Exclusiv Omul Martin Tudor, pe teren și în afara lui. "M-a băgat în ședință de față cu taximetristul. A jurat că nu mai merge cu mine"

• Baraj SuperLiga: Dinamo - Csikszereda, luni, 20:00, DGS 1

• Serie A: Bologna - Juventus, luni, 21:45, DGS 2

Nana Falemi a acceptat să vorbească azi, pentru prima dată, despre decesul bunului său prieten, Martin Tudor. Fostul portar a murit săptămâna trecută, la vârsta de 43 de ani, în urma unui infarct. 

Albumul de amintiri mai avea multe pagini necompletate. Au strâns împreună nu doar victorii și înfrângeri, ci și momente, dincolo de fotbal, care le-au cimentat relația de amiciție. Acum, fostul mijlocaș pontează cuvinte care dor. 

"Tudorică era vecinul meu de cameră. El și Florentin Dumitru aveau camera lângă a mea, eu stăteam cu Eugen Nae. Eu aveam un program strict, iar el, un oltean tonic, plin de glume, venea mereu să-mi strice starea de spirit. Așa că niciodată nu ne plictiseam în cantonament, râdeam non-stop", demarează Falemi pentru Digi Sport. 

Martin Tudor, în timpul meciurilor

Martin Tudor știa că stă pe banca pe care au stat cândva Iordache, Duckadam, Stângaciu, Stelea, Ritli sau Gherasim. Profesionist până-n vârful mănușilor, Tudor se antrena draconic pe terenurile adiacente și își ridica nivelul de încredere după fiecare paradă. 

"La meci se transforma! Se schimba la față în ziua meciului, afișa o seriozitate sută la sută. Atingea un nivel maxim de concentrare. Intra în starea de competiție, nu mai vedea și nu mai auzea absolut nimic. Doar meciul din seara respectivă era în mintea lui.

La fiecare partidă zbiera până la fluierul final al arbitrului. Țipa ca din gură de șarpe să așeze apărarea, să nu scăpăm adversarii din marcaj, avea o atenție distributivă senzațională. Chestii de portari... Însă o făcea cu toată inima", continuă Falemi.

Martin Tudor, la finalul meciurilor

Și Tudor avea același semn distinctiv pentru orice portar: vocea. Dacă pe parcursul partidelor își biciuia colegii cu o cascadă de sfaturi sau cu un val de reproșuri, la final rămânea cu un glas imperceptibil. "După meci ieșea răgușit. Și, târziu, avea o voce groaznică. Avea gâtul varză. Și eu credeam că face mișto de mine, că-și transformă vocea.

Nu-l credeam până nu venea la mine Florentin Dumitru să-mi confirme că e vocea lui reală. Apoi râdeam cu toții, asta era atmosfera noastră frumoasă de la Steaua. Era un om foarte sufletist, transmitea o energie pozitivă și te încărcai cu o stare de bine de la el", mai face o incursiune în trecut fostul internațional din naționala Camerunului.

Martin Tudor, în drum spre stadion 

Tudor nu rămânea vreodată încruntat. Încasa cu demnitate glumele pe seama sa, dar își și tachina colegii. Iar în acea vreme, a Stelei din prima jumătate a anilor 2000, s-au țesut câteva povești unice. 

"Am mers la un moment dat cu taxiul, împreună, la stadion. În Ghencea. Cursa era scurtă, iar eu i-am lăsat taximetristului un bacșiș mic. Foarte puțin. Olteanul din el nu a rezistat. M-a băgat în ședință de față cu taximetristul. A jurat că nu va mai merge cu mine, cu taxiul! Să nu-l mai fac de râs!", continuă Falemi. 

Martin Tudor, în vestiar 

Ce a urmat în vestiar, înainte de antrenament? Plin de băieți care aveau centura neagră în umor, Fale n-a mai găsit portița de scăpare. "Din postura de fotbalist al Stelei, percepția lui și a altora, dar și în viziunea taximetriștilor, trebuia să lași un bacșiș mare.

Mă rog, mai mult mă testa, să vadă dacă țin la glumele lui. Evident, când am ajuns în vestiar, știa toată lumea ce se întâmplase în taxi. În doar cinci minute, știa și bucătarul, știa și femeia de serviciu". 

Martin Tudor, omul mereu cu zâmbetul pe buze 

Zâmbetul de pe buzele oamenilor din vestiar nu s-a mai stins câteva zile după acel episod, dar Falemi a ținut piept avalanșei de ironii. Cum și-l va aminti toată viața pe Martinică? Pe Tudorică?

"Așa mi-l amintesc. Și așa mi-l voi aminti toată viața. Mereu cu zâmbetul pe buze, omul bun care ajuta pe toată lumea, omul care-ți transmitea o stare de bine, îți ridica nivelul mental pe teren, te ținea în priză și știa să comunice.

A fost un om minunat, dar și un portar valoros. Aud și acum galeria Stelei cum îi scanda numele, parcă revăd și acum momentele în care se urca pe gard", încheie Falemi pentru Digi Sport.  

Martin Tudor a plecat, pe 30 martie, acolo unde se duc oamenii, de milioane și milioane de ani. A plecat însă mult prea devreme. 

Etichete: steaua , interviu , ghencea , falemi , martin tudor

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News