Decalogul fotbalului. Prima poruncă

1-0 cu Insulele Feroe. 0-0 cu Irlanda de Nord. 0-0 cu Ungaria. 0-0 cu Grecia. 1-1 cu Finlanda. 3-0 cu Insulele Feroe. 1-2 cu Franța. 1-1 cu Elveția. 0-1 cu Albania.

Sunt ultimele nouă rezultate înregistrate în partide oficiale de echipa națională a României. Cifrele sunt seci și reci. Singurele succese, două la număr, sunt în partidele cu Insulele Feroe. Da, cei cărora le spuneam pe vremuri „pescari” au progresat, dar selecționata lor nu reprezintă o forță în Europa. Nu face parte nici măcar din categoria echipelor mediocre! În total, în meciurile mai sus menționate, tricolorii au marcat șapte goluri. Dar, atenție, patru dintre ele, contra celor din Insulele Feroe!

Dincolo de aceste statistici, putem să analizăm și să dezbatem zile întregi! Pe marginea stagiului din iarnă din Turcia, pe seama schimbării staff-ului medical și căpitanului, despre selecționer, selecție și alegerea titularilor la turneul final. Dar, până la urmă, să respectăm ceea ar putea fi prima poruncă a unui eventual decalog fotbalistic într-un asemenea moment de criză: să nu ne mințim singuri! De aici, trebuie să plecăm! De la identificarea corectă a marilor probleme! De la bază. O construcție fără o fundație solidă până la urmă tot se dărâmă!

Există o responsabilitate a selecționerului, a conducerii FRF, a jucătorilor, dar trebuie să trecem dincolo de granița analizelor superficiale. Trebuie să căutăm cauzele profunde ale problemelor fotbalului românesc! Trebuie să găsim motivele pentru care naționala s-a devalorizat! Dar ea este doar vârful piramidei! Nu trebuie să ne grăbim să dăm toate răspunsurile înainte de a pune întrebările potrivite celor care trebuie să dea socoteală sau sunt în măsură să schimbe ceva. Asta nu înseamnă că trebuie menajat cineva sau că nu trebuie găsite rapid soluții la chestiunile urgente. Nici pe departe! E nevoie de un nou selecționer? Da, sigur că da! Dar care sunt criteriile în alegerea lui? Să lucreze bine cu tinerii? Să fie capabil să construiască o nouă echipă? Să fie un tip care pune mare preț pe disciplină? Iată câte întrebări se nasc dintr-un răspuns simplu!

Însă dincolo de alegerea noului selecționer, se află marile probleme care așteaptă soluții. Centrele de copii și juniori ale cluburilor. Regulamentele care lasă loc, în multe rânduri, de interpretări. Modul în care sunt organizate cluburile de la noi(la ani lumină de fotbalul adevărat!). Infrastructura deficitară. Finanțarea cluburilor( e clar că e nevoie de o finanțare corectă și pe criterii transparente a cluburilor de fotbal de către autoritățile locale). Și sunt convins că mi-au scăpat anumite aspecte.

Soluții! E nevoie de soluții! Gata cu lamentările! Gata cu atitudinea defetistă! Se poate construi și în România ceea ce alții au făcut! Nu suntem blestemați și nici în calea marilor imperii fotbalistice. Putem ajunge departe, dar pe baza unui plan de dezvoltare! Pe care să-l urmăm cu încăpățânare și fără să ne plângem la început de lipsa rezultatelor. Până la urmă, nici acum nu stăm prea bine! Salvați fotbalul!