Les formi-Diables

Indiavolati. E un termen pe care italienii îl folosesc destul de des atunci când vine vorba de fotbal. Se referă la starea de grație a unor jucători sau a unei echipe, într-un meci încheiat cu prestație/i formidabile. Așadar, indiavolati. Așa au arătat aseară parizienii, la cel mai bun meci al lor în Europa. Mult peste returul de pe Stamford Bridge, unde s-au calificat deși au jucat în inferioritate numerică.

PSG a făcut meciul perfect și a închis gura tuturor celor care nu vedeau în campioana Franței decât un alt adversar pe care Barcelona îl va înșira pe drumul către finală. Determinare, inspirație, efort. Cele 3 ingrediente care au redus-o pe Barcelona la statutul de sparring-partner. Totul, dincolo de ce s-a întâmplat în teren, gândit de Unai Emery, un antrenor pe care, recunosc, nu-l vedeam capabil să strunească un vestiar precum cel de pe Parc des Princes. Dar bascul a gândit totul în cel mai mic detaliu și a reușit să-i facă pe jucători să adere total la planul lui. Un plan care n-a fost dat peste cap nici de indisponibilitatea lui Thiago Silva. Kimpembe are viitorul asigurat, în aceeași măsură în care îl are și PSG. Printre multele erori pe care le-a făcut Blanc, în cei 3 ani petrecuți pe banca parizienilor, s-au strecurat, mai puțin vizibile, și foarte multe lucruri bune. Iar Kimpembe este una dintre acele idei bune ale fostului antrenor. Rabiot, alta.

Emery a știut de la început cum să o blocheze pe Barcelona. A făcut pressing sufocant în jumătatea adversă, a blocat culoarele de pasă ale lui Busquets, și cu ajutorul lui Edinson Cavani, și i-a forțat pe catalani să încerce să-l ocolească pe mijlocașul central, pe dezvoltarea jocului, ceea ce pare o problemă insurmontabilă în acest moment. Același lucru îl făcuse și Antonio Conte, la naționala Italiei, în meciul cu Spania de la Euro. Același lucru, dar cu Andre Gomes, îl făcuse și Atletico Madrid pe Camp Nou, în returul semifinalelor Cupei Spaniei, acum două săptămâni, dar jucătorii lui Simeone s-au stins după minutul 30, ceea ce a ajutat-o pe Barcelona să revină. Poate că Luis Enrique și băieții lui au așteptat și acum același lucru. Numai că parizienii nu s-au oprit. Au marcat o dată și au mai ratat câteva ocazii în prima jumătate de repriză. După care au trecut la pasul următor.

Au mutat pressingul agresiv în interiorul propriului teren, dar nu foarte aproape de poarta lui Trapp. Barcelona a avut foarte puține șanse. E de ajuns să vedem că Messi nu a jucat nicio minge în careul advers, că Suarez a făcut-o doar de două ori sau că Neymar a trimis doar două șuturi spre poartă, dar niciunul nu l-a deranjat pe Trapp.

Sufocată, linia mediană a catalanilor nu a putut reacționa. N-a ajutat nici atacul, nici apărarea. În jumătatea parizienilor, Andre Gomes, Busquets și Iniesta au pasat corect în doar 24 de rânduri. De altfel, Barcelona a ratat nu mai puțin de 39 de pase din 128 de încercări dincolo de mijlocul terenului, adică o treime, ceea ce e mai mult decât neobișnuit în cazul catalanilor.

Toate aceste statistici demonstrează că PSG a făcut un meci perfect, iar planul lui Emery a funcționat. Kimpembe l-a făcut uitat pe Thiago Silva, Rabiot și Verratti au dominat mijlocul terenului, atât de autoritar încât catalanii au fost aduși în pragul disperării. Verratti a greșit doar 5 pase din 50, a creat o ocazie și a dat o pasă de gol. Rabiot, aproape să se despartă de PSG în urmă cu 2 ani și jumătate și păstrat aproape cu forța de Blanc, a greșit doar 7 pase din 55, are cel mai mare număr de intercepții, 4, a recuperat cele mai multe mingi, 12 și a câștigat 9 dueluri, peste el fiind doar Meunier și Neymar. Plus o șansă de gol creată. Mai mult decât se aștepta oricine. Monstruos!, vorba francezilor.

În plus, aparițiile lui Matuidi au semănat panică într-o apărare care și așa a avut mult de suferit în fața trioului formidabil format din Draxler, Cavani și, mai presus de toți, Di Maria. Argentinianul, vizibil nemulțumit și fără chef în multe din aparițiile acestui sezon, s-a scuturat de toate nemulțumirile și neîmplinirile acumulate. A dat două goluri, a creat alte 4 faze periculoase și, logic, a fost desemnat omul meciului.

A fost cel mai bun meci al parizienilor, în acest sezon, iar scorul reflectă întru totul diferența din teren. PSG a dominat-o pe Barca așa cum nu credeam că va fi posibil. Fizic, mental, tactic. Meritul îi aparține pe deplin lui Unai Emery care a știut să-și facă echipa să joace un fotbal total. Parizienii nu au avut nevoie de o apărare supraaglomerată și ajutor din partea arbitrului, așa cum s-a întâmplat anul trecut, în cazul lui Atletico Madrid.

Catalanii s-au oprit în sferturi, acum e foarte probabil să se oprească în optimi. Dacă totuși se întâmplă ceea ce nu s-a mai întâmplat până acum și vor reuși să răstoarne acest 0-4, atunci ne întoarcem la Unai Emery. Pentru că vina va fi doar a lui.