Vali Moraru: Liniște! Daum lucrează pentru tine!

Am destui ani cât să pot spune că am trăit la maximum perioada de după căderea comunismului în România. Perioada aia “frumoasă” cu manifestații și contramanifestații, cu mâncătorii de salam cu soia, cu mineriade și gaze lacrimogene, cu cocaina de la sediul țărăniștilor, cu inflație galopantă și capitalism de junglă securistă. Și cu atâtea altele care ne-au omorât visele.

Printre care… “oamenii de bine”. Dacă nu erai “om de bine”, riscai mult: ți se putea găsi în privire o rămășiță de ceva intelectual iar în mustață și plete sigur ascundeai ceva subversiv. “Oamenii de bine” erau cei care se făceau că muncesc, nu gândesc. Oamenii de bine erau cei care asigurau liniștea atât de necesară conducătorilor pentru a “implementa” marele proiect de propășire a națiunii pe drumurile democrației.

Vă sună cunoscut? V-am reamintit de discursuri recente? Cumva din fotbal? Îl lăsăm la o parte deocamdată pe Răzvan Burleanu și zâmbetul de geniu neînțeles de plebe. Dar de Daum ce ziceți? Discursurile lui Cristoph Daum din ultimele zile m-au întors în timp mai bine de 25 de ani. Cine a trăit vremurile alea știe la ce mă refer. El e adevăratul român care dorește binele nației noastre fotbalistice. Îl cam sâcâim cu întrebări legate de plecare când omul are de implementat un mare proiect pe care nu avem cum să îl înțelegem. Da, rezultatele sunt dezamăgitoare, chiar și pentru el (serios?), dar nu ne gândim și noi ce deșert fotbalistic a găsit omul aici? Ce “grea moștenire” are? Vrem doar să distrugem?

Dimpotrivă, vrem să vedem că mai și construim ceva. Până să construim jucători (chestiune de care se ocupă alții deocamdată, nu federația), hai să construim ceva cu cei pe care îi avem. Vrem să vedem că mai știm să răspundem la fotbal cu fotbal. Atât cât știm, atât cât putem. Că avem niște trasee, că avem o tactică de joc, că dăm o pasă din prima, că facem o deviere “a la Hanca”…

Meciul Romania – Chile e cel mai bun exemplu că se poate. La un anumit nivel, în anumite condiții, dar se poate. De ce am senzația că e mai mult meritul jucătorilor pentru ce s-a întamplat la Cluj? De ce simt că pur și simplu alde Stancu, Stanciu și alții și-au luat puțin soarta în mâini la meciul ăsta?

Și mai vrem ceva. Să avem încredere în selecționer. Să ne câștige această încredere fără să mai bâjbâie sisteme de joc. Să nu fie de un an încoace într-un permanent proces de cunoaștere a jucătorilor. Să faca ceea ce a promis. Apropo, nu cumva Daum a promis că va învăța limba română? L-a surghiunit cineva să promită așa ceva? Că mai sunt câteva luni și i se termină mandatul.

Am spus-o și în emisiune, o scriu și aici: am senzația acută că noi nu avem selecționer, avem un ajutor de manager de proiect. Ceea ce e în regulă, e nevoie și de așa ceva. Doar că, stimați “oameni de bine”, poate că ne-ar trebui și un selecționer.

Mă găsești și pe pagina oficială de Facebook Vali Moraru.