Suarez. Luis Suarez

Lichidarea Angliei de la turneele finale se face parcă după un scenariu demn de celebra serie „Bond Agentul 007”. Suarez s-a înscris şi el pe o listă lungă. Uruguayanul este ultimul killer al Angliei care îşi câştigă existenţa tocmai în ţara pe care doar ce a îndoliat-o fotbalistic.

Englezii sunt obişnuiţi cu asta. Să ia bătaie la turnee finale de la naţionale conduse de fotbalişti ce îşi leagă destinul de ligile engleze. O să spuneţi că ne tăiem noi partea leului, dar în istoria modernă seria au deschis-o Vio Moldovan şi Dan Petrescu care i-au bătut în 1998 la Mondialul din Franţa. Moldovan de la Coventry şi Petrescu de la Chelsea. Doi ani mai târziu, la Euro Ionel Ganea şi-a netezit drumul spre un contract în Anglia la Wolverhampton cu un alt gol decisiv. În 2004 şi 2006 în rolul României a fost Portugalia, cu un Cristiano Ronaldo, legitimat la Manchester United decisiv în eliminarea englezilor trasă la indigo, în urma penalty-urilor de la Europeanul portughez şi de la Mondialul german. În 2010, Anglia a părăsit Africa de Sud după o corecţie administrată de Germania (4-1). Niciun „englez” în echipa panzerelor atunci, dar Lucas Podolski unul dintre marcatori şi-a asigurat practic un transfer la Arsenal.

Doi ani mai târziu, la CE din Ucraina şi Polonia „bestia nerra” s-a numit Mario Balotelli, legitimat atunci la City. El a deschis seria loviturilor de departajare care a expulzat Albionul de la încă un turneu final. Nu pentru că l-ar fi uitat uşor, Super Mario a ţinut să le amintească englezilor că a trecut pe acolo şi în primul meci al grupei de la Mondialul brazilian a dat lovitura decisivă lui Hart, fostul coechipier de la City. De ca şi cum nu era suficient de mult urât peste tot în afară de Liverpool, Suarez a desăvârşit opera joi noaptea, înscriind o dublă care îi lasă pe Rooney şi ceilalţi agăţaţi de un fir de aţă pentru a merge mai departe. E aproape imposibil, dar oricum Hodgson răsuflă uşurat pentru faptul că niciun costarican nu este legitimat încă în Marea Britanie. Dincolo de acest blestem, Anglia a avut momente bune de joc la acest turneu final. Insuficient însă pentru a reuşi cu adevărat ceva semnificativ. Sigur, deziluzia Spania ia faţa oricui într-un top al aşteptărilor înşelate.

Judecând totul global la nivel America de Sud versu Europa, suntem într-un dezavantaj considerabil. Spania e pa, Anglia tot pe acolo. Rămânem cu Olanda, Germania şi eventual Italia contra Brazilia, Argentina, Columbia, Uruguay şi Chile. Plus că ar mai fi şi Mexic tot din zonă. Eu continuu să spun că arma „noastră” secretă va fi Belgia. Cu tot cu ora aia dezamăgitoare din meciul cu Algeria...