ZIUA CÂND FLUIERUL TACE

Mâine seară, la Mediaş, Cristi Balaj va intra pentru ultima dată într-un vestiar de pe un stadion de fotbal în calitate de arbitru şi, înainte de a sufla în fluierul care i-a fost cel mai de nădejde prieten în ultimele două decenii startul meciului Gaz Metan – Astra, va mai trimite o rugă spre Cer: „Doamne, ajută-mă să nu greşesc!” Aceasta a fost dorinţa dintotdeauna a celui care deţine recordul de prezențe la centru într-un Derby de România, Steaua – Dinamo, nouă la număr, al finalelor de Cupa României, patru, şi care a fost desemnat cel mai bun arbitru român de cele mai multe ori în istorie în diferitele anchete de sfârşit de an. Totodată, acesta este şi singurul său regret după 22 de ani de arbitraj: că, involuntar, uneori a mai greşit! Însă chiar și atunci când a mai comis câte o eroare, nu a făcut-o vreodată cu rea intenție, ci convins că, în acea fracțiune de secundă, în care un centimetru poate fi granița subțire și hotărâtoare dintre bucuria victoriei și tristețea eșecului, în acel moment în care trebuie să vadă mai bine decât un robot, o felină și un vultur la un loc și să dea un verdict răspicat, el a luat, totuși, decizia corectă. „Din păcate, arbitrajul te poate duce şi în situaţii neplăcute atunci când greşeşti şi poţi supăra prin deciziile tale jucători, antrenori, conducători şi suporteri”, spune Balaj care şi-a recunoscut mereu greşelile şi nu s-a înclinat niciodată în faţă nimănui, indiferent de interese, iar cariera să neîntinată stă mărturie.

„Am avut principii în arbitraj şi nu le-am încălcat niciodată!” – Cristi Balaj

Între atâtea scandaluri de corupţie în fotbal, el iese curat din arbitraj. Păcat că cei din FRF nu au făcut totul astfel încât să-l facă să continue, deşi arbitrajul românesc încă avea nevoie de el în activitate. Balaj a fost arbitrul care a înţeles cel mai bine jucătorii şi jocul de fotbal, oferindu-i fluiditate şi deschizându-l spre spectacol, şi datorită trecutului său că fotbalist la Baia Mare şi în prima liga maghiară, la Pecs. Dacă nu a putut performa ca jucător din cauza unei accidentări, Cristi Balaj a excelat ca arbitru, fiind cel mai respectat şi mai îndrăgit cavaler al fluierului de la noi din ultimele două decenii, cel puţin. „Mă bucuram când intram pe teren și spectatorii mă aplaudau„, spune maramureșeanul care, de la debutul în prima ligă, în septembrie 2000, la un meci Steaua - FC Braşov, a adunat 342 de partide la cel mai înalt nivel în fotbalul românesc.

Dar în orice sfârşit există şi un nou început şi Balaj are toate motivele să privească înapoi cu mândrie şi înainte cu speranţă. Nu are regrete că nu a arbitrat la un turneu final de seniori, ci este mulţumit de întreaga sa carieră, convins că Dumnezeu i-a dat atât cât a putut duce. Cristi Balaj a fost un profesionist până în măduva oaselor şi un om care nu şi-a trădat niciodată meseria. A făcut-o mereu cu pasiune şi satisfacţiile au fost pe măsură. A arbitrat echipe mari ale fotbalului european precum: FC Barcelona, AC Milan sau Borussia Dortmund, iar cea mai frumoasă impresie i-a lăsat-o chiar meciul de debut în Champions League, Milan – Auxerre 2-0 în 2010, disputat pe San Siro în faţa a peste 85 de mii de spectatori.

A înghiţit mii de kilometri pe teren de-a lungul activităţii sale în condiţiile în care alerga în medie 11 km pe meci, dar a făcut-o mereu cu plăcere. Acum, după atâtea deplasări în ţară şi în străinătate, răspunde cu aceeaşi pasiune pe care a avut-o dintotdeauna pentru fotbal şi meseria lui când l-am întrebat ce-i va lipsi cel mai mult de acum încolo: „Să-mi pregătesc echipamentul, să-mi fac bagajul şi să plec la drum.”

Dacă nu ar fi devenit arbitru, i-ar fi plăcut să fie medic sau judecător. De fapt, el a fost chiar cel mai corect judecător din teren al ultimelor decenii în fotbalul românesc. Cristi Balaj va paşi de mâine pe un alt drum. Dar indiferent de drumul pe care va merge de acum încolo, el va rămâne pentru mulţi Cavalerul Alb al unui fotbal negru sau cel puţin gri, căruia i-a oferit mai multă lumină şi strălucire prin charisma şi caracterul său.

Singurul lucru bun pentru arbitrii români după plecarea lui va fi acela că locul 1 va deveni mult mai accesibil. Până atunci, însă, mâine, timp de 90 de minute, fluierul său va mai înnobila o dată un meci din Liga 1.