Amintirea singurului gol care a contat
18.12.2013, 09:30În actul de identitate scria că are 24 de ani. Lumea îl privea pieziş şi-i dădea mai mult. Era înalt, suplu, cu nişte picioare de fier şi un bust sculptat, ca de statuie elenă.
Venea însă din Africa şi când călca el, parcă se auzeau tobele războinice ale triburilor bamileke. Doar ridurile de pe frunte îi puneau la îndoială vârsta din certificatul de naştere. Deşi, s-ar putea să le fi făcut de la multele baloane pe care le trimitea spre porţile adverse cu capul.
Francois Omam-Biyik a jucat atacant şi în 1989 retrogradase cu Laval din prima ligă franceză. Nu auzise multă lume de el și el însuși era mulţumit că marcase pe câteva dintre stadioanele mari din Hexagon. Goluri pe care să nu le ţii minte, ca ele se înscriu sute, zi de zi, în lumea largă.
În istoria fotbalului, camerunezul a intrat totuşi datorită unui gol. Era minutul 63 al meciului cu Argentina. 8 iunie 1990, uvertura Mondialului italian, la Milano, pe San Siro. Sud-americanii erau campionii lumii şi-l aveau pe Maradona.
O lovitură liberă din stânga a trimis mingea în careul acestora, s-a respins greşit, balonul s-a înălţat şi, de lângă doi adversari, Omam-Biyik a sărit de parcă avea arcuri şi l-a lovit cu capul. Nery Pumpido s-a pus în genunchi şi l-a aşteptat cum aştepţi pisica pe care o strigi pe nume. Dar mingea i-a alunecat pe mănuşi şi s-a dus în poartă.
Un gol stupid pentru portarul argentinian. Golul vieţii pentru Biyik! Iar victoria Camerunului, 1-0, e şi azi cea mai mare surpriză a unui turneu final.
A mai jucat apoi la încă două Mondiale, a strâns 63 de selecţii şi a dat 45 de goluri la naţională, dar niciunul n-a mai însemnat ceva, în comparaţie cu golul acesta.
Azi trăieşte în Mexic, a fost secundul lui Javier Clemente la naţionala cameruneză, antrenează o formație de ligă secundă şi are un fiu, cel mare, care a fost selecţionat în echipa de tineret mexicană.
