Frumusețea unui muribund

Se spune că o minune nu ţine mai mult de trei zile! În cazul lui Wigan şi al lui Roberto Martinez, miracolul a durat mai bine de trei ani! În condiţiile celui mai mic buget şi al unuia dintre cele mai mici stadioane din Premier League, gruparea patronată de Dave Whelan s-a menţinut în elita fotbalului englez datorită măiestriei tânărului manager spaniol.

Trei ani la rând, Martinez a salvat-o pe Wigan de la retrogradare în ultima etapă, graţie unui fotbal estetic şi a unui optimism debordant insuflat de antrenorul de 39 de ani tuturor celor din club. Apoi, Roberto a primit o ofertă mult mai atrăgătoare financiar de la Aston Villa, dar a spus pas şi a rămas pe DW Stadium pentru a-şi continua treaba cu încrederea că mai poate produce minuni.

Uneori, distanţa de la bucurie la tristeţe este extrem de mică, precum o linie subţire ce delimitează viaţa de moarte. Wigan şi-a atins Everestul sâmbăta trecută, prin câştigarea Cupei Angliei în faţa colosului Manchester City, cel mai important trofeu din istoria sa de 81 de ani.

Însă, trei zile mai târziu, a venit prăbuşirea în abis: retrogradarea în Championship, după opt ani în Premier League. Au fost puţine echipe din Anglia de care să-mi pară atât de rău în momentul când se despărţeau în lacrimi de prima scenă. Am regretat şi picajul lui Blackpool, din 2011, cu un manager, Ollie Holloway, de pus pe rană şi cu un fotbal seducător, la fel m-a întristat şi acum căderea lui Wigan.

Însă, Roberto Martinez îşi păstrează optimismul, pentru care merită un premiu special. "Vom depăşi toate obstacolele, vom învinge toate cotele care ne sunt potrivinice pentru a ne asigura că acest club va avea un viitor strălucitor", a spus spaniolul imediat după eşecul cu Arsenal, care a condamnat-o pe Wigan.

În aceste cuvinte, Martinez şi-a rezumat propria filosofie, care îi va fi de mare ajutor în carieră. Fie că va continua pe DW Stadium, fie că nu!