Video Exclusiv Transformarea lui Ianis. "Nu e ușor să lucrezi cu Gică Hagi"

• Media: Fotbal Club, miercuri, 17:30, DGS 1

• Media: Fotbal European, miercuri, 21:00, DGS 1

La un an de la revenirea din Italia, Ianis Hagi (20 de ani) pare că și-a reluat parcursul prestabilit. În 2018 a fost căpitan la Viitorul, a contribuit serios la calificarea tineretului la Euro 2019 și a debutat la naționala mare. Totul pare firesc, așa cum e, parcă, tot traseul carierei lui. Programat de mic să reușească, pășind doar înainte, pe matrițele urmelor așternute în fața sa, Ianis dă senzația că merge pe un drum care înghite orice abatere.

Într-un interviu de început de an pentru Digi Sport, Ianis vorbește despre toate acestea, despre cum a depășit momentul Fiorentina și cum l-a schimbat, fizic și mental, Italia, dar și despre relația cu tatăl său, de a cărui ștachetă își agață ambiția ca de sfoara unui zmeu.

Digi Sport: Cum a fost 2018 pentru tine?
Ianis Hagi: Un an senzațional, cel mai bun. Și pentru asta trebuie să le mulțumesc celor de la Viitorul, care au avut încredere în mine, au investit în mine, au plătit 2 milioane de euro, o sumă foarte mare.

Care a fost cel mai frumos moment al lui 2018 pentru tine?
Calificarea cu naționala de tineret, cred. Când am început preliminariile, mă gândeam că trebuie să câștigăm majoritatea meciurilor ca să ne calificăm. Cu Portugalia, Bosnia, Elveția, Țara Galilor... Dar mă uitam în echipă și ziceam că îi știu pe cei mai mulți dintre fotbaliști, am jucat cu ei și știu că avem o generație bună și de ce nu? Iar când am văzut că ne-am calificat a fost o bucurie imensă pentru că am făcut o țară întreagă să fie alături de noi, să fie stadionul plin și să fie mândri de noi. Și de abia aștept să fac țara asta mândră și fericită în următorii ani.

Cât de mult simți că te-ai schimbat față de acum un an, când te-ai întors de la Fiorentina?
Foarte mult. În primul rând, mental. Mi-a fost foarte greu acolo, eram obișnuit să joc meci de meci de la 16 ani. Și nu mi-a fost deloc ușor să fiu apoi pe banca de rezerve. Când m-am întors aici, știam că trebuie să recuperez acel an și jumătate, să-mi intru în ritm, să joc, chiar m-am schimbat foarte mult. Acum sunt foarte puternic mental, fizic la fel, când am venit mi se puneau crampe din minutul 60.

Ianis Hagi: ”Am plecat cu 66 kg în Italia, acum am 73 kg”

Lucrezi în plus din punct de vedere fizic?
Da, și înainte, și după antrenamente. Asta am învățat în Italia. Și înainte să plec eram profesionist, dar acolo am învățat mai multe. Cum să te încălzești, cum să te pregătești și cum să termini antrenamentul. Și cum să te recuperezi apoi pentru a doua zi. Dar sunt abia la micul dejun, cum îi place lui tata să spună, mai am mult de muncă și țelul meu e mult mai mare.

Care e diferența fizică între Ianis care a plecat în Italia și cel care s-a întors?
Plecasem cu 66 kg, acum am 73 kg. Știu, însă, că mai trebuie să pun încă 2-3 kg de masă musculară, dar eu zic că deocamdată sunt bine. Ușor-ușor progresez, în fiecare lună pun 200-300 grame în plus și o să ajung în curând la greutatea optimă. Aici lucrez treptat, în Italia lucram mai intens. Mergeam de 5-6 ori pe săptămână la sala de forță cu preparatorii fizici. Chiar dacă mă trimiteau sâmbătă la Primavera să joc, eu aveam vineri antrenament de 3-4 ore, o oră jumătate cu echipa și o oră jumătate cu preparatorii în sală. Iar a doua zi când mergeam să joc, aveam picioarele foarte încărcate, eram obosit, dar mergeam pentru că-mi spuseseră că o să devin mai bun și am stat să-mi fac programul sută la sută, pentru că știam că așa e.

Înălțime cât ai?
1,84 m.

Și Gică Hagi cât are?
1,73 cred... Suntem diferiți din punct de vedere fizic. S-a văzut asta de mic, că semăn mai mult cu mama, sunt mai slăbuț, mai înalt, am fibre mai lungi decât el. El era mai scund, mai îndopat (râde)... Fiecare cu calitățile lui. Eu am ambele picioare, el doar stângul (râde).

Mai glumești cu el pe tema asta?
Mai glumim, normal. Dar el nu-mi scoate în evidență calitățile, ci minusurile, și încercăm să le îmbunătățim împreună.

Golul preferat marcat de Gică Hagi – cel cu Monaco

Lucrezi special și loviturile libere?
Nu numai. Cred că tehnica individuală e foarte importantă pentru un fotbalist. Nu trebuie să stai bine doar fizic, trebuie să te asculte și mingea. Chiar dacă m-am născut cu o tehnică destul de bună, nu-mi place să mă culc pe o ureche și mereu lucrez tehnica individuală la antrenament. Nu numai lovituri libere. Ci și centrări, faze fixe, șuturi, finalizare... Cu tot ce mă pot întâlni în timpul meciului. Și de aceea cred că nu sunt întâmplătoare golurile pe care le-am marcat.

Îmi închipui că ai și avut un profesor bun...
Da, normal (râde). Ne explică exact cum trebuie să lovim mingea, și nu numai mie. Suntem 3-4 jucători pe care ne ia mereu, ne place să învățăm și ascultăm. Și nu numai că ne explică, ne și arată, mai ales când îi cerem. Execuțiile încă le are...

S-a întâmplat vreodată ca vouă să nu vă iasă niște execuții și să vină el și să reușească?
Cam de fiecare dată... (râde). La început, când vrem să învățăm ceva nou, lui îi iese, nouă nu... Dar important e că ne place și că vrem. După câteva antrenamente, prindem și noi mișcarea și încercăm să lovim mingea la fel ca el.

Dar ai văzut și clipuri video cu Gică Hagi executând lovituri libere?
Dacă-l am zi de zi la antrenamente, de ce să mă uit la video? Dar normal că am văzut toate golurile pe care le-a marcat, încă mă uit la ele, chiar dacă le știu pe de rost pe toate.

Și care e preferatul tău?
Cel cu Monaco mi se pare extraordinar. Chiar dacă e asemănător cu cel cu Columbia, parcă mingea se duce mai drept, se vede mai frumos.

VIDEO cu golul marcat de Gică Hagi, în meciul Galtasaray - AS Monaco 3-2, din UEFA Champions League, 2000

Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media

”Am mai câștigat și eu concursuri de lovituri libere cu tata, dar se ține bine”

Faceți și concursuri de lovituri libere la antrenamente?
Facem, facem.

Și l-ai bătut pe Gică Hagi vreodată?
În ultima perioadă am mai avansat, am mai câștigat și eu niște competiții cu el, dar se ține bine încă (râde).

Tu te consideri dreptaci sau stângaci?
Ambidextru.

Dar dacă e o lovitură liberă pe centru, cu ce picior execuți?
Depinde unde pune portarul zidul (râde). Pot să zic că mă simt mai natural cu stângul când controlez mingea, dar când dau la poartă – cu dreptul.

La ce crezi că ar trebui să lucrezi mai mult, să îmbunătățești?
Finalizarea. Dar sunt mai multe... Cum mi s-a spus de când eram mic, trebuie să ajung la perfecțiune. Deci trebuie să mă antrenez foarte mult, să lucrez și mai mult, și mai mult. Ăsta e țelul meu, să ajung la perfecțiune în orice fac.

”Nu e ușor să lucrezi cu Gică Hagi antrenor”

E ușor pentru un fotbalist să lucreze cu Gică Hagi antrenor?
Nu, nu este. Pentru că e foarte strict. Și cu el trebuie să te gândești mereu să fii cel mai bun. Și vrea performanță la cel mai înalt nivel. El asta ne-a pus în cap, mentalitatea asta s-o avem când intrăm în teren. Să jucăm mereu la victorie și să nu ne simțim inferiori nimănui. Și de asta am ajuns să luăm campionatul cu echipa cu cea mai mică medie de vârstă. Dar, când stai zi de zi cu el ajungi să iubești fotbalul din ce în ce mai mult. Și, chiar daca spuneam că nu e ușor, cred că orice jucător și-ar dori să-l aibă antrenor.

Simți uneori că e mai exigent cu tine decât cu ceilalți?
Nu, e exigent cu toată lumea. Mereu ne ține din scurt să ne antrenăm sută la sută și să fim concentrați.

Dar pe tine, mai mult te laudă, sau mai mult te ceartă?
Mai mult mă ceartă (râde). Dar nu cred că doar pe mine... Pe toți. Și după victorii, când facem analiza, scoate în evidență mereu lucrurile mai puțin bune și încercăm să vedem cum să le îmbunătățim.

Asta în discuțiile voastre private, pentru că în public vorbește foarte frumos despre tine. Ai încercat vreodată să-i spui să o facă mai puțin?
Tata știe ce trebuie să vorbească, e opinia lui, eu nu pot să-i iau opinia.

Vă uitați la meciuri împreună?
Da, mai ales la serile de Champions League, că sunt în timpul săptămânii, când nu avem și noi meci. Mai sunt și momente când ținem cu echipe diferite, ne simțim bine când ne contrazicem, unul are o părere, altul alta... ne face plăcere să ne contrazicem. Dar în principal analizăm meciurile, îl întreb când observ ceva, sau de ce face antrenorul schimbarea asta... Încerc să învăț mereu.

Nu exclude ideea unui transfer la FCSB

Te-ai gândit vreodată cum ar fi să fii antrenat de Gică Hagi și la o echipă din străinătate?
Nu m-am gândit, dar e o idee bună. El e antrenor, eu sunt jucător. Ar fi posibil, nu? De ce nu?

Ai un campionat anume unde ți-ai dori să joci? Sau care s-ar potrivi mai bine cu stilul tău?
Nu contează în ce campionat, ci e important să fie la cel mai înalt nivel. Adică în Champions League. Apoi cu naționala la un Campionat European sau Mondial.

Dar cu Răzvan Marin la Standard Liege nu ți-ai dori să joci? S-a vorbit de posibilitatea asta...
Nu poți să știi niciodată ce se va întâmpla. Sunt prieten foarte bun cu Răzvan și de ce să nu jucăm la un moment dat împreună? Ca va fi la Standard sau altă echipă, îmi va face plăcere mereu să joc alături de el.

Dar tu ce ți-ai dori în viitorul apropiat? Să faci pasul direct la o echipă de afară, sau să mai treci pe la una din țară, care se bate la primul loc?
Mie de mic mi-a plăcut să câștig campionate, cupe, la academie am câștigat tot ce se putea. Normal că țelul meu e să merg la o echipă unde să câștig campionate și să mă bat mereu la primul loc.

Știi că patronul FCSB și-a exprimat aprecierea față de tine și a declarat că te vrea la echipa lui. Unde sunt deja și câțiva dintre foștii tăi colegi de la Viitorul. Iei în calcul această variantă?
Mie îmi place să merg să câștig trofee, indiferent cum se numește echipa. Când știu că ei vin și spun că ei se bat mereu la primul loc, acesta va fi un obiectiv pentru mine când voi face următorul pas. Dar momentan sunt aici, avem și noi planuri mărețe, am progresat de la an la an și am demonstrat că ne putem bate cu oricine de la egal la egal și că putem să facem o performanță anul acesta.

”Astori mă felicita după un gol sau o pasă de gol”

Mai păstrezi legătura cu cineva de la Fiorentina?
Da, vorbesc săptămânal cu câțiva jucători. Și o mai făceam, Dumnezeu să-l ierte, și cu Astori. Îmi trimitea mesaje să mă întrebe cum e pe aici, mă felicita când mai dădeam un gol sau o pasă de gol.

Ai o ambiție specială să te întorci acolo?
Am ambiție de mic. Să ajung la cel mai înalt nivel și știu că într-o bună zi voi ajunge acolo și știu că-mi voi atinge toate obiectivele pe care mi le-am pus de când sunt mic. Iubesc fotbalul și mă dedic zi de zi și sută la sută acestui sport. Și am încredere în mine că-mi voi îndeplini visele.

Cine e cel mai bun jucător alături de care ai jucat?
Mi-a plăcut mult și nu știu dacă și-a atins potențialul maxim – Ilicic. Și de Mauro Zarate. Îmi plăcea să mă uit la decarii din echipă, ei erau pe postul meu, cu ei mă băteam. Și la lovituri libere la fel, mereu stăteam cu ei după antrenamente.

Dar ce adversar din Liga 1 ți-a pus cele mai mari problem în acest an?
Cel mai greu a fost împotriva lui Boli, prietenul meu, când am jucat cu CFR Cluj.

Un model de fotbalist de afară ai?
În ultima perioadă am început să mă uit mult la Johan Cruyff, să-i urmăresc mișcările și realizările. Asta și după ce a spus tata că semăn oarecum cu el. El l-a prins și ca jucător, și ca antrenor.

”După fotbal, baschetul e sportul meu preferat”

Ce-ți place să faci cel mai mult atunci când nu joci fotbal sau nu te uiți la fotbal?
Sunt un băiat normal, îmi place să merg la un restaurant bun, să mănânc bine, să mă uit la filme, să merg la cinema.

Un film care ți-a plăcut?
Hunter Killer (foto, jos). Chiar l-am văzut de mai multe ori.

Te duci și la piesele de teatru ale surorii tale?
Da, normal. Sunt sigur că într-o bună zi va deveni o actriță foarte bună.

Alt sport îți place?
Baschetul. Urmăresc mult NBA. Și tenisul puțin, pentru că joacă Simona, dar îmi place mai mult baschetul.

Cum sunt Sărbătorile în familia Hagi?
În fiecare an facem Crăciunul în familie, suntem toți împreună, ne adunăm vreo 15-20 de persoane acasă, cred că acesta e cel mai frumos cadou de Crăciun. Când îți vezi toată familia aproape, stăm la masă toți, mâncăm, vorbim despre tot ce s-a întâmplat în anul respectiv...

Cum să fie 2019 ca să fie mai bun decât 2018?
Cu o performanță la Viitorul și la echipa națională, indiferent dacă e cea de tineret sau cea mare.

Etichete: gica hagi , gigi becali , ianis hagi , interviuri si reportaje , fcsb

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News