Un transfer ratat şi multe dileme

4 luni, 10 meciuri, 1 gol. Ce lasă în urmă Fernando Torres? Nimic pozitiv. Adus cu mari sperante în ultima zi de mercato, spaniolul a fost doar un pasager în Serie A. Nu s-a adaptat şi nici nu a dat impresia ca face prea mari eforturi să se acomodeze. Cel mai bine l-a caracterizat Fabio Capello: „Torres a pierdut dorinţa de a demonstra că încă e un fotbalist important”. Dacă e aşa, ne vom lămuri urmărindu-l la Atletico Madrid, clubul la care s-a întors pentru a-şi relansa cariera.

Golul cu Empoli, la primul meci ca titular, a rămas singurul aspect pozitiv al scurtei treceri pe la Milan. La fel ca Andreas Andersson, vă spune ceva numele suedezului?, şi Bobo Vieri, fotbalişti care au părăsit Lombardia după un gol marcat pe Stadio Carlo Castellani. În rest, multă neputinţă, chiar şi în meciurile cu adversari modeşti. Doar 5 suturi pe spatiul porţii, în 10 meciuri. Inimaginabil pentru un atacant. Totul a culminat cu derby-ul împotriva Interului, ultimul meci jucat de spaniol. Zero la toate capitolele. Ofensiv si defensiv. Răceala care l-a lovit câteva zile mai târziu a fost prilejul perfect pentru Inzaghi să-l tragă pe linie moartă.

Torres le-a folosit, totuşi, rossonerilor. Ca monedă de schimb pentru aducerea lui Cerci, a fost perfect. Neadaptat, la randu-i, la Atletico, fostul jucător al lui Torino ar trebui să fie un plus pentru Milan, care şi l-a dorit şi în vară. Momentul este perfect. Rossonerii nu se vor putea baza o lună pe Keisuke Honda, angrenat în Cupa Asiei. Timp în care Pippo Inzaghi trebuie să-l integreze pe Cerci. A-l face să joace şi să dea randament alături de Menez e prima încercare pentru antrenorul Milanului. Pentru că, în multe privinţe, francezul şi italianul sunt de acelaşi profil şi fiecare pare să aibă nevoie de o minge doar pentru el. Doi fotbalişti egoişti care joacă, în multe momente, doar pentru sine, ar putea fi o problemă, numai că Milan are nevoie de astfel de jucători rapizi, capabili să rupă ritmul oricând şi să creeze panică în careul advers.

Aducerea lui Cerci înseamnă şi o altă problemă. Blocarea lui El Shaarawy, indiferent de flancul în care va fi folosit fostul fobalist al lui Torino. Utilizat în dreapta, Cerci i-ar lăsa zona stânga liberă internaţionalului italian, doar că acolo a jucat foarte bine Bonaventura. O linie ofensivă cu El Shaarawy, Cerci şi Menez arată foarte bine pe hârtie, însă e nevoie şi de puţin echilibru, pe care îl aduce tocmai „Jack” Bonaventura, care poate juca şi în dreapta, daca Cerci va fi folosit în stânga. O dilemă uriaşă pentru Inzaghi, care a insistat, recent, că El Shaarawy e om de bază şi că 2015 va fi anul „Micului Faraon”. Un an care se anunţă, însă, la fel de complicat pe cât au fost 2013 şi 2014. În plus, Inzaghi şi, mai ales Cerci, trebuie să-i facă pe suporteri să uite că acesta din urmă a acceptat cu greu să vină la Milan, în condiţiile în care ultimul se arăta mai interesat de marea rivală, Inter.

Paradoxal, plecarea lui Torres lasă un post descoperit. Deşi ineficient, spaniolul reprezenta o soluţie. Bună, rea, ea exista. Milan rămâne, acum, doar cu Menez şi Pazzini. Francezul, cel mai bun jucător al rossonerilor în acest sezon, e totuşi departe de a fi o garanţie pe acel post. Pentru el, rolul de 9 fals a însemnat o provocare pe care a acceptat-o cu plăcere. Cât va rămâne aşa, va fi bine şi pentru el, şi pentru echipă. Când va descoperi că acest rol nu-l mai satisface, Menez ar putea redeveni jucătorul capricios de la Roma şi PSG. Lucrurile sunt complicate şi în ceea ce-l priveşte pe Giampaolo Pazzini. Folosit foarte rar, niciodată titular, „Pazzo” nu a marcat în acest sezon şi, de câte ori a fost trimis în teren, a dat senzaţia că este influenţat negativ de faptul că nu este una dintre opţiunile principale pentru Inzaghi.

Milan s-a legat la cap în vară când l-a luat pe Torres şi are probleme şi acum, când spaniolul e deja istorie. Inzaghi trebuie s-o scoată la capăt din mers, într-un sezon complicat, în care Milan nu-şi permite să mai rateze o dată locul de UEFA Champions League.