Special

Un român a stat 5 zile în Coreea de Nord și nu i-a venit să creadă ce a văzut la Phenian! ”I-au cerut telefonul. N-ai voie”

• Media: Digi Sport Special, joi, 20:30, DGS 1

• Media: Fotbal Club, joi, 18:30, DGS 1

În urmă cu o săptămână, Coreea de Nord a găzduit primul Maraton Internaţional de la Phenian din ultimii şase ani, la care au participat alergători străini veniţi la competiţie în această ţară izolată care şi-a ţinut graniţele în mare parte închise în timpul pandemiei.

Coreea de Nord şi-a închis graniţele în 2020, la începutul pandemiei de COVID-19, dar a ridicat treptat restricţiile începând din 2023 şi a permis grupurilor de turişti ruşi să intre în ţară, dar capitala Phenian rămâne în continuare închisă turismului obişnuit. Printre cei aproximativ 200 de străini care au luat startul la maraton s-a numărat și românul Ştefan Gavril (35 de ani).

• Citește și: La 8 ani după ce a lucrat în Coreea de Nord, a primit un e-mail neașteptat: ”Am crezut că e o glumă. Imposibil”

Galerie Foto

Ștefan Gavril, după ce a participat la maratonul din Coreea de Nord: ”Când am ajuns acolo, mi s-a părut mai bine faţă de ce părea din video-uri”

Cu dublă legitimare în ţară, la CSM Cluj şi CSU Cluj, în timp ce în străinătate aleargă pentru Nice Cote d'Azur Athletisme, atletul născut la Braşov şi care trăieşte în Italia a ieşit pe locul 11 la maratonul de la Phenian, cu timpul de două ore, 19 minute şi 50 de secunde.

Experienţa în Coreea de Nord i-a adus lui Gavril realitatea despre o ţară comunistă, diferită faţă de ceea ce ştia de pe reţelele sociale. A rămas uimit de faptul că, în cele 5 zile pe care le-a petrecut acolo, a văzut maşini de provenienţă occidentală pe străzi sau că atleţii nord-coreeni erau îmbrăcaţi cu echipament Adidas. Dar şi de condiţiile foarte bune de pregătire ale sportivilor, de restricţiile impuse de regimul de la Phenian sau de faptul că mâncarea seamănă cu cea din România.

• Citește și: Kim Jong-un a spus ”STOP” și i-a interzis în Coreea de Nord

Galerie Foto

”Am plecat cu gândul să cunosc sau să văd ceva nou. Pentru că eram învăţat cu video-urile de pe Instagram, de pe TikTok, şi arăta o lume aşa mai... nu ştiu... foarte închisă, foarte... că ne-ar urî pe toţi, toţi oamenii, nu ştiu cum să-ţi zic. Dar când am ajuns acolo, mi s-a părut mai bine faţă de ce părea din video-uri.

Adică au tot felul de maşini, şi Audi, şi Mercedes, şi de toate. Doar că, din ce am înţeles de la ei, ei nu au maşină privată, cum ar veni proprietate privată. Toate maşinile sunt ale firmelor şi tot aşa. Cât muncesc, au maşină, după aia nu mai au dreptul la maşină. Iar la haine, aşa, nu ştiu, mi s-au părut îmbrăcaţi normal.

Bineînţeles, în afară de oamenii din armată, pe care îi vezi pe stradă, că sunt îmbrăcaţi în uniformă, şi poliţia la fel. Dar în rest, cetăţenii simpli mi se păreau îmbrăcaţi normal. Au nişte mărci proprii, plus Adidas. Atât am văzut aici, Adidas. Dacă aţi văzut poze de la competiţie, cu nişte treninguri albastre sau roşii, toate erau de la Adidas. Dar, nu ştiu, în ce mod, în ce fel... Chiar am rămas şi uimit, mă aşteptam la ceva chinezesc, un brand chinezesc, un brand asiatic, ceva.

În prima zi, de fapt, chiar când ne-am urcat în avion să mergem spre ei, erau un fel de reguli, ceva de genul, dar mai mult se uitau la noi să vadă ce voiam să facem. Erau câteva persoane care stăteau doar cu camera în mână, parcă aşteptau un eveniment, ceva.

Ștefan Gavril nu ar refuza să se întoarcă în Coreea de Nord: ”Aș mai merge și la anul”

Doar aşteptau să vadă ceva ciudat şi să filmeze. Aceste persoane au avut parte de o restricţie un pic mai mare. Adică au stat mai mult cu ochii pe ei. Era cineva mereu lângă ei. Pe când, dacă îţi vedeai de treaba ta, te lăsau în pace. Pe mine şi pe colegul cu acelaşi manager, mergeam şi la alergare, ne lăsau să plecăm singuri. În prima zi au venit după noi, cam 300 de metri, să vadă unde mergem, dar după aia ne-au lăsat.

După aia nu ne-au mai prins (n.r.- râde). Dar ne-au lăsat şi cu telefonul. Într-adevăr, când ne-am întors înapoi, colegului din Maroc i-au cerut telefonul să vadă ce poze are în el. Credeau că ar fi făcut cine ştie ce, dar nu făcuse nimic.

Bineînţeles, când ne spuneau că nu avem voie să filmăm unitatea militară, da, îi înţelegeam. Dar uneori, nu ştiu, la blocuri sau la chestii din astea, sau unele lucruri erau fără rost, când nu aveai voie să le pozezi. De exemplu, la statuia liderilor, aveai voie să le filmezi, să faci ce vrei. Dar era, într-o clădire, un tablou cu el şi n-aveai voie să îi faci poză.

Mâncarea mi s-a părut destul de apropiată de noi, să zicem aşa. Deci se mănâncă de bază, nu ştiu, cartofi, piure, ouă, raţă, găină, simplu. Dar ne dădeau cam 4-5 feluri de mâncare, la fiecare masă. Şi de acolo trebuia să ne alegem, dar puteam să le mâncăm şi pe toate dacă puteam.

A fost o experienţă inedită. Adică mi s-a părut chiar o ţară de vizitat, mai aşa, mai diferită. De obicei, călătoresc mult pentru cursele scurte, dar multe oraşe sunt aproape la fel. Pe când acolo e un pic mai diferit.

Sincer, aş mai merge şi ediţia viitoare, la anul, doar să-mi spună un pic mai din timp, că m-aş pregăti mai bine, să alerg mai tare. Că acum, doar în decembrie s-au luat propunerile şi în ianuarie ne-a spus dacă suntem acceptaţi sau nu”, a spus Ștefan Gavril, potrivit Agerpres.

Etichete: coreea de nord , phenian , Ștefan gavril , maraton coreea de nord , roman coreea de nord

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News