Ai pierdut, continuă! Ai învins, continuă …

Ana Maria Brânză şi Tiberiu Dolniceanu sunt noii campioni europeni la scrimă individual, la spadă, respectiv sabie. Ei sunt singurii componenţi ai echipelor olimpice participante la Londra 2012 care au decis să continue performanţa şi după concursul din capitala Marii Britanii, care, după cum se ştie, s-a soldat cu eşec pentru echipa feminină şi cu o medalie de argint pentru cea masculină.

Îmi vin în minte două întâmplări de la Londra cu componenţii acestor două echipe, de “lupta“ mea cu ei şi tensiunea din jurul concursului din urmă cu aproape un an.

<< 29 iulie 2012- Londra, ExCel Arena. Eram acreditat la Jocurile Olimpice împreună cu operatorul Nicu Fotachi şi era ziua finalei masculine de sabie- individual. Rareş Dumitrescu merge excelent până în semifinale unde însă pierde cu 15- 11 la italianul Occhiuzzi, care a protestat tot timpul la deciziile arbitrului . Rareş mai are o şansă pentru medalia de bronz, dar şi această ocazie este ratată. Pierde la rusul Kovalev cu 15-10. A fost la un pas de aur şi a rămas în afara podiumului. Nici nu vreau să-mi imaginez ce este în sufletul lui. Iar acum eu trebuie să mă duc să-l aduc la interviu în afara sălii (acreditare de nedeţinător de drepturi) cam la aproape un kilometru de locul de desfășurare, unde Nicu mă aştepta cu camera pregătită. Ştiam că Rareş va mai întârzia din cauza controlului antidoping şi îi văd lângă sală asteptând autocarul care să-i ducă în satul olimpic pe Tibi Dolniceanu și Florin Zalomir. Supăraţi şi ei că pierduseră din primele tururi.

Eu - Salut ! Ştiu că sunteţi supăraţi, dar hai la un interviu. Şi la înfrângere ai de spus ceva.

Ei – Ce să mai spunem. Am pierdut.

Eu – OK, dar urmează întrecerea pe echipe. Vorbim mai mult despre asta.

Îi înduplec şi plec cu ei spre locul de interviu. Dar când află până unde trebuie să meargă, afară din sală, după soldaţii care făceau controlul … se întorc de la jumătatea drumului şi nu mai vor să vină. Sunt uluit. Nu mai păţisem aşa ceva. Dar trebuie să fac interviul. Şi mă întorc la zona mixtă unde apare Rareş. N-a trebuit să duc prea multă muncă de lămurire. A venit la interviu, deşi ştiu că numai de asta nu-i ardea.>>

<< 3 august 2012. Ziua finalei pe echipe la sabie masculin.În primul meci, România trece lejer de China cu 45 - 30, dar în semifinale, misiunea este infinit mai grea.Trebuie să învingem însă Rusia şi avem sigur medalie. Începem mai greu. După 3 schimburi suntem conduşi cu 15-13. Dolniceanu merge excelent în schimbul 4 şi încheie cu 7-2 în faţa rusului Kovalev. România trece în avantaj, 20-17. Înainte de ultimul asalt rămânem în avantaj permanent. Ultimul pe planşă urcă Florin Zalomir împotriva lui Yakimenko. Se pleacă de la 40-39 pentru România. Tensiunea este maximă. Şi echipa feminină de spada a Romaniei se află în tribună. O mână de ziarişti români se transformă în suporteri, plus campioana olimpică Laura Badea.

Se merge cap la cap. Zalomir este însă în zi mare şi încheie victorios. Cu 45 la 43 România s-a calificat în finala olimpică ! La marginea planşei se formează o piramidă a bucuriei echipei noastre. Ziarişti fug din tribună să ajungă în zona mixtă pentru a smulge câteva declaraţii înaintea finalei cu Coreea de Sud. Florin Zalomir se apropie cu un zâmbet fericit, se îndreaptă direct către mine şi-mi spune:

“- Acum am să vin la interviu !

- Stai liniştit, îi răspund. Felicitări ! Eu am înţeles că eraţi supăraţi. Succes în finală.”

Dar ultimul meci este fără istoric. Coreea ne-a învins categoric. Nici măcar nu ne-a lăsat să sperăm la aur. Parcă aveau două viteze în plus. Antrenorul Mihai Covaliu a încercat tot ce era posibil, dar în cele din urmă a fost doar medalie de argint. În final, însă, toată lumea era fericită. AVEAM MEDALIE ! N-ai cum să fi supărat când te întorci de la Jocurile Olimpice cu o medalie de argint ! După conferinţa de presă oficială, toată echipa României cu antrenori , medici , masori n-a mai ţinut cont de distantă şi a ieşit la interviuri pe deja obişnuitul mal al canalului care trecea pe lângă ExCel Arena.

“- Noi suntem cavaleri şi le lăsăm pe fete să ia aurul pe echipe “- au declarat vicecampionii olimpici. >>

<< 4 august 2012. Am o transmisiune în direct pentru Digi 24 în cealaltă parte a Londrei faţă de ExCel Arena. Până la meciurile pentru medalii, care sunt mai pe seară, aveam timp să ajung dar…stupoare. România pierde în sferturi în faţa Coreei de Sud cu 45-38. Medaliile s-au dus. Echipa feminină a României a terminat abia pe locul 6, iar fetele nu au dat decât telegrafice declaraţii obligatorii la televiziunile deţinătoare de drepturi. În rest nimic. S-au retras în Satul olimpic.

A doua zi, la prima oră, sunt cu Nicu şi camera la poarta Satului Olimpic. O sun pe Anca Măroiu.

Eu – Ce faci, cum sunteţi ?

Anca – Nu mai plângem, dar în rest…

Eu – Eu sunt la poarta satului olimpic, ieşiţi pentru un scurt interviu să spuneţi ce s-a întâmplat?

Anca – Nu ştiu. N-am putut să stăm departe de internet şi presa a scris urât despre noi. Că doamna Pascu e de vină că ne-au bătut coreencele, pentru că ne-am antrenat cu ele la Izvorani…

Eu – Păi dacă nici voi nu aţi mai dat nici un interviu. Acum este momentul să spune-ţi ceea ce aveţi de spus.

Anca – Nu ştiu. O să vorbesc şi cu fetele şi venim ori toate ori niciuna ! >>

În mai puţin de 10 minute Ana Maria Brânză, Simona Gherman, Anca Măroiu si Loredana Dinu ieşeau pe poarta Satului Olimpic şi au spus ceea ce era de spus. N-au învinovăţit pe nimeni. Şi-au asumat responsabilitatea acestui eșec.

“ - O parte dintre fete voia să se retragă după acest concurs, dar văzând ce a scris presa, nu se mai retrage niciuna. Vrem ca la Rio să ne luam revanşa”– a spus Ana Maria.

Între timp, o parte dintre fete şi-a reconsiderat poziţia şi s-a retras, totuşi Ana Maria Brânză a mers mai departe şi a devenit campioană europeană .

Din echipa masculină, vicecampioană olimpică la Londra, a rămas doar Tiberiu Dolniceanu. Restul, din diferite motive, şi-au băgat săbiile în teacă. Iar Tiberiu a devenit primul campion European la sabie- masculin pentru România.

Ai pierdut, continuă … să te antrenezi şi să speri !

Ai învins, continuă… să te antrenezi şi să fi cel mai bun !

Rio … e departe !