Video Exclusiv Alexe: Dinamo trebuie să bage bani în transferuri dacă vrea să ia titlul”

• UCL: Barcelona - PSG, marți, 22:00, DGS 1

• UCL: Borussia Dortmund - Atletico Madrid, marți, 22:00, DGS 2

Ajuns la 26 de ani și aflat la a doua experiență în străinătate, Marius Alexe spune că acum se află în punctul maxim din punct de vedere fizic și mental al carierei. A promovat cu Karabukspor în prima Ligă din Turcia, echipă la care îi așteaptă pe Filip, Chipciu și Găman, și se gândește acum din nou și la echipa națională.

Aflat în vacanță în România, de unde urmărește de la distanţă・ campania de transferuri de la echipa sa, Alexe a acordat un amplu interviu pentru Digi Sport, în care vorbește despre modul în care l-a transformat perioada de la Sassuolo, șocul pe care l-a resimțit la impactul cu fotbalul din Italia, dezamăgirea față de modul în care a fost tratat de Dinamo după revenirea în ţară, momentele grele pe care a trebuit să le depăşească și cum se vede din afară situația de la clubul din Ștefan cel Mare.

Digi Sport: Care e situația la echipa ta de club acum?
Marius Alexe: Din câte am citit în ziarele din Turcia, au mai rămas doar 3-4 jucători în lot. O să fie un nou început acum, am promovat și se vrea performanță, se încearcă multe transferuri. Vor să aducă mulți jucători noi, străini, sau cu experiență în prima Ligă din Turcia. Cred că vom face o echipă bună.

Și antrenorul îl schimbați. A fost dorit Dan Petrescu.
Am văzut și acest lucru, însă el a semnat în Rusia, din ce am înțeles. Mi-ar fi plăcut, normal, să vină Dan Petrescu, e român și are experiență în multe campionate.

Pe lângă antrenor român, Karabukspor vrea să ia și mai mulți jucători din Liga 1.
Da. De-a lungul sezonului, am fost întrebat ce jucători români sunt la cel mai înalt nivel pentru a-i putea aduce în caz că promovăm. Și am dat și eu câteva nume.

Ce nume?
Păi îmi aduc aminte că urmăream meciul Spania - România, a fost transmis la TV în Turcia, și lor le-a plăcut atunci de Filip. A fost o coincidență, eu fiind și bun prieten cu el, și am vorbit atunci de el.

Și ce le-ai spus de Filip?
Că e un jucător tânăr, talentat, care poate să crească foarte mult, însă e normal să vorbesc frumos de toți jucătorii români de care am fost întrebat.

Și de Găman?
(Râde) Și de el. Știu că e un jucător dorit de echipa mea și mi-aș dori să vină, dar nu e ceva clar.

Ai fost întrebat și de Chipciu?
Da, și de el. Am și vorbit cu Chipciu, știu că-și dorea să vină. E un jucător foarte bun și normal că aș vrea să fiu coleg cu el. Însă, în acest moment, dicuțiile sunt în stand-by.

Steaua a cerut 3 milioane de euro, iar Karabukspor a oferit un pic peste 2 milioane de euro.
El este și în lotul echipei naționale și cred că de asta se mai așteaptă, dar cred că era o sumă bună. Nu ar fi o problemă pentru echipa mea să plătească atât, deși 3 milioane de euro în ziua de azi, când sunt atâția jucători liberi de contract, e un preț bun pentru un fotbalist român... Dar la Karabukspor nu au fost niciodată probleme cu banii, deși la alte echipe din Turcia au fost. E un club respectat, cu tradiție, care-și propune lucruri mari acum.

Dar de unde acest interes pentru români?
Nu știu, poate că și noi, care jucăm deja în Turcia, am făcut o figură frumoasă. Și poate de aceea sunt căutați acum și alți fotbaliști români.

Cine e românul cu cea mai bună imagine în Turcia acum?
Clar, de departe, cel mai respectat e Bogdan Stancu. Are foarte mulți ani în Turcia, în fiecare sezon e cel mai bun jucător al echipei lui, e un nume important aici și cred că acest lucru ne-a ajutat pe toți.

S-a scris despre interesul lui Galatasaray pentru Alibec. Ai auzit ceva în Turcia despre acest lucru?
Nu știu nimic, dar ar fi foarte bine pentru el dacă ar ajunge la o echipă cu asemenea nume din Turcia, chiar dacă Galata are ceva probleme în acest moment. Nu mai joacă în Europa, investițiile nu vor mai fi mari, o să plece mulți jucători. Iar lui Alibec, dacă va juca bine și la Euro, îi va crește cota foarte mult, așa că ar fi posibil să vină.

L-ai avut coleg pe Gabi Iancu în sezonul trecut. De ce nu s-a impus?
El a început foarte bine când a ajuns, a jucat foarte bine, dar apoi au fost și ceva probleme pe care le-a avut cu conducerea, câteva neînțelegeri. Dar e un fotbalist foarte talentat, e tânăr, și poate să facă mult mai mult.

Și ce îi lipsește atunci?
Clar trebuie să muncească mai mult. Mult mai mult. Și să se gândească serios la cariera lui. E prietenul meu, tot timpul aveam discuții despre fotbal, și îi spuneam asta, să fie mai ambițios și mai muncitor. Dar sunt sigur că va ajunge un fotbalist foarte mare, pentru că rar vezi o calitate atât de mare cum are el.

Când ai plecat de la Dinamo, mulți te-au criticat că ai ales o echipă de Liga a doua din Turcia.
Da, așa este. Acum sunt bucuros că am demonstrat și acelor oameni care-și dădeau cu părerea atât de repede. Bine, noi și trăim într-o țară unde sunt foarte mulți oameni răi... Acum, Karabuk e un nume și în România, se vorbește foarte mult de această echipă, înainte nu se știa nimic.

Te gândești acum din nou la echipa națională?
Eu sunt o persoană conștientă și îmi dau seama că până acum, jucând în Liga a doua, era greu să fiu chemat. Mai ales că au fost mulți jucători care evoluau bine în prima ligă în Turcia și în România. Dar clar, de acum încolo, o să fiu, sau sper să fiu iar în vizorul echipei naționale.

Când ai plecat de la Dinamo, senzația a fost că ai făcut-o cu un gust amar.
Așa este. Eu eram unul dintre cei mai criticați jucători atunci când echipa nu mergea. Ok, acceptam de multe ori asta, poate era normal, pentru că eram unul dintre jucătorii vechi, însă nu poți să accepți la nesfârșit, mai ales când știi că nu e doar vina ta. Eu pun și foarte mult suflet și de aceea am fost așa de trist când am plecat, pentru că știam cât am dat eu pentru echipă.

Ți s-a părut că erai scos țap ispășitor pentru eșecurile echipei?
Da. Și anul trecut simțeam asta. Și nu doar eu. Eram câțiva fotbaliști mai vechi la echipă și noi eram trași în față pentru ce se întâmpla pe teren și în afara lui. Cunosc toată lumea din club și știu ce vorbe ajungeau la domnul Negoiță... Erau unii oameni acolo în club care vorbeau destul de urât de mine.

Din cauză că aveai salariul mare?
Nu cred. Pentru că în ultima perioadă de la Dinamo am avut cel mai mic salariu pe puteam să-l am eu vreodată. Și nici nu am cerut ceva senzațional niciodată. Chiar dacă am venit din Italia de la un salariu foarte, foarte mare, m-am întors la Dinamo pe unul foarte mic. Și când mi s-a propus prelungirea... M-am simțit... Nu neapărat jignit, dar că nu sunt respectat cu acea ofertă.

Cum era oferta?
Păi mi se propunea un salariu și mai mic și să și semnez pe mai mulți ani. Și nu cred că era normal...

Cum ți se pare Dinamo de acum?
În sezonul trecut au avut o șansă foarte mare, au arătat ca o echipă. Eu unul nu mă așteptam să facă un sezon atât de bun când am plecat în iarnă și am văzut câte schimbări se făceau. Dar păcat că finalul nu a fost cel așteptat și nu au reușit să câștige măcar Cupa.

Și sezonul următor cum îl vezi pentru Dinamo?
Sunt mulți jucători tineri, sunt curios și eu să văd ce se va întâmpla. Ce transferuri se vor face... Acum a venit și nea Ando, îl cunosc foarte bine și știu că și dorește să se bată la campionat, să câștige trofee, și nu e ușor dacă nu se fac investiții.

Ai lucrat cu Andone, cum l-ai descrie?
Are foarte multă experiență atât fotbalistică cât și de viață Poate să-i învețe pe jucătorii tineri foarte multe lucruri. E un bun motivator înainte de meciuri. O să ajute foarte mult echipa prin ambiția pe care a avut-o și ca fotbalist și pe care o transmite și acum ca antrenor.

Poate lua Dinamo tilul în acest sezon?
Clar. Cred că asta și-au propus în primul rând suporterii, care anul trecut au făcut o atmosferă senzațională. A văzut toată Europa ce pot fanii lui Dinamo. Și acum și doresc și ei un trofeu. Îmi imaginez ce ar face dacă echipa va lua titlul, ar fi senzațional. Dar dacă nu se va întâmpla, iar se va crea o problemă între suporteri și echipă.

Te așteptai, totuși, să plece Rednic?
Nu. Pentru că, de-a lungul sezonului, am văzut ce declara. Că-și dorește foarte mult să continue și să facă performanță. Dar se poate întâmpla, apar neînțelegeri...

Anul viitor se vor împlini 10 ani de la ultimul titlu al lui Dinamo. E cea mai lungă perioadă de secetă din istoria clubului.
A fost o perioadă grea și este încă Mai ales cea din 2007, când s-au făcut multe investiții și nu au reușit să cștige nimic. Și de atunci nu s-a mai investit foarte mult, cum a făcut-o Steaua, care de aceea a câștigat atâtea campionate.

Fanii reclamă că Dinamo transferă numai jucători liberi de contract.
Mi-aș dori să se facă eforturi financiare să se aducă jucători buni, cred că acesta e cel mai important lucru. Pentru că dacă aduci un jucător liber, nu spun că e slab, dar e posibil să aibă o problemă... E liber de un an, doi, trei...

Există și un prag al salariilor oferite, iar Dinamo dă senzația că nu poate concura cu rivalele sale la acest capitol.
Nu cred că vor face față poate, când se vor bate cu Steaua și cu Astra pentru un jucător. Dar în rest nu sunt echipe în România care să se ridice la nivelul lui Dinamo.

Acum câțiva ani ai fost dorit de Reghecampf la Steaua. Cum au stat lucrurile?
Într-adevăr, au fost discuții atunci. Însă eu am vorbit și cu impresarii mei, am spus că nu-mi doream să ajung la Steaua, pentru că sunt crescut de Dinamo. Le-am zis că nu voi juca niciodată la Steaua și au înțeles toți. Nu aș fi putut, pur și simplu, aș fi dezamăgit foarte mulți oameni, nu doar suporteri, dar și din club, antrenorii mei de la copii... Așa că nu s-a ajuns la discuții foarte avansate.

Alți foști dinamoviști au ajuns la Steaua. Cum crezi că ar fi primit Țucudean de fanii lui Dinamo, dacă s-ar întoarce?
Sunt curios și eu... Nu știu cât de acceptat va fi de suporteri, chiar dacă eu știu că el ține cu Dinamo, iubește Dinamo. Și de aceea am fost surprins când a mers la Steaua, foarte surprins...

Ce nu a mers la prima ta ieșire în străinătate, la Sassuolo?
Nu știu ce s-a întâmplat, dar pentru mine a fost cea mai bună experiență. Una care m-a ajutat ca fotbalist și ca persoană. Am cunoscut acolo un antrenor foarte bun, Eusebio di Francesco, de care o să mai auziți, de la care în fiecare zi învățam câte ceva, chiar dacă nu m-a folosit foarte mult. Îmi explica mereu de ce nu joc... Însă accidentarea m-a tras în spate.

Ce te-a impresionat cel mai mult în Italia?
Ritmul antrenamentelor, clar. Ei chiar mai zâmbeau câteodată când vedeau că eu venisem destul de pregătit și ei, abia ajunși din vacanță, erau la un nivel fizic mai ridicat decât mine... A fost foarte greu pentru mine în prima perioadă la antrenamente, erau foarte grele, foarte dure... Se lucra foarte mult și forță, ceea ce în România nu se făcea atunci. Acum a început și la noi să se mai facă... Și de asta cred că nouă ne lua un an-doi să ne adaptăm când ajungeam într-un campionat puternic.

Ce alte diferențe față de fotbalul de la noi ai mai găsit?
În Italia e altă alimentație... Foarte diferită de România. Eu eram la masă așteptam să vină carnea, iar carnea nu mai venea... Îți luai vitaminele din legume, verdețuri, foarte multe fructe și cam asta era masa...

Ai simțit că ai crescut din punct de vedere fizic în Italia?
Da, enorm. Și de multe ori chiar m-am gândit că și accidentarea a venit pe această bază, că am avut o creștere foarte mare a masei musculare. Lucram forță multă mai ales la picioare.

Din punct de vedere tactic erau mari diferențe?
Aici nu. Pentru mine nu au fost probleme de ordin tactic. Lucrasem înainte și cu Bonetti la Dinamo și jucam cam același sistem la Sassuolo.

Te așteptai, totuși, să joci mai mult la Sassuolo? Ai plecat în Italia din postura de jucător de națională.
Da, dar pe lângă problema cu accidentarea a fost și concurența de la echipă. Lumea de aici se întreba cine sunt Zaza și Berardi de joacă în fața mea. Eu le povesteam tuturor ce fotbaliști sunt amândoi și acum cred că s-au convins toți. Zaza e la Euro cu Italia și se oferă zeci de milioane de euro pentru el, iar Berardi e dorit de cluburi mari din Serie A.

Care a fost cel mai greu moment din cariera ta?
Atunci când mi-a decedat tatăl. Nu am avut o susținere mai mare din partea oamenilor atunci și am fost destul de trist din această cauză, mai ales că eram un jucător tânăr. Și în acea perioadă eram fluierat, criticat, parcă nu-mi venea să cred, știind prin ce momente trec... A fost foarte greu. Nu mai puteam, îmi doream o pauză după acea perioadă cu tatăl meu. Să uit de tot. Pentru că simțeam și eu că nu-mi ies multe lucruri, sunt momente pe care nu le doresc nimănui.

Și ce crezi că trebuie să facă un fotbalist în asemenea momente, când nu-i iese jocul? Cum e cazul lui Chipciu, spre exemplu.
Nu poți să uiți fotbalul. El e un jucător foarte bun. Eu zic, însă, că e momentul ca el să plece. Să schimbe echipa, climatul, țara și cu siguranță va face treabă. Pentru că același lucru îl simțeam și eu...

Care e lucrul pe care ți-l reproșezi cel mai mult?
Că nu am fost foarte ambițios când eram foarte tânăr. Atunci trebuia să mă impun mai mult la Dinamo și la echipa națională. Poate, însă, nici fizic nu puteam mai mult. Mă gândesc la asta de multe ori. Că dacă văd acum cum mă simt fizic și cum eram atunci... E o diferență foarte mare. Trebuia, însă, să muncesc mai mult... Sunt jucători care la 18 ani au o potență fizică foarte mare. Eu, la 18 ani, nu prea simțeam potența asta. Și poate de asta îmi și lipsea încrederea în multe meciuri.

Cea mai mare dezamăgire trăită în fotbal?
Că nu am câștigat un campionat cu Dinamo. Însă tot timpul mă gândesc că niciodată nu e târziu și sper că odată și odată o să mă întorc și o să câștig campionatul cu Dinamo.

Etichete: dinamo , marius alexe , interviu exclusiv , interviu marius alexe

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News