Duckadam a povestit detalii neștiute despre finala istorică din 1986. Cum i-a păcălit pe jucătorii Barcelonei

• SuperLiga: Oțelul - Farul, sâmbătă, 18:00, DGS 1

• SuperLiga: ”U” Cluj - Rapid, sâmbătă, 21:00, DGS 1

La 7 mai 1986, Steaua Bucureşti câştiga Cupa Campionilor Europeni, aflată atunci la a 31-a ediţie, pe stadionul ''Ramon Sanchez Pizjuan'' din Sevilla (Spania), după ce învingea în finală pe FC Barcelona, cu scorul de 2-0, în urma loviturilor de departajare.

"Când eram copil, întotdeauna visam să joc într-un meci mare și să fiu eroul, ajutându-mi echipa să atingă gloria. Chiar și copil fiind, nu am îndrăznit să-mi imaginez ce se poate întâmpla într-o finală de Cupa Campionilor.

Apoi, când aveam 27 de ani, înainte de a ajunge la ceea ce este considerat vârful pentru un portar, exact asta am făcut. Reușisem înainte să apăr un penalty în fața Romei, în toamna lui 1984, dar și în fața unor jucători români de mare valoare. Ați putea spune că a fost specialitatea mea.

Stăteam ore în șir, după antrenamente, cu colegii și făceam pariuri pe câte penalty-uri pot să apăr. Toată această practică mi-a venit ca o mănușă.

Adevărat este că niciodată nu am visat că Steaua va câștiga Cupa Campionilor. Cine putea să facă asta? În șase sezoane precedente clubul nu reușise să depășească primul tur, deci nu existau mari așteptări.

Am vrut să-i mulțumim pe cei care ne plăteau, dar nu ne imaginam că putem câștiga trofeul. În primele runde din acel sezon, ne-am confruntat cu adversari pe care în mod normal nu i-ați vedea niciodată în Liga Campionilor de azi. Vejle, Honved și Lahti.

Duckadam: "Valentin Ceaușescu a jucat un rol important"

România era condusă la acea vreme de regimul comunist, iar Valentin Ceaușescu, fiul dictatorului Nicolae Ceaușescu, era președintele neoficial al clubului. Când am ajuns în sferturile de finală, ne-a spus să mergem mai departe. Cum a părăsit încăperea, fiecare jucător a început să râdă. Era încă ceva imposibil.

Dar el a jucat un rol important în succesul nostru. Ne-a luat pe toți la munte pentru un cantonament de iarnă. El ne-a ajutat să ne antrenăm la lumina reflectoarelor, pentru că, din cauza limitării curentului electric de catre regim, nu aveam această facilitate. Și când UEFA ne-a spus că trebuie să jucăm în alt echipament în finală, din cauza asemănării cu cel al Barcelonei, Valentin a făcut imediat rost de noul echipament.

Meciuri cu Lahti au fost speciale pentru Duckadam

Aș putea scrie o duzină de cărți pe baza amintirilor din acele momente, dar aș avea nevoie de multă răbdare. Jocurile cu Lahti au fost speciale. La București am jucat în timp ce toată țară suferea din cauza unor inundații. La un moment dat, apa care acoperea terenul nostru a ajuns și la doi metri înâlțime. Armata, care era patronul nostru, ne-a ajutat prin uscarea terenului cu două elicoptere. Însă condițiile nu au fost mai bune la retur, deoarece în Finlanda ningea, iar zăpada ajunsese și la trei metri inălțime. A fost frumos, peste 30.000 de fani au venit la stadion, record la acea vreme, pentru a vedea o echipă din România.

Cum i-a păcălit Duckadam pe jucătorii Barcelonei

În finală, Barcelona credea că se află la un nivel superior nouă și, probabil, nu se aștepta ca meciul să se ducă în prelungiri. Odată ajunși acolo, situația a devenit tot mai complicată pentru ei. Condiția fizică ne-a ajutat să dăm o replică bună și chiar ne-am creat ocazii. Nu cred că se simțeau bine după primele 90 de minute. Prin urmare, în prelungiri i-am dominat și incerederea noastră creștea. Nu a fost un jos spectaculos, dar am avut o energie fantastică. După ce arbitrul a pus capăt prelungirilor, m-am gândit: "Acesta este momentul meu". Nu-mi păsa de nimeni și de nimic, mă concentram la ce urma să fac. Nici nu m-am uitat la colegii mei, ci la reacția mulțimii.

Prima lovitură a lor a fost cea mai dificilă de parat, a lui Alexanko, dar am ghicit colțul. Evident, a fost o chestiune de noroc. Dacă salvezi primul penalty, atunci al doilea este mai ușor. Al doilea fotbalist al Barcelonei a crezut că voi sări în stânga, pentru că prima oară am sărit în dreapta. Al treilea a fost cel mai ușor. Am crezut că va merge la stânga pentru că eu am sărit în dreapta în primele dăți. Pe al patrulea l-am păcălit, el nu știa ce să facă. M-am prefăcut că sar în stânga, apoi la dreapta și într-un final am sărit în stânga.

Nu aveam absolut nici o idee cum să sărbătorim. A fost un șoc total pentru noi. Am luat cupa, ne-am întors la hotel, am băut un pahar de vin și poate ceva șampanie, și asta a fost destul de mult. A doua zi, însă, în Sevilia, a fost o zi extraordinară", a dezvăluit Duckadam pentru FourFourTwo.

În drumul său până la finala cu Barcelona, Steaua Bucureşti le-a eliminat, pe rând, pe Vejle BK (Danemarca), Honved Budapesta (Ungaria), Kuusysi Lahti (Finlanda) şi Anderlecht Bruxelles (Belgia).

Aceasta reprezintă cea mai mare performanţă din istoria fotbalului românesc la nivel de club, pe care Steaua Bucureşti o putea repeta în 1989, când a jucat din nou finala competiţiei, dar a fost învinsă clar de formaţia italiană AC Milan cu 4-0. Steaua a devenit astfel prima echipă din România care a jucat finale europene, singura echipă care a câştigat un trofeu european la nivel de cluburi şi prima dintr-o ţară comunistă, care a obţinut trofeul continental suprem.

FC Barcelona - Steaua 0-0, 2-0 după loviturile de departajare

Finala Cupei Campionilor Europeni: 7 mai 1986, ora 20:15, Sevilla, Stadion "Ramon Sanchez Pizjuan", spectatori: 70.000.
Arbitri: Michel Vautrot - Alain Delmer, M. Girard (Franţa).

Echipele care evoluat:

Steaua (antrenor Emeric Ienei): Helmuth Duckadam - Ştefan Iovan, Adrian Bumbescu, Miodrag Belodedici, Ilie Bărbulescu - Lucian Bălan (Anghel Iordănescu - '75), Gavril Balint, Ladislau Boloni, Mihail Majearu - Marius Lăcătuş, Victor Piţurcă (Marin Radu II - '107).

FC Barcelona (antrenor Terry Venables): Francisco Gonzalez Urruticoechea - Gerardo Miranda Concepcion, Miguel Bernardo Blanquetti, Jose Ramon Alexanco Ventosa, Julio Alberto Moreno Casas - Victor Munoz Manrique, Bernd Schuster (Jose Moratalla Claramunt - '85), Marcos Alonso Pena, Angel Pedraza Lamita - Steve Archibald (Angel 'Pichi' Alonso Herrera - '106), Francisco Jose Carrasco Hidalgo.

Loviturile de departajare de la 11 metri: 0-0 Majearu (ratare), 0-0 Alexanko (ratare), 0-0 Boloni (ratare), 0-0 Pedraza (ratare), 1-0 (gol), Lăcătuş, 1-0 Alonso (ratare), 2-0 (gol) Balint, 2-0 Marcos (ratare).

Etichete: steaua , helmuth duckadam , barcelona , cupa campionilor , duckadam 1986

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News