Il calcio e bello

O surpriză plăcută, meciurile din sferturile de finală ale Cupei Italiei. Lumea a venit la stadion, mai mult ca altădată, trei partide au avut nevoie de prelungiri, însă, mai presus de toate, fotbalul practicat a fost foarte generos. De mult n-a mai dat Italia astfel de partide, în care s-a jucat aproape în același ritm 90 sau 120 de minute. 

Ce s-a schimbat în abordarea italienilor? Poate au înţeles că doar jucând la acest nivel pot atrage din nou spectatorii la stadion, pot atrage sponsorii, mult mai interesaţi de un Fiorentina – Roma atât de viu, chiar dacă singurul gol a venit în minutul 107. Poate şi-au dat seama că a rămâne fideli rigurozităţii tactice înseamnă a pierde legatura cu celelalte campionate importante. Nicăieri în Europa nu se mai pune atât accent pe ideea de a nu primi gol. Peste tot lumea e interesată de atac.

Meciurile pe care le-am văzut în sferturi pot însemna un punct de plecare pentru fotbalul italian, considerat prea bătrânicios de unii. Deja, Serie A a făcut un mare pas înainte. Campionatul Italiei este al doilea în Europa din punctul de vedere al tinereţii jucătorilor, după ani buni în care media de vârstă era undeva în jur de 30 de ani.

Tinereţea şi, mai ales, elanul unor fotbalişti ca El Shaarawy, Destro sau Insigne pot aduce un suflu nou in ceea ce a fost, odată, cel mai puternic fotbal din lume. Uşor-uşor vor apărea şi stadioanele moderne, iar cluburile vor avea numai de câştigat. Având exemplul lui Juventus, AS  Roma a anunţat că, din 2016, se va muta de pe Olimpico pe arena proprie. Din acel moment, italienii pot spera că-şi vor recâştiga locul de Champions pierdut în faţa Bundesligii şi că, după experienţa Bayern, Guardiola ar putea arunca un ochi şi către Serie A, acolo unde şi-a luat adio de la fotbalul mare, ca jucător.

Până atunci, avem două semifinale de cupă extrem de ofertante, în care Juventus, Inter, Roma si Lazio trebuie să demonstreze că tot ce s-a petrecut în sferturi nu e doar o întâmplare.