Michael Jordan, "omul în care s-a deghizat Dumnezeu", împlineşte 54 de ani

• La Liga: Betis - Barcelona, sâmbătă, 19:30, DGS 1

• SuperLiga: Rapid - Corvinul, sâmbătă, 21:30, DGS 1

Performanţa a fost reuşită în doar al doilea sezon petrecut de Jordan în NBA şi la scurt timp după o accidentare gravă, din cauza căreia a ratat cea mai mare parte a sezonului regulat. Tânărul care uimise cel mai puternic campionat de baschet al lumii încă de la primele meciuri nu devenise încă The GOAT (Greatest of All Time), dar seri precum cea din Boston arătau tuturor că în Chicago se întâmpla ceva cu adevărat special.

Michael Jordan a fost nevoit să aştepte încă cinci ani pentru primul său titlu de campion NBA, dar recordurile începuseră deja să cadă, iar atunci când cel mai cunoscut număr 23 din istoria sportului şi colegii săi de la Bulls au prins gustul sucessului, Chicago a devenit capitala mondială a baschetului.

"Taurii" au cucerit şase titluri NBA în opt ani (1991, 1992, 1993, 1996, 1997 şi 1998), de fiecare dată cu Michael Jordan fiind desemnat MVP al finalei. Magic Johnson (Los Angeles Lakers), Clyde Drexler (Portland TrailBlazers), Charles Barkley (Phoenix Suns), Shawn Kemp (Seattle SuperSonics) şi Karl Malone (Utah Jazz) i-au fost rivali în cele şase finale, fără a reuşi să i se opună.

Hegemonia celor de la Bulls, care a amintit de cea a lui Boston Celtics din anii '60, a fost întreruptă doar de prima retragere a lui Jordan, în 1993, o decizie luată în urma uciderii tatălui său, James, pentru a onora o promisiune făcută acestuia. Aceea de a juca baseball profesionist.

MJ nu a putut, însă, să stea departe de sportul pe care l-a dominat de o manieră nemaiîntâlnită până atunci, iar în 1995 şi-a anunţat revenirea prin două cuvinte care au făcut repede înconjurul lumii: "I'm back!". Ar fi fost ca şi cum nu ar fi plecat. La scurt timp după întoarcerea pe teren, purtând numărul 45, a făcut unul dintre meciurile de referinţă ale carierei, înscriind 55 de puncte la Madison Square Garden, împotriva lui New York Knicks.

Sezonul 1994/95 s-a încheiat cu o dezamăgire. Bulls a pierdut în semifinalele Conferinţei de Est, în faţa lui Orlando Magic, dar în stagiunea următoare Jordan a purtat din nou celebrul său număr 23, iar echipa din Chicago, în care Dennis Rodman s-a alăturat lui Scottie Pippen şi Toni Kukoc, a fost de neoprit. În sezonul 1995/96, "taurii" au stabilit un nou record de victorii (72, din 82 de meciuri) şi au recucerit titlul, câştigat în precedenţii doi ani de Houston Rockets.

Michael Jordan avea să se retragă din nou, în 1998, după al şaselea titlu cucerit de Bulls, decis de una dintre obişnuitele sale aruncări pe final de meci, împotriva lui Utah Jazz. În 2001, la 38 de ani, s-a întors pe teren, de această dată la Washington Wizards, o experienţă de doi ani nereuşită, pentru că echipa din capitala SUA a ratat de fiecare dată calificarea în play-off, iar Jordan a avut de suferit din cauza accidentărilor.

Retragerea definitivă a venit în 2003, iar în prezent, Jordan este proprietarul echipei Charlotte Hornets, devenind primul fost jucător care deţină o franciză în NBA. Alegerea nu este întâmplătoare. Charlotte se află în statul North Carolina, locul în care "Air" Jordan a crescut şi unde a început legenda sa. Ca student la North Carolina University, a marcat coşul decisiv în finala NCAA (campionatul universitar) în 1982, iar în 1984 a condus echipa Statelor Unite spre titlul olimpic, la Los Angeles. Antrenorul Spaniei, adversara din finală, era uimit de calităţile lui MJ: "Cred că poate să zboare!".

De altfel, "zborul" spre coş al lui Jordan avea să fascineze fanii din întreaga lume în următoarele două decenii şi avea să creeze o industrie de miliarde de dolari, prin intermediul Nike, care avea să devină sponsorul oficial al numărului 23.

Titlul olimpic din 1984 nu a fost singurul pentru Jordan. În 1992, a făcut parte din, probabil, cea mai puternică echipă construită vreodată în istoria baschetului, alături de Magic, Bird, Barkley, Pippen, Malone, Patrick Ewing sau David Robinson. La Barcelona, echipa SUA, numită "Dream Team" s-a distrat cu toţi adversarii şi a luat aurul, la capătul unui turneu în care a ridicat standardul baschetului la un nivel imposibil de atins de atunci.

Când s-a retras, în urmă cu aproape un deceniu şi jumătate, Michael Jordan lăsa în urmă cifre incredibile - de şase ori campion NBA, de tot atâtea ori MVP al finalei, de cinci ori MVP al sezonului regulat, de zece ori cel mai bun marcator al ligii, 14 prezenţe în All-Star Game, de trei ori MVP al All-Star Game-ului, de trei ori sportivul anului în SUA, inclus între cei mai valoroşi 50 de jucători din toate timpurile, 32.292 de puncte reuşite în carieră (locul 4 all-time), 6.672 recuperări şi 5.633 de pase decisive. În aceste condiţii, nimeni nu a fost surprins când, în 2009, Jordan a fost inclus în Hall of Fame.

Însă cifrele nu sunt suficiente pentru a explica măreţia unui om care a schimbat pentru totdeauna baschetul. Un om pe care, câteodată, adversarii îl puteau confunda cu Dumnezeu.

Etichete: jocurile olimpice , nba , chicago bulls , michael jordan , dream team

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News