Zanetti, un Forrest Gump al Interului

Peste câteva zile, Javier Zanetti va împlini 43 de ani. Cu această ocazie, vă invit să ne reamintim de cariera fotbalistului fără plămâni, care a scris istorie pentru Inter şi Argentina.

„A fost o onoare să fiu antrenorul său”, a declarat Jose Mourinho după noaptea magică de 22 mai 2010, în care Javier Zanetti a devenit singurul căpitan al unei echipe din Italia care realizează tripla de vis campionat-cupă-Champions League. Finala de la Madrid, câştigată în faţa lui Bayern Munchen cu 2-0, a reprezentat meciul 700 al lui Zanetti în tricoul nerazzurro din totalul celor 858 de prezenţe pentru Inter de-a lungul a 19 ani de poveste. Poreclit „Pupi” atunci când juca în Argentina, Zanetti a devenit cunoscut fanilor de pe Giuseppe Meazza drept „Tractorul”, datorită calităţilor sale fizice şi mentale extraordinare care l-au ajutat să devină şi jucătorul de câmp cu cele mai multe meciuri oficiale disputate în întreaga istorie a fotbalului. Cu 1123 de partide la activ, Javier Zanetti a fost depăşit la acest capitol doar de legendarii portari Peter Shilton, cu 1362 de meciuri, şi Rogerio Ceni, cu 1200. Zanetti a fost şi un exemplu de sportivitate, în cele 858 de jocuri pentru Inter fiind eliminat doar de două ori. Într-o lume în care loialitatea este pe cale de dispariţie, Javier Zanetti s-a distins prin simplitatea sa, fiind exact antiteza la cultul celebrităţii moderne. „Zanetti este un caracter nepreţuit. Este extraordinar tocmai fiind un tip obişnuit”, l-a descris cel mai bine legenda Interului, Giacinto Facchetti.

Născut pe 10 august 1973 la Buenos Aires, Javier a început fotbalul la modesta echipă din liga secundă a Argentinei, Talleres de Remedios de Escalada, după ce a fost respins de Independiente. În 1993, la 20 de ani, a ajuns la Banfield pentru care a debutat în prima divizie împotriva lui River Plate, pe 12 septembrie, iar 17 zile mai târziu marca primul său gol împotriva lui Newell‘s Old Boys. Evoluţiile sale extraordinare i-au adus şi debutul în naţionala Argentinei sub comanda lui Daniel Passarella într-o partidă cu Chile disputată pe 16 noiembrie 1994. De atunci şi până în 2011, când a disputat ultimul său joc pentru reprezentativa albiceleste, în sfertul de finală de la Copa America, pierdut la penalty-uri în faţa Uruguayului, Zanetti a adunat un număr record 143 de selecţii şi a marcat cinci goluri. Cu naţionala Argentinei, „Pupi” a jucat la cinci ediţii ale Copei America şi la două turnee finale de Campionat Mondial, în 1998 şi 2002, cucerind şi medalia de argint la Jocurile Olimpice din 1996 de la Atlanta. „Zanetti este mai bun decât noi toţi laolaltă”, a spus Diego Maradona în 2008, când a devenit selecţionerul Argentinei, dar cu toate acestea, l-a lăsat în afara lotului pentru Cupa Mondială din 2010, la doar câteva săptămâni după ce cucerise Champions League cu Inter!

Dorit de giganţii din Argentina, Boca Juniors şi River Plate, Zanetti a decis să mai rămână un an la Banfield, iar în 1995, alături de colegul său de echipă, Sebastian Rambert, a ajuns la Inter. Unul dintre ei nu a bifat niciun minut la Milano şi a plecat după doar şase luni la Real Zaragoza, celălalt a rămas 19 ani şi a devenit o legendă a clubului nerazzurro! Zanetti avea să joace la Inter sub comanda a 19 antrenori diferiţi, un adevărat record mondial!, printre care Luis Suarez, Mircea Lucescu, Marcello Lippi, Hector Cuper, Roberto Mancini şi Jose Mourinho. Pe Giuseppe Meazza, Zanetti a cucerit 16 trofee, dintre care 15 din postura de căpitan: Cupa UEFA, în 1998, cinci scudetti, patru Cupe ale Italiei, patru Supercupe ale Italiei, trofeul Champions League şi Mondialul Cluburilor. Pe 20 septembrie 2011, în confruntarea cu Novara, el avea să depăşească şi recordul de meciuri disputate pentru Inter ce-i aparţinea lui Giuseppe Bergomi, alături de care a şi jucat în primii săi ani în Italia. „La primul antrenament la care a participat cu noi, nu a pierdut niciodată mingea. Era, pur şi simplu, lipită de piciorul său. Din acea zi, am ştiut că va face istorie!”, a declarat Bergomi.

„A fost cel mai dificil adversar pe care l-am înfruntat vreodată”, l-a descris Ryan Giggs, care l-a întâlnit prima dată pe Zanetti în sferturile de finală din Champons League din 1999, iar Paolo Maldini, căpitanul legendar al marelui Milan, l-a numit drept „cel mai respectat inamic” al său.

Javier s-a remarcat şi prin flexibilitatea sa şi, mai ales, prin capacitatea de a se adapta pe orice post în teren: a jucat la fel de bine şi ca fundaş dreapta, şi ca fundaş stânga, mijlocaş de bandă sau mijlocaş defensiv. Care a fost secretul său? A răspuns chiar în cartea sa autobiografică: „Nu este vorba de niciun sacrificiu. Iubesc această muncă grea. Iubesc viaţa asta! Fiecare antrenament, fie că este în frig, în ninsoare, în ploaie sau în arşiţă mi-a oferit bucurie, m-a făcut să zâmbesc. Sunt un om norocos!”

La fel ca şi în fotbal, Zanetti a fost devotat unei singure iubiri. S-a căsătorit pe 23 decembrie 1999 cu Paula De la Fuente, prietena sa din adolescenţă, care i-a înţeles perfect pasiunea pentru fotbal şi alergat. „Dacă ar fi fost să mă supăr de fiecare dată când Javier pleca la antrenament, ar fi trebuit să am o mutră acră încă de când aveam 14 ani!” Zanetti nu a putut sta fără să nu alerge puţin măcar nici în ziua nunţii sale, între slujba religioasă şi petrecere!

Javier Zanetti a alergat fără oprire până în 2013, când a suferit o ruptură a tendonului lui Ahile. Avea 39 de ani şi se părea că acela va fi şi sfârşitul carierei de fotbalist. Numai că „Il Capitano” a vrut să mai joace măcar o dată în faţa suporterilor de pe Meazza şi, la jumătate de an distanţă, a revenit pe teren cu doar trei luni înainte de a împlini 40 de ani! Pe 18 mai 2014, la aproape 41 de ani, a disputat ultima sa partidă pentru Inter, împotriva lui Chievo Verona, după care a fost numit în funcţia de vicepreşedinte al clubului nerazzurro.