, în situația delicată în care se afla gruparea giurgiuveană, ar fi fost tras la răspundere că s-a dat la o parte. Dar Șumi a știut să-și mobilizeze mai bine ca niciodată jucătorii, care au rupt norii și au reușit una dintre cele mai solide și mai consistente prestații din istoria Astrei. Și nu era în joc vreun trofeu!

Însă, pentru Marius Șumudică, onoarea este mai presus de glorie! Poate că nu are un CV garnisit cu trofee, dar Șumudică este mai antrenor decât mulți dintre cei care au câștigat ceva în carieră! Omul știe meserie și are o pasiune pentru fotbal ce îl mistuiește total pe durata fiecărui meci. Poate că are gura mare și de multe ori sare calul prin temperamentul său vulcanic, însă a demonstrat pe oriunde a trecut că are cojones și se poate mândri că a avut rezultate obținute doar pe mâna și pe inspirația sa, nu pentru că i-a făcut patronul echipa!

Pentru toate acestea, Marius Șumudică merită respectul tuturor! De fapt, și-a câștigat de mult acest drept! Iar dacă va mai fi pus într-o situație asemănătoare, sunt convins că va răspunde la fel! Cu fruntea sus, cu mândrie, orgoliu și respect! Pentru competiție, pentru meseria sa, pentru adversar și pentru fotbal!