Miodrag Belodedici a împlinit 55 de ani. Cele mai importante momente ale unei cariere spectaculoase

• Media: Fotbal Club, vineri, 19:30, DGS 1

• SuperLiga: Sepsi - Rapid, vineri, 20:30, DGS 1

"Căprioara", porecla cu care s-a ales încă de la o vârstă fragedă, datorită eleganţei din joc, este simbolul unei perioade după care fanii români tânjesc. Belodedici este singurul fotbalist român care s-a aflat pe teren în momentele de vârf ale fotbalului de la noi. Fostul libero a jucat şi finala Cupei Campionilor din 1986, când Steaua a învins-o pe FC Barcelona cu 2-0, în urma loviturilor de departajare, şi Cupa Mondială din 1994, din Statele Unite, unde "tricolorii" au fost la doar câteva minute de o semifinală cu Brazilia.

Chiar Belo a consfinţit eliminarea României. În sfertul de finală cu Suedia, pe Stanford Stadium, dublul campion european la nivel de club a ratat lovitura de la 11 metri care ne-a făcut mulţi ani să ne întrebăm "ce ar fi fost dacă...?". Nimeni nu s-a mirat că apărătorul a cărui carieră s-a identificat cu cele două Stele ale Estului, Steaua Bucureşti şi Steaua Roşie Belgrad, a fost ales să bată una dintre loviturile de departajare.

Cu doar 3 ani înainte, la Bari, ca jucător al campioanei fostei Iugoslavii, Belodedici s-a numărat printre cei care au marcat de la 11 metri, în finala CCE cu Olympique Marseille, pe care Steaua Roşie a câştigat-o cu 5-3. La finalul anului 1991, a terminat pe 8 în clasamentul Balonului de Aur. Îi avea alături pe Vladimir Jugovic, Robert Prosinecki, Sinisa Mihajlovic, Darko Pancev sau Dejan Savicevic. Nişte fotbalişti cu F mare, care, ulterior, au avut cariere incredibile la nume mari din Europa.

Pentru a juca alături de ei, "Belo" a fugit din ţară în 1988. Juca la Steaua, era campion al României şi al Europei, avea de asemenea nişte colegi extraordinari, dar voia mai mult. Chiar cu riscul unei suspendări şi a pierderii echipei naţionale. Deşi comunismul a căzut în 1989, nu a mers la Coppa del Mondo, un an mai târziu. Cornel Dinu a fost cel care l-a convins să revină, pentru preliminariile Mondialului din 1994.

Întoarcerea acasă a lui Miodrag Belodedici

La fel ca în cazul multor colegi ai săi de la Steaua Roşie, succesul continental l-a propulsat la următorul nivel. În1992, Belodedici a ajuns în Spania, la Valencia. Real Valladolid a fost pasul următor, apoi în 1996, a trecut oceanul şi a semnat cu mexicanii de la Atlante.

Cariera lui "Belo" în afara României şi a Iugoslaviei nu a ajuns la un nivel pe care, datorită talentului şi a calităţilor sale, l-ar fi putut atinge. În 1998, la 34 de ani şi la un deceniu după ce plecase din ţară, s-a întors la Steaua. A rămas până în 2001, când s-a retras cu un ultim titlu de campion. Al şaselea în Liga 1 şi al 11-lea din carieră. Palmaresul său mai cuprinde 5 Cupe ale României, o Cupă a Iugoslaviei, o Supercupă a Europei şi o Cupă Intercontinentală. Aceasta din urmă, câştigată cu alb-roşii din Belgrad. Cu 5 ani înainte, în aceeaşi competiţie, a dat un gol pentru Steaua împotriva lui River Plate, dar reuşita i-a fost anulată eronat pentru un offside. Argentinienii au câştigat cu 1-0, însă Belodedici a fost considerat aproape unanim adevăratul MVP al partidei.

Însă cariera lui Miodrag Belodedici nu trebuie judecată doar prin prisma trofeelor, oricum numeroase. Deşi, acum câţiva ani, privind la palmaresul său, a afirmat orgolios că "eu sunt cel mai titrat fotbalist român". Are argumente pentru asta, dar, pentru toată lumea, el va fi mereu "Căprioara". Cel mai elegant fundaş pe care l-a avut România.

Etichete: miodrag belodedici , steaua rosie belgrad , cupa campionilor europeni

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News