Viitorul sună bine

FCSB e pe cale să piardă un titlu despre care a crezut că i se cuvine, dar pentru care a făcut prea puține. Crezând mereu că e cea mai bună și orice s-ar întâmpla nu are cum să rateze titlul, echipa lui Reghecampf s-a întrecut în stângăcii. Au fost atât de multe și atât de vizibile, încât nu e de mirare că Viitorul depinde numai și numai de ea pentru a fi campioană, în premieră. 

Ultimele două meciuri nu le-au adus roș-albaștrilor decât un punct, nu pentru că ar fi jucat foarte prost, ci pentru că au jucători care nu pot face diferența. Nu poți sta la nesfârșit în Alibec, după cum nu te poți suci complet și, dacă nu merge Alibec, să lași tot jocul ofensiv în spatele unui fotbalist de care voiai să scapi în urmă cu doar câteva etape. Iar erorile din apărare sunt grosolane.

Cu Viitorul, FCSB a jucat foarte bine, dar a luat un singur punct. Cu Dinamo, aceeași echipă a prestat un fotbal bun, dar nu s-a ales cu nimic. Forma slabă a unor jucători și greșelile impardonabile, din teren și din afara lui, i-au adus pe roș-albaștri în această situație. Aseară, liderul din Liga 1 a stat în doar 2 jucători.

Boldrin și Alibec au creat toate ocaziile roș-albaștrilor. Când Alibec a cedat, ca urmare a faulturilor repetate ale adversarilor, echipa lui Reghecampf nu a mai ajuns la poarta lui Penedo. Chiar și așa, FCSB a avut ocazii care îi puteau aduce 3 puncte, dacă Momcilovic sau Boldrin erau mai inspirați la finalizare. Sau dacă Tănase, autorul unei piruete pe care nu am reușit s-o înțeleg nici până acum, se mișca mai repede în careul lui Dinamo. De altfel, Tănase a fost unul dintre cei mai slabi jucători ai oaspeților. Și-a pus coechipierii în situații dificile, pierzând mingea foarte ușor în propria jumătate de teren și are o mare parte de vină la faza care a dus la primul penalty al lui Dinamo.

Palic, singur în centrul terenului pentru că Alibec stă pe loc, îl vede liber pe Romera. Tănase nu coboară cu fundașul lui Dinamo, care vine pe zonă liberă pentru că Momcilovic era la Hanca să acopere ieșirea lui Moke la Rivaldinho.

Când francezul și-a recuperat poziția și l-a luat în primire pe Hanca, era deja prea târziu pentru Momcilovic să-l blocheze pe spaniol. Centrarea lui Romera este perfectă, între fundași, prinși cu fața la poartă, și Niță.

Nemec a câștigat unul dintre puținele dueluri cu Bălașa, dar a fost suficient. Penalty și gol Hanca.

Dinamo a încercat să profite, a jucat sus și a pus presiune, dar n-a avut nicio ocazie. Mai mult, putea fi egalată la singura acțiune periculoasă a lui Alibec. Cu 3 adversari în spate, căpitanul roș-albaștrilor a reușit, totuși, să-l lase singur cu portarul pe Boldrin. Inexplicabil, brazilianul a trimis pe lângă poartă. Strategia lui Dinamo, de a-l tampona permanent, cu orice riscuri, a funcționat. Alibec a ieșit cu probleme, iar Gnohere, înlocuitorul său, n-a avut nicio ocazie.

FCSB a egalat din întâmplare, cu acea minge pe care Pleașcă a încercat să o trimită în fața porții. A venit rândul echipei lui Reghecampf să încerce să profite. A încercat să joace mai repede, mai sus, dar Dinamo s-a apărat grupat. În plus, Contra a reacționat foarte bine și a mutat inspirat.

Busuladzic, în locul lui Rivaldinho, a asigurat mai mult echilibru echipei și a ajutat-o pe Dinamo să mute jocul mai departe de poarta lui Penedo. Iar intrarea lui Patrick Petre a fost un alt atu. Nu pentru că ar fi reușit ceva ieșit din comun, ci pentru că prin această mutare, Nistor a ajuns în zona sa de confort. În centrul terenului, de unde vede mai bine poarta. Iar influența sa în joc a crescut după ce FCSB a rămas și fără Pintilii, după ce Reghecampf îl înlocuise pe Ovidiu Popescu la pauză, cu William de Amorim. Brazilianul avea să o readucă pe Dinamo în lupta pentru titlu, cu intervenția inutilă din prelungirile meciului.

E faza la care FCSB are 7 jucători în preajma careului, dar degeaba. Nemec se retrage și îi face loc aceluiași Hanca, în centrul ofensivei. Slovacul, la 25 de metri de poarta lui Niță, îl vede lansat pe Romera și îi pasează perfect, înainte să fie tamponat de Pleașcă și Tamaș. Fundașul spaniol profită de eroarea de poziționare a lui De Amorim, aceeași ca în cazul lui Tănase.

Singur, în plin fuleu, spaniolul e agățat de brazilian care, disperat să-l blocheze pe fundașul lui Dinamo, nu-l vede pe Momcilovic, mult mai bine poziționat, și face o alunecare inutilă.

Penalty și alt gol Hanca. 2-1 pentru Dinamo, care, foarte probabil, îi suflă titlul marii rivale, așa cum s-a mai întâmplat în 2004 și 2008.

Tradată din teren și de pe bancă, FCSB stă la mâna Viitorului și a Astrei, în fața căreia a pierdut titlul, anul trecut, într-o manieră similară. Cu atâtea mâini moarte în teren, Enache e un alt exemplu, Laurențiu Reghecampf nu a știut să închidă jocul într-un final în care și Dinamo părea împăcată cu gândul că nu mai poate obține nimic. Dinamo a câștigat un meci în care nu a avut nicio ocazie, dar roș-albaștrii le-au întins ambele mâini rivalilor, prin greșelile de interpretare a jocului în faze banale.