Un vulcan stins

25 de minute jucate la un nivel înalt dintr-un total de 180. Ultimele 25 de minute ale meciului tur. Cu atât se poate lăuda Napoli după dubla cu Athletic Bilbao. O dublă în care Napoli pornea favorită, s-a transformat într-un coşmar nu doar pentru echipa lui Benitez, ci pentru întreg fotbalul italian, aflat într-o continuă criză de rezultate.

Abia uitaseră italienii de eliminarea ruşinoasă de la Mondiale, că noua stagiune a început cu un alt eşec răsunător. 2-4 la general cu Athletic Bilbao e un rezultat care spune prea puţine despre diferenţa dintre cele două echipe. O diferenţa care s-a văzut foarte bine în primele 60 de minute ale dublei manşe, în care Napoli nu a mişcat în faţa bascilor, deşi juca pe teren propriu. La fel a fost si pe San Mames. Un stadion impecabil, întregit cu inaugurarea peluzei din dreapta, o arenă care contrastează puternic cu San Paolo, aflat într-un proces de degradare continuă. Poate fi şi aceasta o explicaţie pentru eşecul înregistrat de Napoli.

Parcă niciodată, în ultimii ani, Napoli nu a arătat atât de rău. Incapabili să reacţioneze în momentele dificile ale returului, napoletanii au oglindit perfect starea de spirit a antrenorului. Rafa Benitez, cel care a câştigat tot ce se putea în această meserie işi poate asuma o mare parte din vină. Şi totul a început nu acum, ci în urmă cu un an, când Benitez si de Laurentiis au pus la cale strategia pentru primul sezon al spaniolului, lângă Vezuviu. Napoli a pus la bătaie 100 de milioane de euro pentru transferuri. Atacul nu a dezamăgit. În schimb, apărarea... În Italia nu poţi câştiga nimic fără o apărare bine pusă la punct. Un amănunt pe care Benitez, altfel un tip extrem de calculat, pare că l-a omis. Pentru că în centrul defensivei au jucat Raul Albiol şi Britos, acum şi Koulibaly. O rezervă la Real Madrid, venită pe o sumă de titular, un jucator de lot, ca Britos, şi o altă achiziţie surprinzătoare. 10 milioane de euro pentru un fundas adus de pe locul 6 din Belgia. De parcă s-ar fi terminat fundaşii de valoare din Serie A. Nu l-am adăugat pe lista fundaşilor centrali pe Henrique, pentru că brazilianul a jucat mai mereu fundaş lateral şi nu reprezintă o soluţie mai bună decît cei enumeraţi anterior. Nici în poartă lucrurile nu stau diferit. Anul trecut a fost Reina, acum e Rafael. Care are şi el partea lui de vină la eşecul de pe San Mames. Cu astfel de nume, nu-i de mirare că nu rezişti nici măcar în faţa unui puşti de 18 ani, la meciul de debut, precum Unai Lopez.

Ar fi, totuşi, prea mult să aruncăm întreaga vină asupra fundaşilor. Pentru că Napoli, la toate capitolele, a fost total nepregătită pentru această dublă. Poate nu întâmplător Benitez spunea, înaintea meciului tur, că o ratare a calificării nu ar fi o dramă. Ştia el ce ştia. Singurul care a fost implicat sută la sută şi a dat tot ce putea a fost Higuain. Argentinianul a făcut returul palpitant, cu golul său de pe San Paolo. Tot el s-a zbătut în zadar, încercând să ţină cât mai mulţi jucători defensivi de-ai lui Athletic în jumătatea bascilor. Nesusţinut, Pipita aproape că cedat nervos într-un final în care el făcea pressing, iar toţi ceilalţi erau resemnaţi. Rămâne un mister de ce Gokhan Inler a rămas pe bancă în ambele meciuri, deşi Jorginho s-a simţit stingher lângă Gargano şi n-a făcut nici faza ofensivă, nici faza defensivă. După cum tot un mister rămâne şi Mertens. Exploziv în tur, când a schimbat faţa jocului, belgianul a fost inexistent pe San Mames. La fel ca Hamsik, în ciuda golului. A fi căpitan la Napoli înseamnă altceva decât a te plimba pe teren şi a aştepta o execuţie fortuită, mai degrabă, precum cea din startul reprizei secunde.

Napoletanilor le rămân campionatul şi Europa League. În Serie A, Napoli s-ar putea să nu mai prindă podiumul, după ce am văzut în meciurile cu bascii. În a doua competiţie continentală, poate ajunge până la capăt, aşa cum a făcut-o Chelsea, cu Benitez pe bancă. Asta în cazul în care suporterii şi, mai ales, Aurelio de Laurentiis vor digera uşor eşecul răsunător de pe San Mames.