Retragerea unui campion. 10 idei despre Marian Oprea

• Liga 1: FC Voluntari - CS Mioveni, vineri, 18:00, Digi Sport 1

• Liga 1: Rapid - Gaz Metan Mediaș, vineri, 21:00, Digi Sport 1

Decizia grea. Marian Oprea și declarația puternică: "Ca orice altceva în viață, și asta trebuia să se termine. Sper să fie și drumul cel nou la fel de entuziasmant"

• Oprea e pe 16 în clasamentul mondial all-time la triplusalt, cu 17,81 m
• Piteșteanul a participat la trei ediții ale JO

La 38 de ani, Marian Oprea, vicecampion olimpic la Atena în proba de triplusalt, și multiplu medaliat la CM și CE, a hotărât să pună stop carierei. Al doilea medaliat olimpic al atletismului masculin după sulițașul Gheorghe Megelea a trăit cât pentru trei vieți în atletism. A concurat la trei ediții ale JO, a sărit pe stadioane unde tribunele gemeau de oameni și lumea era în delir, dar lipite de suflet îi rămân și concursurile din țară. De pe Dinamo, o arenă care era populată doar de cei din familia atletismului, din Piteștiul natal sau din sala încărcată de istorie de pe Maior Coravu.

"Ca orice altceva în viață, și asta trebuia să se termine. Sper să fie și drumul cel nou la fel de entuziasmant", spune Oprea, pentru digisport.ro. Piteșteanul devine antrenor la CSM București al triplusaltistei Georgiana Aniței și deschide un nou capitol în viața sa.

Prin tunelul timpului, pe ruta Pitești - București, cu microbuzul ticsit de pasageri 

Asemenea multor sportivi români care au făcut naveta spre antrenamente, drumurile lungi nu l-au ocolit nici pe Oprea. Marian a început atletismul în Piteștiul natal, sub îndrumarea Doinei Anton, dar odată cu obținerea unor rezultate importante, a început să se pregătească în București. Triplusaltistul mergea în fiecare zi cu microbuzul pe ruta Pitești - București și ieșea o călătorie de pomină.

Dacă prindea un scaun liber, sportivul de 1,91 m stătea chircit, cu rucsacul pe genunchi sau sub scaunul din fața sa când avea noroc. Dacă nu prindea un loc liber, stătea în picioare o oră plină de peripeții, se agăța de barele de susținere din microbuz și ajungea cocoșat la antrenamentul din Complexul 23 August.  

"Așa era în acele vremuri, m-a întărit acea perioadă. Până să ajung să-mi iau carnet, să-mi iau mașină, am trecut și prin acele momente, pe care le consider frumoase acum. Atunci era o adevărată încercare...", aruncă Oprea o privire nostalgică spre a doua jumătate a anilor '90. 

Rivalitatea cu suedezul Christian Olsson și felul în care era perceput de fanii adversarului său și de jurnaliștii din Suedia 

Marian Oprea a concurat timp de două decenii la cel mai înalt nivel, perioadă în care triplusaltul era o probă plină de atleți de calitate. I-au fost adversari Nelson Evora, Gregorio Jadel, Philips Idowu, Nathan Douglas, Teddy Tamgho sau Christian Taylor. Dar marele său rival cu care a dezvoltat o luptă continuă a fost suedezul Christian Olsson (40 de ani), fost săritor în înălțime! Suedezul e cel care a cucerit aurul la Atena 2004. În anii 2000, directorii marilor Grand Prix-uri plăteau burse mari pentru a-i avea pe afiș pe Oprea și pe Olsson.

Rivalitatea lor devenise captivantă, iar publicul adula tehnica probă de la groapa de nisip. "Cel mai mult mă impresiona respectul pe care mi-l acordau fanii suedezi ai lui Olsson. Începusem să-i cunosc pe mulți dintre ei. Mă așteptau după concursuri pentru autografe, pentru poze, îmi adresau și multe întrebări. Era acea formă de respect acordată rivalului favoritului lor. Și jurnaliștii din Suedia mă sunau în acea perioadă, mă așteptau după concursuri... Era reflectată pe larg lupta dintre mine și Olsson în anii 2000 și cred că am pus și noi o picătură de frumusețe pe tabloul atletismului mondial al acelei perioade", spune "Stuțul", pentru digisport.ro.

Galerie Foto

Marian Oprea și patina timpului. Vocea fanului reîntâlnit după mulți ani. "Marian, Marian!"

În familia fanilor atletismului există un grup al celor care călătoresc necontenit la concursuri. Știu totul la centimă despre toate probele, îi cunosc pe protagoniști și au mereu îndesat în rucsac albumul cu poze și autografe. De cele mai multe ori, stau ore în șir, la Mondiale sau Europene, pentru a le smulge un zâmbet atleților.

"Cel mai mult m-a impresionat un fan suedez al lui Olsson. L-am cunoscut la începutul anilor 2000, apoi îl vedeam constant la concursuri. Mă întreba ce mai fac, mă aștepta după Grand Prix-uri. Multă vreme nu-l mai văzusem. Până când, în urmă cu câțiva ani, când eram pe culoarul de încălzire la un concurs din străinătate, aud o voce care mă strigă din tribune. <<Marian, Marian!>>.

Știam că nu prea erau români în acel oraș. Când m-am uitat mai bine, era acel fan suedez. Același domn distins, dar acum cu barbă, trecuseră anii peste el, dar dragostea pentru atletism rămăsese la fel de arzătoare", mai face o trecere Marian pe la masa trecutului.

• 17,79 m e recordul personal în aer liber al lui Christian Olsson
• 17,81 m e recordul personal în aer liber al lui Marian Oprea
• Christian Olsson s-a îndrăgostit de triplusalt după ce a fost pe stadionul din Goteborg, la CM 1995, când Jonathan Edwards a stabilit recordul mondial al probei, 18,29 m (7 august 1995, Ulevi)

Risca să nu mai poată urca pe scări. I-a fost extirpată o pernuță cu lichid, a mers în cârje și a rămas cu o cicatrice imensă pe genunchi

Săritorii sunt predispuși la tot soiul de accidentări din cauza șocurilor de la bătaie și aterizare care le cutremură întregul corpul. Oprea n-a scăpat de dureri. Pe tot parcursul carierei a simțit că parcă cineva îi înfige un burghiu în diferite părți ale corpului. A concurat cu infiltrații și a scrâșnit din dinți. A avut rupturi musculare și hernie de disc lombară. A suferit inflamații ale tendoanelor și s-a operat spre finalul lui 2008, la Turku (Finlanda), de tendinită patelară, cunoscută în atletism drept boala săritorului.

Decizia a luat-o cu greu. Știa că intervenția îl va scoate din circuit pentru o perioadă, dar dacă nu ar fi făcut-o risca să nu mai poată urca nici scările.
Tendonul rotulian fusese afectat atât la origine, cât și la inserție, în urma șocurilor produse de-a lungul carierei, în timp ce bursa - pernuța cu lichid dintre tendon și tibie - a fost extirpată întrucât era inflamată din cauza traumatismelor repetate din timpul carierei.

Vicecampionul olimpic n-a fost anesteziat total. Și-a urmărit operația într-un monitor doar 60 de minute din cele 120. În următoarele 60 n-a mai rezistat presiunii. A cuprins tavanul cu privirea și, pe finalul intervenției, a adormit. A mers în cârje o bună perioadă, s-a uitat la TV cum adversarii săi concurau în Ovalul Magic și a rămas cu o cicatrice de vreo 10 centimetri în zona genunchiului stâng. Fișa medicală e îngropată într-un sertar de la Pitești și uitată de tot. Amintirile din cel mai vechi oraș al Finlandei îl vor însoți toată viața.

Momentul revenirii, medalia din Barcelona și o poză sugestivă: "Atunci m-am simțit din nou liber, ca o pasăre"

Elevului Doinei Anton îi lipseau concursurile, dar și-a hrănit moralul cu speranța că va fi din nou în top pe pista de șotron. A ratat Mondialul din 2009 din Berlin, marcat de recordul mondial la 100 m (9,58) stabilit de Usain Bolt, dar a revenit și mai puternic, la Europeanul din 2010 din Barcelona. A luat argintul cu o încercare de 17,51 m. "Atunci i-am bătut pe toți, dar am omis unul singur", rememorează Marian Oprea. Britanicul Philps Idowu își realizase record personal cu 17,81 m, exact performanța sinonimă cu recordul României, stabilit de triplusaltistul român în 2005, la Zurich.

Barcelona a fost momentul în care Oprea a realizat că viața în atletism nu-și încetează cursul ei fenomenal. Avea 28 de ani și, ca o descătușare, imediat după concursul care i-a adus argintul a mers într-o piață celebră a orașului catalan. A hrănit câțiva porumbei și a și-a făcut poze care reflectau starea sa spirit, ieșirea triumfală dintr-un labirint al chinurilor și al căutărilor din perioada de recuperare, în care a mers ajutat de două cârje devenite pritene. "La Barcelona m-am simțit din nou liber, ca o pasăre. M-am pozat cu acei porumbei, am fotografiile și acum, nici nu-mi vine să cred că au trecut 10 ani de la acel moment", mai face Oprea o trecere prin cariera sa.

Cine l-a poreclit "Struțul" pe Marian Oprea și amintirea din Beijing

Jurnaliștii străini îi spunea lui Oprea "Cangurul", dar în România, fostul triplusaltist a devenit cunoscut în lumea sportului și cu porecla "Struțul". În anii 2000, ziarele vremii titrau cu litere de-o șchioapă 'Struțul", iar colegii săi mai tineri din lotul României îl chestionau mereu pe Marian pe tema supranumelui său. 

"Eram în timpul unui antrenament la Pitești și unul dintre colegii mei m-a botezat așa. Apoi, s-a tot răspândit și așa a rămas până azi. După ce s-a terminat ediția Jocurilor Olimpice de la Beijing, am mers mai mulți sportivi din lot la o grădină zoologică din afara orașului și n-am mai scăpat, m-am pozat cu niște struți", povestește campionul mondial de juniori de la Santiago de Chile (2000). 

Endorser pentru o companie celebră de echipament sportiv

Apreciat de tânăr și perceput de specialiști după Mondialul din 2000 drept un viitor protagonist al probei, Marian Oprea și-a mărit treptat capitalul de popularitate în atletismul mondial. "Mi-a plăcut mereu să spun că adopt strategia pașilor mărunți în carieră, dar și în viață. Iar despre triplusalt mi-a plăcut mereu să spun că e un fel de șotron al copilăriei", afirmă actualul antrenor. 

Rezultatele și prezențele la cele mai importante concursuri ale vremii l-au făcut pe Oprea un personaj interesant pentru compania americană Nike. Timp de aproape 10 ani, recordmenul României la triplusalt a fost imagine Nike în România, ceea ce puțini sportivi români reușiseră într-o vreme în care relația dintre companiile de prestigiu și sportivi făcea doar pași timizi. 

A ratat JO de la Londra pentru un centimetru. COSR, fără reacție 

În istoria olimpismului românesc, factorii decidenți ai forului de lângă Arcul de Triumf au făcut zeci de compromisuri pentru sportivi sau i-au tratat cu dispreț când au ales să le ofere echipament sportiv de mâna a doua, cum au făcut-o la Rio de Janeiro, când treningurile tricolorilor s-au rupt sau s-au decolorat după prima spălare. 

În 2012, forul condus pe atunci de Octavian Morariu și Ioan Dobrescu nu l-a inclus pe Oprea în lotul pentru Londra pentru un singur centimetru, deși la edițiile precedente, cele de după 1989, COSR avusese grijă ca lotul României să fie cât mai numeros și nu a ținut cont întotdeauna de standardele stricte de participare, la diferite discipline sportive.

Palmaresul lui Marian Oprea

• Medalie de argint la Jocurile Olimpice din 2004 și locul 5 în finala de la JO din Beijing 2008
• Bronz la Campionatul Mondial în aer liber de la Helsinki (2004)
• Argint la Europeanul în aer liber din Barcelona (2010) și bronz la Europeanul în aer liber de la Goteborg (2006)
• Campion mondial de juniori în Santiago de Chile 2000 și campion european de juniori la Grosetto 2001
• Argint la Europeanul din Viena (indoor) 2002, bronz la Europeanul din Paris (indoor) 2011 și bronz la Europeanul din Praga (indoor) 2015
• Cupa Mondială: aur la Split 2010 și bronz la Atena 2006
• Vicecampion mondial universitar în Beijing 2001 

Marian Oprea, pe locul 16 în clasamentul mondial al tuturor timpurilor la triplusalt 

Cu performanța sa de vârf, 17,81 m, stabilită în 2005 la Lausanne, Marian Oprea ocupă locul 16 în clasamentul tuturor timpurilor. Vârful mondial rămâne cel al britanicului Jonathan Edwards, actual comentator în Marea Britanie. În 1995, la Campionatul Mondial din Goteborg, Jonathan Edwards întindea ruleta la 18,29 m, performanță de neclintit până azi în atletismul mondial. 

În urmă cu cinci ani, americanul Christian Taylor s-a apropiat amenințător de rezultatul lui Edwards, reușind un senzațional 18,21 m, la Beijing. Taylor a stabilit astfel a doua performanță la triplusalt din toate timpurile. 

Triplusaltul mondial e deschis pentru noi rivalități, pentru noi performanțe. La 38 de ani, Marian Oprea tocmai începe să scrie un nou capitol din viața sa.