Debut ratat

Giampiero Ventura a ratat debutul la națională. Au făcut-o și alții înaintea lui, inclusiv marele Lippi, dar nu aceasta e problema, ci modul în care s-a prezentat Italia în fața Franței. S-a vorbit despre Ventura ca despre urmașul firesc al lui Antonio Conte pe banca Italiei. La rându-i adept al sistemului cu 3 fundași centrali, tehnicianul de 68 de ani a fost prezentat drept cea mai bună soluție de Carlo Tavecchio, președintele federației italiene. Legătura cu fostul selecționer se oprește, însă, la un punct și anume la sistemul de joc. În rest, Ventura are o altă abordare.

Ventura n-a făcut mari schimbări la nivel de selecție, dar squadra azzurra a avut probleme la nivelul exprimării în teren. Am văzut, în primele 15 minute pressingul pe care îl făcea și echipa lui Conte împotriva adversarilor tari. Italia a recuperat câteva mingi în apropierea porții lui Mandanda, dar, în lipsa unui “fuoriclasse”, lucru ce tinde să devină o mare problemă, nu a știut să profite de aceste momente favorabile. Astfel că “les bleus” au survolat destul de ușor primul sfert de oră. După primele 15 minute au intervenit problemele inerente unui start de sezon, dar și valoarea superioară a adversarilor, care au găsit tot mai multe soluții pentru a ieși din apărare și pentru a ataca periculos poarta lui Buffon.

Spre deosebire de perioada Conte, acum, naționala Italiei a fost extrem de vulnerabilă în defensivă. A încasat 3 goluri, mai multe decât în ultimele 7 meciuri, în care primise doar două și, toate, pe erori foarte mari. Cele care contează cel mai mult sunt cele făcute de Chiellini, în prima repriza, la golurile lui Martial și Giroud. Fără a-l avea pe Bonucci, toată echipa a suferit. În apărare, Astori n-a făcut un meci rău, dar Barzagli și Chiellini n-au mai fost atât de siguri precum erau cu Bonucci. În plus, Italiei i-au lipsit, vizibil, pasele lungi și precise ale fundașului de la Juve, dar și ieșirile din apărare cu mingea la picior. Spuneam că Ventura are o altă abordare. Italia a făcut un joc de posesie, spre deosebire de perioada anterioară, când „azzurri” verticalizau foarte repede. 59% a fost posesia Italiei, în meciul de aseară, fără ca acest lucru să ajute foarte mult. Mingea a fost plimbată excesiv de-a latul terenului, s-au încercat foarte multe schimbări de direcție, dar, în fața unei apărări care a avut foarte puține scăpări, Italia a fost impotentă. Italia a marcat tot pe jocul din trecut, cu pasă lungă pe Eder și continuare la Graziano Pellè. De apreciat e că Ventura i-a debutat pe Donnarumma, Rugani și Belotti și l-a introdus din primul minut pe Bonaventura, fără ca acesta să fi influențat prea mult jocul echipei sale. Donnarumma și Rugani au greșit la golul 3, în timp ce Belotti n-a făcut altceva decât să încaseze un galben. Astfel că italienii n-au prea multe motive să fie optimiști la startul preliminariilor.

Sigur, vorba lui Ventura, Israelul nu e Franța, dar Italia e în grupă cu Spania, care abia așteaptă revanșa după eliminarea de la Euro.

În ceea ce privește naționala Franței, Deschamps, obligat de accidentări, oboseală și incertitudinea în privința viitorului unor jucători, a trimis în teren mai puțin de jumătate din titularii de la Euro. “Un meci capcană”, așa cum îl caracteriza Lizarazu ieri, în L’Equipe, s-a transformat într-un test reușit. Rămas pe banca Franței după dezamăgirea uriașă de la Euro, Deschamps a avut posibilitatea să caute și alte soluții. Pe unele le-a găsit, pe altele, nu. La capitolul plusuri poate fi trecută evoluția cuplului de fundași centrali. Koscielny și Varane s-au descurcat foarte bine, în ciuda marcajului larg pe care jucătorul Realului l-a făcut la golul lui Pellè. “Cea mai bună variantă”, conform fostului internațional Bernard Casoni, chiar dacă de pe bancă a apărut Umtiti, titular în ultimele 3 partide ale Franței de la Euro.

Un alt aspect pozitiv îl constituie prezența lui Kurzawa. A dat o pasă de gol și a marcat o data, confirmând startul excelent de sezon, în care a înscris de 4 ori în cele cinci meciuri jucate pentru PSG și națională. Problema în ceea ce-l privește pe Kurzawa e apetitul prea mare pentru ofensivă. Furat de atac, apărătorul lui PSG lasă spații mari în spatele său, pe care nu întotdeauna le pot acoperi cu succes colegii, așa cum s-a întâmplat la faza golului Italiei. Totuși, transferul lui Digne la Barcelona, unde nu va juca la fel de mult ca la Roma, și vârsta lui Evra ar trebui să-l facă pe Kurzawa noul titular al postului de fundaș stânga la națională.

Aflat la debut, Sidibe a alternat momentele bune, în apărare, cu cele mai puțin reușite. Era să-i rupă piciorul lui De Rossi și a ezitat în câteva rânduri, astfel că, în mod normal, tot Sagna ar trebui să apară acolo. Tot ezitant a fost și Mandanda, care a îmbătrânit așteptând să fie titular, astfel că portarul lui Crystal Palace va mai rămâne o perioadă în umbra lui Lloris, accidentat, momentan.

Un caz aparte îl reprezintă Matuidi. Viitorul lui a stat în dubii până în ultimele ore ale perioadei de mercato. Până la urmă n-a mai ajuns la Juventus, lucru care l-ar putea afecta. Și-a prelungit acordul cu PSG, dar pentru că a fost titular în premieră în acest sezon, a părut destul de departe de forma ultimelor sezoane. “Vinovat” pentru prestația modestă a lui Matuidi a fost și Parolo, care a făcut un meci bun.

În rest, Franța are certitudini. Pogba a jucat bine și a dat două pase de gol, Giroud a marcat, ca de obicei, deși la Arsenal a prins doar 12 minute, iar Martial a înscris primul gol la națională. Griezmann și Payet, departe de ce au arătat la Euro, sunt abia la primele apariții în acest sezon, astfel că Dechamps nu are de ce să-și facă prea multe griji. Deși nu e neapărat abordarea obișnuită, Franța a demonstrat, la fel ca în semifinala cu Germania, că știe și să se apere, atunci când e nevoie. “Les bleus” sunt marii favorite ai unei grupe în care Olanda, deși dădea semne de revenire, a pierdut acasă în fața Greciei, amicalul de la Eindhoven.