Croaţia plânge după un penalty asemănător celui cu care ne-a eliminat în '98

Sunt la modă contestările în Brazilia, aşa că valul de proteste la adresa fotbalului practicat de selecţionata lui Scolari este cât se poate de „în trend”. Neymar şi ai lui au bifat primele trei puncte. Da, cu un joc poticnit, lipsit de fantezie, mai degrabă inestetic. Recunosc că nu a fost samba nici pe gazon şi nici măcar în tribune (atât cât am putut eu să percep atmosfera din stadion), dar important pentru ei este că au început bine. E o trupă croită atipic pentru ideea de fotbal-spectacol cu care suntem tentaţi să asociem Brazilia.

În primul rând că mi se pare cea mai bună linie defensivă a lor de când mă uit eu la fotbal (paradoxul face ca tocmai în această perioadă un fundaş să fi înscris în proprie poartă prima oară la un turneu final). Plecând de aici, mi se pare o mutaţie genetică pe care altfel simpaticul Scolari o importă din experienţele europene. Oscar şi Neymar au voie să iasă din matrice şi să aibă derapaje fanteziste. În rest vorbim de disciplină, organizare şi angajament. Uitaţi-vă la Hulk. E un gladiator. Nu are nimic din unduirile lui Ronaldinho, Romario sau a altor jucători ofensivi brazilieni de-a lungul timpului. Sau la Fred, despre care eu unul sunt tentat să spun că e poate cel mai insipid număr 9 pe care îl dă Brazilia la un Mondial. Ideea e că par să acţioneze ca un grup. Ori la turneele finale de azi aşa se câştigă sau măcar aşa se ajunge departe. Mai ales dacă ai locomotive de la Chelsea şi Barca. Aşa teatral şi enervant cum e, juniorul Neymar dă semne că a crescut şi că e gata să facă un campionat cum rivalul Messi de exemplu nu a prea făcut niciodată. Dar să nu anticipăm!

Nu ignor subiectul arbitrajului şi umărul pus de arbitrul japonez pentru debutul cum trebuie al gazdelor. Au fost două faze interpretate în favoarea lor. Cea din prima repriză, în care Neymar loveşte cu cotul, şi penaltyul uşor acordat pentru o atingere a lui Fred în suprafaţa de pedeapsă. Totuşi, chiar şi aşa, Brazilia mi s-a părut mai bună. Nu mă număr printre cei care îi compătimesc pe croaţi şi nu doar că păstrez un cui din 98, când ne-au trimis acasă după un 11 metri cel puţin la fel de uşor acordat ca acesta care a înclinat balanţa împotriva lor. Nu am cum, neutru fiind, să susţin fotbalul jucat de echipe precum Croaţia, Grecia, etc. Mi-ajunge că mă implic afectiv în stilul deranjant de asemănător impus de Piţurcă la naţionala noastră.

Până la urmă e chestie de percepţie. Startul ăsta de Mondial nici nu m-a extaziat, nici nu m-a dezamăgit. Aştept răbdător meciurile ce urmează, conştient fiind de specificitatea primelor două meciuri din faza grupelor. Se dozează energii, eforturi, se joacă economicos şi la rezultat. Vom avea o creştere pentru „etapa a treia” când calculele directe şi indirecte vor da naştere unor bătălii decisive şi apoi suspansul eliminatoriilor. Şi dacă vreţi spectacol şi esenţă de fotbal, nu vă faceţi program în serile când joacă „dracii”. De filmul „Dacă e marţi, e Belgia”, ştiţi, nu?! Pe 17, cu Algeria. ;)

VIDEO Penalty-ul obţinut de Croaţia cu România, în 1998: 

CLICK AICI pentru penalty-ul dictat împotriva Croaţiei, în meciul cu Brazilia