Naționala pe care Mircea Lucescu a refuzat-o: nu voia să se repete episodul 2005 cu Răzvan Lucescu

• SuperLiga: Sepsi - Dinamo, vineri, 21:00, DGS 1

• SuperLiga: Corvinul - Voluntari, vineri, 18:00, DGS 1

Mircea Lucescu, care a murit marți, 7 aprilie, la 80 de ani, nu a fost doar selecționerul României, dar și al Turciei. Totuși, a refuzat să mai conducă și o altă echipă națională.

Este vorba de naționala Ucrainei, țară în care le-a antrenat și pe Șahtior Donețk și pe Dinamo Kiev și a cunoscut cele mai mari performanțe din cariera de tehnician.

Mircea Lucescu a refuzat naționala Ucrainei în 2009, când Răzvan se afla pe banca naționalei

Oficialii Federației de fotbal din Ucraina i-au cerut lui Lucescu în 2009 să rămână și antrenorul lui Șahtior, dar să preia și echipa națională. La acel moment, Lucescu susținea că patronul de la Șahtior nu era de acord cu acest lucru.

Totuși, fostul antrenor avea și o teamă: să nu se întâlnească din nou cu fiul său Răzvan Lucescu. Antrenorul lui PAOK prelua și el, tot în 2009, naționala României, potrivit as.ro.

Mircea Lucescu și Răzvan s-au confruntat ca antrenori pe 24 noiembrie 2005, când Șahtior a primit vizita Rapidului antrenat de Răzvan Lucescu, în grupele Cupei UEFA.

Giuleștenii s-au impus grație reușitei lui Măldărășanu (87), iar la conferința de presă de la finalul jocului, în timp ce fiul său vorbea, Mircea Lucescu l-a sărutat pe creștet, imagine care a rămas în istoria fotbalului.

Galerie Foto

• Mircea Lucescu a cucerit cu Șahtior opt titluri de campioană a Ucrainei, şase Cupe şi şapte Supercupe. O menţiune specială pentru tehnicianul român este câştigarea Cupei UEFA în sezonul 2008-2009, după o finală cu Werder Bremen (2-1 după prelungiri).

Mircea Lucescu l-a sărutat pe creștet pe Răzvan, după Șahtior Donețk - Rapid: ”Nu știam ce face, de unde să știu?”

Ulterior, Răzvan Lucescu a explicat ce a simțit în acele momente. ”Nu l-am simțit că vine. Nu știam ce face, de unde să știu? Eram foarte emoționat. În momentul în care am ajuns în vestiar, atunci m-au apucat emoțiile mari. Nu în timpul meciului. Atunci m-am bucurat, am trăit tensiunea jocului, satisfacția celor 3 puncte.

Pe teren mi-am dat seama ce-am făcut. Uitându-mă spre el am înțeles ce am făcut. Toată viața mea am fost lângă el, sufeream, plângeam după înfrângeri. În niciun moment n-am fost nu contra, nici măcar neutru, să nu mă intereseze sau să zic că nu contează.

Am trăit foarte intens fiecare meci al lui. Uitându-mă pe teren, când l-am văzut am realizat că, de fapt, mă bucur de înfrângerea lui. Și asta m-a... Am stat și eu să mă gândesc de ce am avut reacția asta.

Cu o seară înaintea jocului, a venit mama cu cei doi copii și soția. Eu spuneam că mi se par că sunt prea siguri de victorie ăștia de la Șahtior. Iar mama mi-a zis: `Să știi că taică-tu e foarte tensionat. Nu știu să-ți zic dacă îi e frică de joc sau pentru că joacă împotriva ta`.

Când am ajuns la stadion, m-am întâlnit cu preparatorul lor fizic și l-am rugat să-i spună să stea liniștit, dacă pierd, pierd, noi și așa n-avem de pierdut mare lucru. Eram pregătit de înfrângere. Probabil că și eu, și mama am fost pe lângă el și l-am protejat toată viața, să nu fie supărat, să fie bine și mi s-a părut că l-am trădat”, a declarat Răzvan Lucescu, la acea vreme.

Etichete: razvan lucescu , mircea lucescu

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News