Dramele prin care a trecut Răzvan Oaidă până la 23 de ani. Mama sa, diagnosticată cu cancer la un an de la decesul tatălui

• Cupa României: Mioveni - Rapid, marți, 21:30, Digi Sport 1

• Cupa României: Petrolul - U Craiova 1948, marți, 18:45, Digi Sport 1

Fotbalistul născut la Petroșani, dar care s-a afirmat la Arad, la clubul Atletico, de unde a fost luat de Wolverhampton, a dezvăluit că două dintre momentele care i-au marcat viața au avut loc într-o perioadă relativ scurtă de timp, când tatăl său a decedat, iar, ulterior, mama lui a fost diagnostică cu cancer.

Dramele prin care a trecut Răzvan Oaidă, până la 23 de ani

”Au fost câteva momente nefericite, care m-au marcat de-a lungul timpului. Niciodată nu mi-a plăcut să vorbesc despre lucruriel neplăcute din viața mea. Consider că absolut totul în viață se întâmplă cu un scop și sunt sigur că datorită acestor lucruri am devenit omul care sunt azi. Dacă ar fi să aleg două momente din viața mea...

Unul s-a întâmplat când tatăl meu a decedat, când simțeam că totul în jurul meu se prăbușește.

Fiind plecat din țară, mă simțeam atât de pierdut și durerea era mult prea mare, iar, la ceva timp distanță, mama s-a îmbolnăvit și diagnosticul a fost descurajant, refuzam să cred, dar cu ajutorul lui Dumnezeu reușim mereu să mergem mai departe, să devenim mai puternici”, a declarat Răzvan Oaidă, pentru Ziarul Văii Jiului.

Tatăl lui Răzvan Oaidă a decedat în vara anului 2016, iar mama sa a fost diagnosticată cu cancer ovarian doar 12 luni mai târziu.

Cum a ajuns Răzvan Oaidă la fotbal

Tatăl a fost cel care l-a dus pe Răzvan Oaidă la fotbal, la o vârstă fragedă, la Jiul Petroșani.

”Fotbalul l-am început în fața blocului, pe la 4-5 ani. Am început să bat mingea cu prietenii. Tatăl meu, văzând că sunt pasionat și îndrăgostit de fotbal, de minge, m-a dus, pe la 6 ani, să mă antrenez la Jiul Petroșani.

Îmi amintesc cu drag de faptul că la început nu erau formate grupe de copii pentru vârsta mea, primele antrenamente au fost la o grupă cu 4 sau chiar 5 ani mai mare decât vârsta mea. Ținând cont că tata a fost fotbalist, nu mi-a fost greu.

A fost un model pentru mine. Cred că orice copil, într-o oarecare măsură, încearcă să își urmeze părinții, iar faptul că tatăl meu era foarte apreciat ca sportiv îmi dădea și mie imboldul, motivația și dorința necesară de a face același lucru”, a recunoscut Răzvan Oaidă.