Efectul Reghe!

„Iar a venit ăsta cu prafurile şi punguţele lui”, suspină cu năduf dinamoviştii prin jurul meu. „Du-te mă că nu au cum să joace aşa?! Nu i-ai văzut cum alergau?!”. Dialoguri care se constituie, de fapt, în complimente neasumate pentru un antrenor care nu încetează să surprindă! Pressingul ăla în haită, determinarea lui Râpă, reinventarea lui Papp, regăsirea instinctului de gol pentru Tade, siguranţa driblingurilor lui...Niţă. Şi peste toate Popa...Faza aceea din repriza a doua cu micuţul fotbalist încercând să tragă din prima, luftând lamentabil, dar apoi şutând cu sete într-o minge rămasă cine ştie cum tot lângă el, spune totul.

Despre dorinţă, despre motivare, despre un alt aer şi un alt suflu. E o realitate pe care nu ai cum să nu o vezi şi să nu o recunoşti. Cu el pe bancă, Steaua, FCSB sau cine vreţi voi şi-a regăsit o fărâmă de spirit, plăcerea de a juca, puterea de a alerga. Jocul lor a fost viu. Până şi bucuria trufaşă care a însoţit Steaua lui Reghe de-a lungul anilor a revenit pe terenul şi în tribunele bătrânului stadion din Piteşti. Aţi prins imaginea aceea cu patronul cu pălărie ridicând pumul a „este, măh”, ca pe vremuri şi căutând o ceva pe care să se cocoaţe?! Încep să cred că în ritmul ăsta vor reveni şi suporterii. Până atunci, trebuie să recunosc că Reghecampf e bun. Că are ceva special. Şi că în ciuda faptului că, măcar pe plan intern, a dovedit-o din plin, eu unul nu încetez să fiu surprins de fiecare dată de el.

Dar dincolo de ce face el...Eram într-o emisiune şi Vali a făcut o legătură inspirat jurnalistică, dar care mi se părea cumva forţată. A sugerat producătorilor un titlu, ceva de genul „Efectul Reghe” loveşte sau aşa. Făcuse Viitorul un egal surprinzător cu Chiajna. „Ce legătură are venirea ăstuia cu ce fac ceilalţi?!”, îmi spuneam...Adevărul că a fost suficient anunţul revenirii sale pentru ca, pe rând, şi echipa lui Hagi, şi Astra lui Şumudică, dar şi Pandurii lui Iordănescu să se împiedice. Sunt în continuare tentat să spun că e coincidenţă. Aştept însă cu maxim interes confruntarea Stelei cu Viitorul din etapa viitoare, precum şi derby-ul finalului de an dintre Pandurii şi Astra.

În cazul unui scenariu gândit de Reghe şi perfect realizabil în numai două săptămâni diferenţa aceea, care părea teribilă, de 10 puncte faţă de Astra, s-ar putea transforma în 4-5 puncte, care înjumătăţite pentru play-off ar reprezenta 2-3 puncte, adică infim, înaintea meciurilor decisive pentru stabilirea campioanei.